Udrea, între Patapievici si political correctness
articol aparut in Cultura, nr. 243 din 2009-10-01» cultura politică » psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Altadata adversar furibund al filosofiei politically correct, H.-R. Patapievici a decazut în ultima vreme la rangul de promotor al acestei atitudini importate de peste Ocean. La fel de inconsecvent ca patronul sau „spiritual“, presedintele Traian Basescu, eseistul se foloseste de principii pe care odinioara le desfiinta cu vitejeasca fermitate.
Iata un caz elocvent pentru subita si inexplicabila schimbare de paradigma în ceea ce-l priveste pe seful ICR. Într-un articol publicat în „Evenimentul zilei“, Patapievici evolueaza în avocat din oficiu al personajului politic Elena Udrea. Oripilat de monotonia cu care mass-media aservita mogulilor insista pe trasaturile corporale ale politicienei pdl-iste, scriitorul înfiereaza o asemenea atitudine deloc cavalereasca, misogina si intolerabila din perspectiva unei conduite civilizate si democratice: „Cei care se simt îndreptatiti sa o deteste pe Elena Udrea, se simt îndreptatiti si sa o trateze public ca obiect sexual, fara ca aceasta degradare publica a persoanei ei sa stârneasca cuiva vreo reactie. Cu o insistenta nerusinata, de care ar trebui sa se rusineze barbatii si sa se indigneze femeile, corpul dnei Udrea este filmat în gros-plan astfel încât pântecul, coapsele, sânii, degetele de la picioare sa iasa, în mod sexual, în evidenta. Iar acest lucru se întâmpla nu o data, ci de mii de ori; si nu într-o singura zi, ci zi de zi; si nu oricând, ci ori de câte ori vine vorba de ea, pe jumatate de ecran, în timp ce pe cealalta jumatate are loc înfierarea“.
Observatia lui H.-R. Patapievici este justa, dar nu explica decât într-o prea mica masura contextul invocat. De ce i s-ar face Elenei Udrea o astfel de colosala nedreptate? Ce ura abisala trezeste faptura blondei ministrese? Si oare de ce? S-a spus pâna la intoxicare ca nu în frumoasa Elena se loveste, ci în sustinatorul ei: însusi presedintele. Eu nu cred ca acesta este întreg adevarul. Sigur, prin ricoseu, orice crestere a adrenalinei prezidentiale face bine palmaresului contabilizat de moguli. Si orice prilej este binevenit, chiar si atacul sau batjocorirea presupusei sale protejate.
Din punctul meu de vedere, dincolo de acest adevar banal, Elena Udrea este ridiculizata de presa anti-basesciana si pornind de la profilul pe care singura si l-a creionat, cu truda, rabdare si succes: acela de femeie-politician irezistibila. Ajungerea ei în diferite functii publice, dupa un traseu politicianist remarcabil, dar nu si original (PSD-Gusa, PNL-Stolojan, PDL-Basescu), bugetul de care se bucura ministerul ce-l conduce, un minister si aberant, si inutil la vreme de criza, solidaritatea de tip „toti ca unul“ din partea colegilor de partid când a ajuns în situatia de a fi anchetata – toate acestea au transformat-o pe fermecatoarea femeie de la Plescoi într-o tinta predilecta.
Jurnalistii o vâneaza pe Udrea pur si simplu pentru ceea ce înseamna ea. Pentru ceea ce este ea. Pentru tâlcul pe care faptura ei îl respira prin toti porii. Multora, Elena Udrea le-a devenit odioasa pentru ca vad într-însa modelul unei parveniri spectaculoase. Ea întruchipeaza dezinvoltura si lipsa de scrupule a tânarului lup politic, care avanseaza cu pasi mari – si nu neaparat gratie inteligentei, diplomatiei si calitatilor de manager al jocurilor politice. Fiind tânara si frumoasa, ea aminteste tuturor de realitatea trocului sexual atât de venerat într-o Românie dominata de patriarhat. Daca în afaceri rezultatele concrete si cuantificabile pot explica o ascensiune feminina, în politica mioritica, unde rezultatele lipsesc, iar cuantificarea devine imposibila, singura explicatie plauzibila este cea a avansurilor erotice facute de tânara aspiranta unor masculi alfa ai tribului politic. Altfel este greu de explicat progresul si notorietatea unei femei. Iar daca se întâmpla ca femeia sa fie si frumoasa, eticheta se pune cu si mai multa usurinta.
Sigur ca situatia este nedreapta. În principiu, lucrurile nu ar trebui sa stea asa. Din pacate, cantitatea de empirie ne-a învatat, nu stiu daca pe toti, dar pe unii dintre noi, foarte numerosi, sigur, ca etalarea sex-appeal-ului feminin conduce la unele beneficii ce se pot dovedi majore. Chiar si fara proba unui troc sexual, asa gândim stereotip. Aici nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Desigur ca, psihanalitic gândind, nici nu este importanta realitatea efectiva a trocului sexual. Daca e sa fiu întrebat, voi raspunde cinstit ca nu cred ca Elena Udrea a fost amanta lui Traian Basescu. Sunt absolut convins ca ea nu a trecut la act. Pe de alta parte, mi se pare verosimil ca tânara femeie sa fi facut avansuri simbolice unor puternici ai vietii noastre politice, printre care îi includ, cu voia d-voastra, si pe seful statului. Si afirm asta pentru ca este stiut faptul ca unii barbati adora mai cu seama provocarea erotica, în detrimentul unei concreteti a relatiei fizice. Narcisismul unor astfel de masculi iese placut gâdilat, iar gâdilatoarea primeste beneficii simbolice si materiale. Trocul este reciproc avantajos.
Cât priveste insistenta mass mediei pe sex-appeal-ul Elenei Udrea, aceasta este, desigur, lipsita de eleganta si fair-play, dar perfect explicabila. Toaletele doamnei ministrese, atitudinea corporala, mimica, gesturile, postura, langurozitatea tonului (atunci când nu striga cu mâinile în sold la membrii comisiei parlamentare de ancheta!), tipul de comunicare non-verbala la care recurge – toate acestea reclama, cer si chiar implora atentia camerelor de luat vederi. Este Elena Udrea persoana publica, dregator al natiunii? Iese în public îmbracata si pregatita sa lanseze mesaje erotice implicite si simbolice? Pai atunci cum sa nu devina tinta numarul unu a televiziunilor si tabloidelor?
A, daca o fugareau peste zidul vilei în care locuieste si o filmau în indecenta goliciunii ei private, era cu totul altceva. Dar în spatiul public, pe care l-a râvnit atât de mult si în care iese atât de frecvent, exacerbând coordonatele descrise mai sus, cum sa nu fie victima perfecta a presarilor? Una fericita, vorba lui Noica... Prin urmare, zau ca nu înteleg subita convertire a lui Patapievici la atitudinea politically correct, caci aceasta chiar nu e în chestiune într-o asemenea împrejurare. Fara foc nu iese fum. Daca Elena Udrea este exasperata de un astfel de tratament, ea îsi poate da demisia, se poate retrage din viata politica – si atunci totul devine o problema penala. Dar pâna atunci sa-si asume conditia...