Când irationalul triumfa
articol aparut in Cultura, nr. 238 din 2009-08-27» cultura urbana »
Autor: Aurelian GIUGAL
O mica controversa s-a iscat (nu cu mult timp in urma) in spatiul jurnalistic autohton, totul plecând de la doua articole scrise de Traian Ungureanu („When The Music's Over“, pe blogul personal) si Mihail Neamtu („Declinul apusean la moartea unui idol“, pe site-ul Hotnews.ro) si indreptate impotriva valului mediatic stârnit de moartea icon-ului pop american Michael Jackson.
Repudierea limbajului de taraba
Cele doua abordari, extrem de dure cu cel ce stârnise valuri de isterie mondiala, au fost aspru criticate de Marius Chivu („Versus Michael Jackson“, „Dilema Veche“, Anul VI, nr. 283 – 17 iulie 2009). Pâna aici nimic in neregula. Numai ca Andrei Plesu s-a simtit indreptatit sa intre in acest joc si sa lamureasca câteva detalii importante legate de limbajul extrem de alunecos propus de articolul lui Marius Chivu si pe care spiritul „Dilemei“ il repudiaza (ne-o spune cel ce este stapân peste aceasta ograda). Si o face pe buna dreptate. Când scrii (cum o face Marius Chivu), raportându-te la ceilalti doi interlocutori, folosind un limbaj cu o lista interminabila de cuvinte ce nu-si au locul intr-o civilizatie a scrisului, cum ar fi inconstient, mistificator, superficial, incompetent, impertinent, provincial, grosolan, ridicol, mediocru, rasist, psihanalist de taraba, indecent, perorând enormitati, impostor, meschin, lipsit de bun-simt etc., nu te astepti sa fii aplaudat. Si Marius Chivu nu a fost aplaudat. Dimpotriva, Andrei Plesu i-a penalizat atitudinea si, indignat, s-a distantat de posesorul unui asemenea limbaj, care, lovit „in ce are mai scump, e gata sa taie si sa spânzure“.
O dubla masura
Ce i se poate reprosa distinsului Andrei Plesu? Problema autorului „Minimei Moralii“ este ca opereaza cu o dubla masura, intransigent cu unul (Marius Chivu), blând cu altul (Mihai Neamtu). Nu pot sa inteleg motivatia pentru care ceea ce scrie Mihail Neamtu intra in categoria unei opinii onorabile, iar contrariul semnat de Marius Chivu (desi limbajul folosit de ambii iese din sfera elegantei pentru a se transfera in dimensiunile visceralului) sa fie aspru criticat. Scriind despre fostul muzician american, Mihail Neamtu nu se sfieste sa puna pe hârtie cuvinte dure, sanctionând „inteligenta de sugar“ a acestuia, faptul ca ar fi fost pervers, consumator avid de pornografie, tata debil, ridicol si pre-senil, trist ca o paiata, dezordonat psihic si alte asemenea stereotipii ce nu-si probeaza in nici un fel valoarea de argumentatie, ci doar imprastie un aer de cinism scortos. Totul pe un fond de tânguire la ceea ce se anunta a fi declinul apusean, intrucât un Iran nervos are „ambitii nucleare precise“, Rusia este „resentimentara si neadormita“, Magrebul este „iconoclast, monodic si inflationar sub raport demografic“, iar, mai mult, un Orient mijlociu este „controlat in mare parte de ideologii talibane“. Concluzia este clara: un declin occidental anuntat de bocetul universal la moartea unui „pervers“.
Interogativitate vs venin
Daca „Dilema“ (atunci când a aparut) isi propunea „sa aduca un spor de interogativitate, de reflexie dubitativa“ intr-o Românie „in care tonul rastit, judecata radicala, opinia ireductibila faceau ravagii“, ei bine, atunci trebuie sa fie consecventa pâna la capat si sa se delimiteze categoric de luari de pozitie ce contrazic intru totul ceea ce-si propunea si-si propune spiritul dilematic. Multe ziare (atât cotidiene cât si saptamânale) si-au facut o obisnuinta de a profera atacul la persoana, folosind un limbaj violent si trivial (recentele luari de pozitie din „Cotidianul“ intaresc aceasta asertiune), scotând la iveala latura abjecta a discursului veninos, civilizatia limbajului si coerenta argumentatiei neintrând in calculele unor publicisti autohtoni.
Ani la rândul diversi intelectuali autohtoni (si nu numai) au fost oripilati de limbajul propus românilor de „România Mare“ si de al sau de nelipsit Alcibiade. Propun un exercitiu de imaginatie elementara. Cititi articolul lui Mihail Neamtu si incercati sa inlocuiti numele Michael Jackson cu unul dintre personajele din spatiul public autohton si la final in loc de Mihail Neamtu sa scrieti Alcibiade. Credeti ca articolul ar fi bun de tipar pentru „România Mare“ sau poate pentru „Tricolorul“?