Sofismele amaraciunii
articol aparut in Cultura, nr. 243 din 2009-10-01» cultura politică »
Autor: Aurelian GIUGAL
Traian Basescu, în orice situatie s-ar afla, orice s-ar spune, naste dispute, pro si contra. Plasat de unii intelectuali autohtoni în impozanta postura de campion al dreptatii, presedintele tarii si-a luat rolul în serios si se considera omul marilor idei, neînteles de lacheii vânduti, cum altfel, oligarhilor.
Este si asta o bizarerie româneasca, întrucât nimeni, dar absolut nimeni nu si-ar fi imaginat în anii '90 ca stindardul reformei, portdrapelul primenirii statului, arhanghelul dreptatii în lupta cu balaurul coruptiei poate fi un ins rudimentar, ce profereaza injurii în stânga si-n dreapta, semidoct, chefliu, aflat mereu în contra ideilor înnoitoare. Dar asa ne-am convins si noi cât de întortocheate sunt caile politicii românesti.
Pro si contra Basescu
Doua tabere opozante, una care dispretuieste politica imaginata de Traian Basescu, alta, dimpotriva, degraba aparatoare a cauzei prezidentiale, îsi încruciseaza pixurile si îsi disputa suprematia în câmpul ideilor din spatiul jurnalistic autohton. Cei dezamagiti de presedintele în exercitiu (unii nu ezita sa recunoasca cum l-au votat ei pe fostul marinar, înselati de promisiunile generoase lansate în eter de cei ce aparau dreptatea si adevarul si chemau la tepe în Piata Victoriei) sunt numerosi, lupta cu acribie pentru darâmarea soclului basescian si contabilizeaza orice greseala facuta de liderul incontestabil al PDL-ului dându-i o amploare deosebita. Sunt cei etichetati drept slugi, oamenii mogulilor, aflati pe notele de plata ale oligarhilor, în felul acesta contribuind la slabirea statului si la extinderea dominatiei patronilor obraznici si lacomi.
Este lesne de identificat cine lanseaza astfel de acuze, de altfel destul de grave. În tabara pro-Basescu se regasesc intelectualii la moda în spatiul carpato-dunareano-pontic. Sunt cei supranumiti „boierii mintii“, cetatenii ideilor, oamenii dedicati cartilor. Adeseori argumentatiile subrede si superficiale ale acestora au fost puse în contrapondere cu ale lor fulminante cariere de profesori universitari, scriitori, publicisti. Din scriitura lor se degaja lesne acea aroganta care vine dintr-o mândrie exagerata, concluzia logica fiind aceea ca întotdeauna ei nu se pot însela, întrucât avansul intelectual le permite fotografierea exacta a societatii dintr-un moment sau altul.
Nerv si încruntare
Traian Basescu este personajul care-i separa. De aici interminabile controverse în spatiul jurnalistic, disputele luând adeseori accente de mahala, nivelul coborând atât de jos încât îl uimeste, probabil, si pe Traian Basescu (ale carui invective sunt si ele de notorietate). Ce este de remarcat? Trebuie observat faptul ca cei ce sunt considerati înteleptii natiei apara cu patos si cu mult, mult nerv un candidat în carne si oase: Traian Basescu. De aici o scriitura fara accente critice, plina de laude, mai mici sau mai mari, aduse întâiului om al patriei, neobositul întru dreptate, actualul sef de la Cotroceni.
Rezulta incredibile sofisme, menite de a demonstra cum numai sceleratii trebuie detestati, asa încât cei care fluiera un presedinte la un concert simfonic nu numai ca se fac de râs, dar nici nu cunosc manierele alese. Cum Traian Basescu nu este nici violator si nici criminal (iata, faptele vorbesc), el nu poate fi scelerat si cu atât mai putin un presedinte care trebuie contestat. Trebuie sa recunoastem aceasta „logica“ de fier care întrece orice asteptare. Un altul nu scapa în ruptul capului de obsesiile trecutului si vede peste tot o lupta titanica între fortele raului (grupate în jurul comunistilor si, mai nou, fiindca timpurile o cer, ale mogulilor antibasescieni) si aparatorii binelui, facând scut în jurul liderului vremii, Traian Basescu.
De aici si pâna la derapaje ilogice nu este decât un singur pas, asa încât aflam despre naturaletea lui Traian, despre lanturile sclaviei (în cazul neîncoronarii firesti a celui uns de eminentele cenusii sa faca reforma) si despre tara guvernata de reguli, despre lenea multimilenara a poporului român (nu stim care sunt mai mari lenesi, plebea ce merge constiincios la munca zi de zi si la care ei, oamenii cetatii, se raporteaza ironic sau cei care primesc un post caldut ce nu necesita nici macar prezenta la serviciu) si alte asemenea nazbâtii care nici macar nu merita pomenite. Lista acestor adulatori din oficiu este lunga si o însiruire nu ar aduce nimic nou.
De partea cealalta lucrurile sunt mai simple. În ciuda faptului ca atacul la persoana este adeseori suburban si scade mult din constructia critica (ma refer la cei ce apar la diferite televiziuni si discuta seara de seara despre derapajele prezidentiale), un lucru este evident: acestia nu propun si nu recomanda nici un alt candidat, fie el Mircea Geoana, Crin Antonescu, Sorin Oprescu sau cui altuia îi mai vine sa candideze. Oricât ar fi ei de acuzati, de etichetati ca vânduti definitiv stapânilor supremi, un fapt este evident: se plaseaza în postura de paznici ai societatii. Ca o fac mai grosolan, mai necioplit ramâne de discutat. Nu acelasi lucru îl putem spune si atunci când privim partea adversa. Cei ce acuza si se vaieta în stânga si în dreapta ca mogulii au cumparat aceste condeie jurnalistice si sunt pe cale de a compromite democratia româneasca uita sa ne spuna un singur lucru: ca ei sunt cei care beneficiaza din plin de pe urma acestei abordari pro-basesciene (nu este nimeni naiv sa creada ca Traian Basescu ar fi uns un director ce i-ar fi fost împotriva), iar scriitura lor pare sa vina în prelungirea acestor favoruri de la Înalta Poarta. Pe sensul celalalt de mers avem numai presupozitii, fara nici o consistenta logica. Doar pulsiune, nerv si încruntare.
Dumnezeul de dupa blocuri
Anii imediat post-decembristi au fost dominati de disputa comunist-anticomunist. De aici interminabile dezbateri care mai razbat si pâna azi. Dupa Traian Basescu apele s-au separat în doua: cei prostiti de oligarhi, moguli sau ce or mai fi ei si, bineînteles, ceata înteleptilor, înnebunita dupa reforme si modernizare. Sa fii împotriva lui Traian Basescu si a celor care se erijeaza în aparatorii acestor idealuri sfinte este sinonim cu excluderea din rândul oamenilor cu idei politice corecte.
Eu, si asemenea mie mai sunt si altii, nu am luat banii de la nici un mogul, oligarh, padisah, seic, magnat, dar nici nu cred în proiectul politic basesciano-pedelist. Nu apar pe nimeni si sunt sceptic în ceea ce priveste viitorul politic al natiei noastre (realitatea, cruda realitate ne-a luat-o înainte). În pofida scepticismului si naivitatii, noi astia defazati politic tot mai speram, asa dostoievskian, la Dumnezeul de dupa blocuri.