Strada - o poetica a vizualului
articol aparut in Cultura, nr. 243 din 2009-10-01» cultura vizuală »
Autor: DAN MIRCEA CIPARIU
In poemele vizuale semnate pe pânza sau rigips de imprevizibilul si finul artist al penelului Mircea Bochis ni se propune o totala plonjare in tema strazii. O strada ce are când atributele efemeritatii, a serializarii si a consumului, când a unei ironice nostalgii placate pe infatigabilul „zori noi“. Expozitia lui Mircea Bochis, deschisa pâna pe 7 octombrie 2009 la Galeria Dialog a Primariei Sectorului 2 Bucuresti, sub directia curatoriala a Ruxandrei Garofeanu, e una dintre cele mai autentice si bine gândite propuneri pentru evenimentele de gen ale anului.
Surpriza pe care ne-o ofera Mircea Bochis in personala de la „Dialog“ vine din felul in care suprapune tema strazii cu elemente care tin de „street art“ (stencils, matrite vizuale, tehnica graffiti). Tema e gata mai tot timpul sa detoneze conflict si tensiune. Tehnica, parca mai abitir, e bun prilej de a arunca in aer opera canonica din galerie sau muzeu. Desi are premisele cele mai belicoase cu putinta, Mircea Bochis se foloseste de ele doar in discursuri vizuale (auto)ironice, din care se intrevede intotdeauna lumina unei umanitati in criza. Structura vizuala pune la bataie matrite, textele zidurilor ce ne inconjoara (si, uneori, ne agreseaza!), liniile unor desene ingenue de strada. Culoarea si constructia vizuala tempereaza o lume a „gândirii usoare“, o lume a „fleicilor mici si mari“, o lume in care cuvintele cu P1 si P2 (ii las cititorului sa descifreze taina acestor notatii) devin pentru multi trecatori ai strazii un fel de a respira si a gândi. Culoarea si punerea in pagina a aceste lumi transforma un subiect si o tehnica intr-o proaspata opera de arta. Opera ce vireaza când in oniric, când in meditatie ironica ori amara asupra pe-trecerii vietii. Strada devine pretext pentru un poem vizual cu personaje, cu un figurativ deloc ostentativ, cu fumurile nocive de pe furnalele fabricilor si uzinelor. Opera lui Mircea Bochis nu cauta sa restaureze Strada, nici sa ne-o faca mai frumoasa sau mai urâta. Interesul lui Mircea Bochis sta in a cauta o stare poetica, o fictiune din care sa migreze, odata cu privitorul, dinspre o lume romantica, ce „gândea in versuri si scria in poezii“, spre o lume a postmodernitatii in care nimic nu mai e sigur in afara singuratatii. O migrare tur-retur, romantism-postmodernitate, din care se naste o temperata poetica vizuala a strazii. Aceasta temperanta vine dintr-o atitudine antivedeta pe care artistul si-o revendica. Raspunsul pe care Mircea Bochis il da unei intrebari puse de Alex. Leo Serban in „Dilema“, daca cei care sacrifica totul pentru o Opera artistica sunt nebuni, e edificator: „Cred ca cei care sacrifica totul (pentru arta) nu au de fapt ce sacrifica. Arta este un lucru lumesc, care nu necesita nici un sacrificiu. Este la fel cum ai face o masina buna – un Bentley, sau una proasta – sa zicem un Lastun. Dumnezeu nu a trimis arta pe pamânt pentru ca aceia care o practica sa devina martiri... Daca este sa faci arta, aceasta ti se «da» când vii pe lume si nu prea ai de ales“.
Cele mai multe lucrari din expozitia Mircea Bochis de la „Dialog“ sunt dedicate Strazii. Pe lânga acestea, sunt expuse si câteva nuduri. Din câte am inteles, un proiect nou pentru o viitoare expozitie. Pavel Susara, care a vernisat alaturi de Ruxandra Garofeanu expozitia de la „Dialog“, a scris in catalogul oferit publicului câteva rânduri despre aceasta (noua) tema a lui Mircea Bochis: „Ciclul sau de nuduri, dar si de compozitii cu inscriptii porcoase preluate din strada, de nuduri in pozitii pregnante, cracite ostentativ, impetuoase fara retorica si lascive fara exces, devine, cumva, materie prima pentru contemplatia in sine, pentru contemplatia pura, extatica si mistica“. Nudurile lui Bochis sunt foarte aproape de un grad zero al rostirii unei poetici vizuale. Pentru un artist ca Mircea Bochis – „un romantic târziu si un postmodern precoce, care beneficiaza deopotriva de subtilitatile simbolismului, de risipa energetica a expresionismului, de noile tehnologii si de promisiunea spatiului virutal“, dupa inspirata caracterizare facuta de Pavel Susara –, aceasta propunere a temei nudurilor sunt convins ca va fi transformata din actualul grad zero al poeticii vizuale in alta nevoie de vis si de poveste. Ingrediente cu care cunoscutul artist din Baia Mare ne-a cucerit.
Ramân, peste nuduri, matrite si timp, poetica strazii si un fel propriu lui Mircea Bochis de a ne transfera prin picturile sale o autentica si de neoprit energie a singuratatii in plina babilonie, in plina comunicare de masa fara comunicare!