Sfânta comunicare
articol aparut in Cultura, nr. 241 din 2009-09-17» cultura antropologică »
Autor: Cristian Robu-Corcan
Biserica „Sfântul Nicolae“. Lânga biserica, o banca. Pe banca, doi batrâni. E ora 17.10. Pe o banca de vizavi, stau eu si ma uit la turla bisericii.
– Ce caldura, dom'le, spune un batrân. E numai si numai de la chimicale. Baga chimicale în pamânt, ele se evapora si cad odata cu ploaia direct pe noi.
– Depinde, sunt cazuri când nu se evapora, spune celalalt. Nu poti sa stii niciodata. Si mai e si fumul de la masini. Toti au masini. Nu mai e unul fara masina.
– Sa stii c-asa-i, nu se evapora tot. Fumul e, fumul de la masini. Dar sa stii ca nu toti au masini. Numai aia care fura...
– Da, da, da... care fura. Vezi, de aia comunistii voiau ca un fel de ordine. Faceau într-un fel, adica: stai, mai, usor, la rând, nu toti odata, buluc. Pai daca dam toti buluc, ce facem?
– Asa-i, dar si astia de acum au oameni destepti. S-au dus încolo, încoace, prin strainatate, s-au sucit, s-au învârtit...
– Da, asta-i clara, si astia au oameni destepti, ce mai, si comunistii erau cam javre, nu?
– Pai, vezi, ca nu prea poti sa stii... Era câte unul mai al dracu', cum era Trifan, îl mai tii minte? Ãla de la planificare...
– Aoileu, da, ce jigodie, fura ciment cu frate-su, care era maistru. Si mai avea un cumnat, sef de santier...
– Erau alte salarii, ce mai. Dadeau ei salariile? Le dadeau.
– Le dadeau, dom'le, statul era stat. Asta a vrut Iliescu sa faca... statul e stat, nu se discuta. A încercat el ca un fel de siguranta, asa, nu ca-n jungla, ca-n padure.
– Da, era destept, a vazut el ca strainii se baga peste noi si a pus piciorul în prag, adica, ba, toate ca toate, dar de stat nu va atingeti, e pâinea omului... Da' si el e cam javra, nu crezi?
– Asta-i buna, normal ca este... El, cum sa-ti spun?! El îi stia pe toti, dinainte, ce mai...
– De aia cred ca se baga mereu ala, cum îi spune, cu cioc?
– Constantinescu...
– Asa, Constantinescu... Îl tot înfunda cu una, cu alta, cica era profesor pe la facultate, treburi din astea. Dar era destept, foc.
– Javra si asta...
– A, bine, javra...
– Baga fel de fel de chichituri, ca sa vezi, ca sa nu vezi, ca sa crezi, ca sa nu crezi...
– Hm, nu vezi ca acum cica Eminescu a fost asa si pe dincolo, ca nu-i adevarat ca facea el si dregea.
– Da, dom'le, asa-i, cum ar veni gata cu batrânii, nu se mai pune, noi suntem acum.
– Si multi securisti, mai, prea multi, si baieti tineri nu alta...
– Pai, granitele? Cine apara granita?
– A, da, normal, trebuie aparata. Acuma, stii, si baietii astia îsi fac meseria, asta-i serviciul lor si nu-i usor, sa stii...
– Nu-i usor, nu-i usor, aici trebuie sa ai pregatire, nu joaca. Astea-s treburi secrete.
– Da' nici Eminescu nu era usa de biserica, hai s-o zicem. Tu n-ai vazut cum faceau astia? Una-doua, gata poezia, si încasau teancu'...
– Toata nenorocirea eu cred ca vine de la astia cu tarabe, cu chioscuri, cu buticuri fel de fel... Fa, frate, un magazin mare, ca lumea, pentru toata lumea, si gata, cu toate legile, nu asa, care mai de care se da mangroman. Un singur magazin, atât, si sa vezi cum nu se mai cearta lumea.
– Cica unu', Stanciu, are toata Braila, auzi!
– Cum adica are toata Braila? A cumparat-o?
– Cica da, asa zice lumea. Da' poate-i capabil, nu? Baiat tânar, nu?
– Ei, sunt, sunt multi baieti tineri si capabili. Nu-i vezi prin ziare!? Ca premii, nu stiu ce... Sa faca! Si noi am facut la timpul nostru.
– Multi dintre ei sunt javre, sa stii.
– A, da, toti, si toata treaba pleaca de la televizor. Gata, mai, cu televizorul, întruna va certati? Ne vede si pe noi lumea. Si ce zice?
– Si astia-s javre, care se uita... Nu vezi ca toti merg cu fotbalul, pe la stadion, fac ei asa ca o discutie, da' lumea se uita, ce sa faca?
– Da, se uita lumea, ce sa faca? Poti sa stai în cur degeaba?
– Nu poti, clar... Eu plec. Ma duc sa manânc.
– Pai si eu plec.
– Vii mâine?
– Vin. De ce sa nu vin?
– Pe jos?
– Pe jos. Stau în blocurile astea de aici.
– Bune blocuri. Durabile. De dinainte de Revolutie.
– Bune, se facea treaba, nu ca acum.
– Da' se si fura.
– Aoileu, da' ce se fura, se fura ciment si fier-beton cu camionul. Daca da un cutremur mai mare... toate blocurile astea la pamânt.
– Praf se fac, dom'le... hai ca ma duc!
– Mâine atunci.
– Mâine, mâine. Poimâine iau pensia.
– Pensia, da.