Literatura Sudului
articol aparut in Cultura, nr. 47 din 2006-11-09» cultura revista revistelor »
Autor: C. Stanescu
In perceptia comuna si lapidara, dar inca exacta si, dupa destule semne, din ce in ce mai exacta!, Sudul muntenesc e „buzunarul saraciei“ prin care bantuie rascoliti de vant ciulinii Baraganului. „O saracie care – noteaza Constantin Carbarau in editia jubiliara a revistei «Sud» din Bolintin Vale –, in 1996 cand a aparut Legea dezvoltarii regionale si s-a infiintat Regiunea de dezvoltare Sud, Muntenia era caracterizata, in primul rand, printr-un nivel cultural scazut si prin precaritatea institutiilor culturale. Astazi, in sudul muntenesc, in judetele Calarasi, Giurgiu, Ialomita si Teleorman situatia este, practic, aceeasi. Trist, dar adevarat, exista in aceasta zona, pe de o parte, o bogatie cultural artistica reprezentata fie de mostenirea trecutului, fie de promisiunile valorice ale prezentului, un interes real pentru cultura si arta manifestat la nivel personal, dar, uneori, si colectiv, iar, pe de alta parte, o saraca si prost intretinuta retea a institutiilor culturale si o condamnabila indiferenta a autoritatilor locale (judetene, orasenesti, comunale) fata de actul de cultura, fata de consumatorul de cultura. In amintitele judete, caminele culturale, in marea lor majoritate, daca nu au devenit bodegi, sunt in paragina, bibliotecile la fel si lipsite de carti, muzeele abia isi duc zilele. Iar directiile judetene pentru cultura functioneaza cu doi oameni si jumatate si cu bugete derizorii“. La o populatie de 1 500 000 de locuitori, mai spune C. Carbarau – un singur teatru profesionist, cel din Giurgiu, unde mai e si singura filarmonica a zonei si functioneaza 2-3 galerii de arta. Acest bilant sarac, ce-ar incapea intr-un pod de palma, survine intr-un moment aniversar: revista «Sud» din Bolintin implineste 10 ani de la infiintare si ne pune in fata varietatea publicisticii culturale din cele aproape 80 de numere aparute, luna de luna, de-a lungul acestui deceniu. Nu e deloc un bilant sarac. Dimpotriva, e unul care onoreaza mana de redactori si colaboratorii publicatiei in Bolintin. Si altii sunt de aceasta parere. Un prozator, Horia Garbea: „Au trecut, prea repede, 10 ani de la primul numar al revistei «Sud». Aceasta mereu tanara si valoroasa publicatie, stimulata de nu mai putin efervescentul publicist Constantin Carbarau, ne ofera un paradox. Desi creata in sud, in Bolintinul istoric al marelui inaintas Bolintineanu, ea tine cu precizie si chiar cu incapatanare directia cardinala a verticalitatii: Nordul.“ Un poet, Liviu Ioan Stoiciu: „intr-un an in care scriitorimea si personalitatile culturale ale Romaniei protesteaza impotriva relei credinte a guvernantilor (care au taiat de pe lista subventiilor cu bani publici majoritatea revistelor literare si de cultura), e reconfortant sa descoperi ca o revista de cultura implineste zece ani de la aparitie si are de gand sa-si continue aventura, sustinuta de o primarie locala. Revista care si asa are valoare de unicat in tara, aparand intr-un oras (in judetul Giurgiu) si nu in capitala judetului. E culmea, s-a tot zis, sa apara la Bolintin Vale o revista lunara de cultura cu acoperire nationala, care sa exploateze literatura sudului Munteniei, din judetele Giurgiu, Teleorman, Calarasi, Ilfov si Ialomita, – in capitalele judetelor pomenite, primariile lor si consiliile judetene sa nu fie capabile sa sustina cu bani publici o revista de cultura a lor, cu consecventa, serioasa, precum a fost si este revista «Sud». Revista «Sud» s-a dovedit in acesti ani a fi o intreprindere culturala curajoasa (intr-o economie de piata salbatica, intr-o regiune a Romaniei saraca), un proiect cultural viabil. E adevarat, fara initiativa, incapatanarea si zbuciumul publicistului Constantin Carbarau ea n-ar fi aparut. Revista «Sud» e si o opera extraordinara a domniei sale…“ Trecand, asadar, peste artificiul retoric cu „saracia“ al eminentului publicist Constantin Carbarau, sa ne bucuram deci ca intr-o localitate fara niciun fel de traditii in materie de presa si publicatii, cativa bolintineni entuziasti s-au aruncat in aventura inaugurarii unei veritabile traditii: „Pe scurt – scrie acelasi publicist experimentat si nu mai putin idealist – cand in 1996 cativa bolintineni si cativa giurgiuveni am pornit sa facem revista «Sud», in lada noastra de zestre se gaseau o anumita experienta gazetareasca, multa bunavointa si mult entuziasm. Atat si nimic mai mult. Lesne de inteles ca, in asemenea conditii, oscilam, cotidian, intre speranta si deznadejde, intre gandul reusitei si cel al esecului. De altfel, incertitudinea in ce priveste «speranta de viata» a publicatiei noastre, teama ca primul numar sa nu fie si ultimul ne-a determinat sa nu respectam nici macar obiceiul inceputului, adica sa publicam un articol-program.“ in loc de editorial, „intemeietorii“ au ales, si bine au facut!, un citat din Xenopol: „Publicatiile provinciale fac sa conlucreze intens poporul la munca culturala, pe langa ca raspandesc idei si gustul frumosului in cercul ingust in care traim“. Realizatorii
„Sudului“ s-au tinut strans de acest program indicat lapidar de marele istoric, iar selectia din textele aparute in perioada octombrie 1996 – octombrie 2006 in revista din Bolintin, antologie alcatuita de Constantin Carbarau (Ed. Dominor) o dovedeste cu prisosinta. Fireste, dintr-o asemenea publicatie nu putea lipsi patronul sau spiritual, Dimitrie Bolintineanu, poet prezent in „Sud“ in mai multe si variate forme, ele constituind un veritabil exemplu de valorificare nuantata si inteligenta a unui mare poet ce trece in ochii miopi si blazati ai contemporanilor drept un scriitor „expirat“, demonetizat de scoala si de propaganda patriotarda din regimul trecut. Scriitor proteic, Bolintineanu e autorul unei opere intinse, din care orice timp are ce selecta. Au dovedit-o si o dovedesc studiile stralucitilor sai exegeti, incepand cu inegalabilul G. Calinescu si continuand cu marele sau editor si monograf Teodor Vargolici. La randul lor, Ion Negoitescu si Eugen Simion ii pun in lumina modernitatea surprinzatoare, „sunetele“ proaspete ce intretin in urechea educata acel „gust al frumosului“ amintit in citatul din Xenopol pus ca program de „Sud“ in anul infiintarii sale. De altfel, revista este editata chiar de o fundatie numita „Dimitrie Bolintineanu“, patronul unui concurs national de creatie literara care si-a incheiat recent (28 octombrie) cea de-a XXVII-a editie, premiind cativa debutanti despre care cu siguranta vom mai auzi. Pivotata direct sau indirect de umbra tutelara a celui mai de seama roman strans legat de Bolintin, nu inseamna ca revista „Sud“ „canta“ monoton, pe o singura coarda, oricat ar fi de inalt sunetul ei. Cu totul meritorie este deschiderea si sustinerea in paginile ei a unei rubrici de mare interes: literatura Sudului. Oricat ar stramba din nas universalistii nostri, este de netagaduit ca fiecare provincie vine cu un sunet al ei, cu un orizont propriu, deschis sau inchis, „ondulat“ sau „plat“, chiar cu propriile sale „exotisme“ care fac farmecul si dau ceva din identitatea „localista“ a unei literaturi nationale. „Local“ nu inseamna „provincial“, caci atunci cei mai „provinciali“ ar fi scriitorii… latino-americani. Un redutabil critic literar al anilor ‘60-’70, Mihai Ungheanu, a scris un articol judicios cu titlul „Ultimul descalecat literar: Literatura Campiei“, in care semnala intrarea in literatura a unui univers pana atunci ignorat: Campia Dunarii, Campia Baraganului. Fusese Panait Istrati cu „Ciulinii Baraganului“. Dupa razboi, venisera „Descult“ si „Morometii“, Fanus Neagu, Velea, Banulescu. „Dar se poate zice ca aceasta literatura este a Sudului – scria M. Ungheanu intr-un articol din nr.3 al revistei Sud – nu numai prin apartenenta natala si peisagistica. Sunt aici teme specifice, este un stil, sunt naturi umane debordante si o natura coplesitoare. Zaharia Stancu a scris «Padurea nebuna». Este o lume colorata, cu mult soare, cu pasiuni si energii mari, cu naluciri de Fata Morgana. Pe acest drum al poeziei a umblat si Emanuil Bucuta, dar si Fanus Neagu. Este la ei o atractie catre un orizont mirific, catre lumea de Tarigrad a lui Anton Pann… Cele mai multe carti de calatorie si de indiscutabila distinctie ale literaturii romane sunt urmarea acestei chemari catre Sud, catre Constantinopol, catre Ierusalim, catre Mediterana. O chemare a Sudului, a soarelui mediteranean… Catre Marea Mediterana si-a indreptat ochii Dimitrie Bolintineanu, pionier spectaculos al poeziei romanesti in drumul catre Marea din Sud“. Unghiul din care un ochi exersat si educat poate privi aceasta lume literara ii descopera si confera calitati si tonuri noi, neobservate, trecute cu vederea. O surpriza placuta si plina de promisiuni in aceasta directie ofera Ana Maria Blanaru din Iasi, premianta la concursul „Dimitrie Bolintineanu“: in „expertiza“ ei critica inteligenta, ea utilizeaza, cu rezultate remarcabile, psihanaliza. Titlul eseului critic scris de ea este elocvent: „Basmele lui Bolintineanu. Folclor si psihanaliza“. Cea mai pretioasa idee pe care ne-o sugereaza exercitiul ei critic, valabila pentru orice relatie autentica dintre cititor si scriitor, este aceea ca nu poti veni spre o carte, o opera, un text cu mainile goale sau cu naivitatile si prejudecatile epocii scriitorului. Este o iluzie sau o naivitate ce-i incurajeaza pe ignoranti. Clasicii, cum e si Bolintineanu, sunt sau devin scriitori „ermetici“, ei pretind un exercitiu de lectura nutrit de inteligenta, instructie si cultura moderna de care n-au nevoie cititorii productiilor de consum de azi, plate, fara nivele de adancime.