Plesu & Neamtu vs Puric & Hurezeanu. Doua polemici din dreapta
articol aparut in Cultura, nr. 238 din 2009-08-27» cultura sensuri & nonsensuri »
Autor: CATALIN STURZA
Andrei Plesu il ataca dur, intr-un interviu recent din „Adevarul“, pe Dan Puric, apropiindu-l chiar de Gigi Becali: „Problema domnului Puric e ca recurge la citate ca la o ornamentica neasimilata. Am cunoscut un om care avea intotdeauna cu el un carnetel in care nota citate. Ii placea sa le colectioneze. (…)
La cât e de inteligent si de angajat spiritual, as fi asteptat sa-l vad mai smerit, mai aproape de discursul unui marturisitor decât de acela al unui gânditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogica riscanta. Când vrei sa educi pe cineva, nu incepi prin a-l flata. Daca vrei ca cineva sa invete ceva, nu-i spui mereu ca n-are nimic de invatat. Or, domnul Puric incurajeaza un soi de legendarizare arbitrara a natiunii, din care rezulta ca ea frizeaza desavârsirea. Atunci la ce bun s-o mai dascalesti? Suntem unici, persecutati de tot mapamondul, singurii crestini adevarati, speranta lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui sa faca posibile asemenea analogii“.
Interesant este ca intrebarea reporterului e neprovocata. Discutia incepe la modul foarte general, despre elite, despre politica, despre tinerii corporatisti si tinerii plecati cu burse in afara, despre stânga, despre CNSAS. Apoi, zdrang: „Cum vedeti discursul lui Dan Puric?“. Nu vad rostul acelei intrebari, de unde a aparut ea. Iar ceea ce urmeaza e chiar insidios: „Unii se grabesc sa-l acuze ca e legionar…“, spune, cu nevinovatie, reporterul, lasându-l pe Andrei Plesu sa dea lovitura de gratie.
Acum vreo doua saptamâni, tânarul teolog Mihail Neamtu il ataca pe blogul sau pe Emil Hurezeanu:
„Dintr-un unghi profesional, sEmil Hurezeanut straluceste prin merit si reputatie. Cine ne-ar mai impiedica, atunci, sa-l celebram pe Emil Hurezeanu drept un „David Frost al României post-decembriste“?
Un ipotetic raspuns, chiar daca simplist, ar fi: «banii». Intr-o versiune avocateasca, aceasta formulare de forum necezurat capata calificari suplimentare: ne referim la conditia recent asumata de Emil Hurezeanu ca director al Trustului Realitatea-Catavencu. Intâmplator sau nu, produsele fanion ale acestei companii private – Realitatea TV pe sticla si ziarul „Cotidianul“ pe hârtie – au atins pragul maximei dezorientari deontologice chiar in ultimele sase luni de când Emil Hurezeanu si-a insusit postura de presedinte al consiliului director al TRC“.
Nu ma pronunt cu privire la cine are dreptate (desi as tinde sa imbartisez argumentatia dlui Neamtu cu privire la deriva trustului Realitatea-Catavecnu). Mihail Neamtu, e un fapt stiut, este unul dintre discipolii lui Andrei Plesu. Nu este o insinuare malitioasa aici, este o realitate pe care nici dl Plesu, nici dl Neamtu nu o vor nega. Nu sustin ca ar fi vorba despre un atac sincronizat al celor doi intelectuali impotriva lui Dan Puric si a lui Emil Hurezeanu. Coincidenta e, insa, interesanta: polemicile din dreapta sunt, dupa observatiile mele, mai rare si mai putin virulente decât cele din stânga.
De regula, stânga este mai dezbinata si mai predispusa la rafuieli intre confrati. Nu se intâmpla prea des, de partea cealalta, ca spiritele conservatoare sa se angajeze in dueluri letale. Dreapta intelectuala din România tine mai mult la aparente si se straduieste sa isi pastreze, cel putin la suprafata, ideea de unitate. La finalul acestor polemici credibilitatea unor personaje conservatoare din linia intâi va avea, fara indoiala, de suferit…