Bogdan Dumitrescu, SMS
articol aparut in Cultura, nr. 243 din 2009-10-01» cultura literară »
Autor: CATALIN STURZA
„SMS“, volumul de debut literar al lui Bogdan Dumitrescu, pare targetat pe oamenii care lucreaza în publicitate/în firme. Textele sunt extrem de scurte – angajatii de azi, nu-i asa, au foarte putin timp sa citeasca.
Multe dintre personajele crochiurilor lucreaza în corporatii, sunt oameni bogati, însa extrem de singuri. Nimeni nu-si pune problema sigurantei materiale în aceasta lume, lovita cum e ea de criza economica. Altceva le lipseste eroilor si eroinelor: afectiunea, relatiile umane adevarate, libertatea de a scrie un roman atunci când au chef. Si de a evada, în cazul în care îsi doresc cu ardoare asta.
Una dintre cele mai reusite istorioare ale cartii, intitulata „Cu voie de la serviciu (fara diacritice)“, urmareste demersul unui angajat într-o multinationala ce asteapta, cu sufletul la gura, sa primeasca aprobarea de la sediul central din Londra pentru o cerere mai neobisnuita: vrea sa scrie un roman în timpul orelor de program. Dupa o luna aprobarea soseste, iar angajatul primeste un contract voluminos, cu conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca. Printre ele se numara si schimbarea subiectului cartii, în functie de votul întregii companii. Un alt text, intitulat „Fuga“, are în centru un grup de angajati ai unor firme, dornici sa evadeze din oras si sa se întoarca la natura. Îsi vând casele si masinile si se retrag într-o padure, pentru a afla dupa un timp ca au fost tradati si ca au luat, fara voia lor, parte la un reality show. Se trezesc, spre disperarea lor, celebri si sunt obligati sa revina la casele, masinile si joburile pe care le abandonasera.
„SMS“ e un volum despre aceasta lume a firmelor, unde totul poate fi prins în contracte si masurat în cifre salariale. „Cu voie de la serviciu“ si „Fuga“, doua dintre cele mai întinse texte ale volumului (câte patru-cinci pagini fiecare), ilustreaza foarte bine conditia angajatului dintr-o mare companie. Alte texte se raporteaza, mai general, la lumea contemporana, în care viata unui individ „de succes“ poate fi distilata în foarte putine amintiri care într-adevar conteaza. Fragmentele cu care se deschide si se închide volumul, ce rezuma în câteva propozitii si imagini existenta unei femei obisnuite, sau „Cu ochii închisi“, despre viata reala si imaginara a unui avocat de provincie, fac parte din aceasta categorie. În sfârsit, „SMS“ include si un soi de script-uri publicitare absurde, precum „Below the line“ si „Oferta“, care se joaca, sarcastic, cu regulile si ambitiile publicitatii. Din structura unui script poate iesi un text literar, într-adevar, însa aceste ebose sunt departe de a fi cele mai reusite piese ale volumului.
Daca „SMS“ are un defect, acesta e concentrarea extrema a textelor si lipsa interesului sau a energiei de a trece de un minim efort al schitarii, acolo unde se impune o dezvoltare. Bogdan Dumitrescu îsi scrie schemele propriilor povestiri, iar unele texte, precum cel despre clonare, sunt simple aforisme/eseuri. Am gasit idei foarte destepte în aceasta carticica, însa ele sunt lasate, din pacate, în stadiul de idee. „SMS“ este doar atelierul volumului de povestiri care ar fi putut sa fie.