Click pe Dilema veche
articol aparut in Cultura, nr. 237 din 2009-08-20» cultura ideilor »
Autor: ALEXANDRU MATEI
Fiti putin atenti. Luam un citat din Mihail Neamtu: „Care este diferenta dintre cele trei ipostasuri ale Sfintei Treimi si cum anume difera modelul ontologic al Dumnezeirii iudeo-crestine fata de paradigma Unului neoplatonic? La toate aceste nelinisti ale mintii, «Summa theologica» ofera raspunsuri... „ Este un exemplu de exprimare elitista, nu de gândire de elita. De pretiozitate.
Nelinistile unei minti oarecare nu se pot manifesta în cuvinte ca „model ontologic“, nici „paradigma“. Credeti-ma, am avut atacuri de panica si stiu ce e aia neliniste, anxietate, poate chiar disperare. Mihail Neamtu este un intelectual foarte citit, cu o retorica orala foarte buna - dar, ca orice scriitor, cu vanitatile lui. Cea mai mare: crede ca, daca a citit teologie si filozofie, daca se pricepe macar la teologie foarte bine, se pricepe la fel de bine la tot. De pilda, la muzica pop. Asta-i reproseaza Marius Chivu într-un articol din „Dilema veche“, pe un ton apodictic, ce-i drept, dar nu mai putin justificat. Iata ce scrie criticul: „Elitist («Câte carti credeti ca a citit Michael Jackson? Care literatura? Din câte limbi? Din ce secol?»), dar preluând toate cliseele tabloide, perorând cu gravitate despre «haul culturii de masa», dar deplângând anonimatul Stelei Enache, grosolan prin limbaj si indecent prin felul în care manipuleaza aspecte din viata privata a artistului, dar reclamând îngrijorat tocmai pierderea «partidei decentei» în Occident, din acest articol plin de resentimente al lui Mihail Neamtu nu razbate niciuna din valorile crestine al caror aparator este.“ (citez din nr. 283 al „Dilemei vechi“).
Nu credeam sa ajung sa citesc un text în care Marius Chivu se va razboi cu Mihail Neamtu si, mai ales, cu Traian Ungureanu. Desi nu mi se pare deloc anormal ca un critic - si poet - tânar sa se sature la un moment dat de bisericile construite în piata publica de primul si de baletul somnambulic al ultimului, pe baza de hipnotice basesciene. Dar în aceasta disputa intervine, arbitru, chiar Andrei Plesu. Care nu-i de acord cu tonul colegului sau de redactie. Scrie Andrei Plesu, melancolic: „Undeva, nu în «Dilema», Traian Ungureanu si Mihail Neamtu au criticat tapajul disproportionat pe care l-a provocat, la nivel planetar, moartea lui Michael Jackson. Treaba lor! Asa cred ei, au dreptul s-o spuna. Dilemistii nostri au si ei dreptul sa spuna contrariul, sa creada altceva. Cu conditia ca replica sa ramâna în codul consacrat al «Dilemei», care, ce-i drept, nu e publicat în «Monitorul Oficial», dar subzista înca, în mintile fondatorilor si ale multor cititori.“ Altfel spus: Mihail Neamtu si Traian Ungureanu au dreptate în ceea ce spun. Poate ca limbajul lor nu e cel mai potrivit, dar ce conteaza, de vreme ce nu si-au publicat opiniile în „Dilema“? Pentru ca, în „Dilema“, stilul primeaza, stilul care a facut ca „Dilema“ sa fie ceea ce este azi. În principiu, Andrei Plesu are dreptate. Totusi, vocea lui Marius Chivu e absolut urbana, desi ultragiata. Se întâmpla sa te inflamezi în polemici, iar când vine vorba despre TRU, chiar trebuie sa fii stoic sa te abtii. Regret doar ca Marius Chivu s-a lovit, din tot discursul jurnalistico-istorico-ideologic al lui TRU, chiar de o referinta la MJ.
Ca Mihail Neamtu îl compara pe MJ cu Stela Enache, asadar, e treaba lui. Lasa-l în pace, a facut si el o gafa, nu trebuie sa i-o scoti pe nas chiar în „Dilema veche“, ca-i de-al nostru. Apoi, e pacat sa fii transant când poti glumi, lua distanta, mai ales fata de un savant crestin. Apoi, sa un uitam ca în mintea cititorilor subzista un cod dilematic, unul care poate ignora asocierea brandului „Dilema“ cu „Click“, asta-i viata, dar nu sa-si vada terfelite figurile în care crede. La moment de crepuscul, de dincolo de mormânt, dupa atâta istorie la care a asistat, rând pe rând Fabrice del Dongo, Lamartine, Chateaubriand, Andrei Plesu graieste astfel. „Ideea ca, în acest moment, «Dilema» n-ar mai putea gazdui un numar «dilematic» despre marele Jackson, cum a facut-o, în 1998, cu Mihai Eminescu ma face, totusi, melancolic“ conchide Andrei Plesu, proustian, ceea ce ma face sa-mi aduc aminte cumva ionel-teodoreanuian de plimbarile sale la malul marii cu Mircea Dinescu, înainte ca poetul sa-l cunoasca mai bine pe vecinul lui de la tara, Gigi Netoiu.
Sa conchidem: e anormal deci ca nu moartea unui megastar sa provoace un megatapaj. Cum se poate ca o vedeta sa faca scandal, când mii de creatori exceptionali zgârma pamântul ublietelor culturii europene? Poate ca ar fi normal ca despre editia în limba româna a „Summa Theologica“ sa se faca ultratapaj, iar la buzele Oanei Zavoranu lumea sa se reculeaga. MJ, care întruchipeaza ideea de zgomot mediatic, ar trebui sa fie sursa de liniste, iar susurul cuvintelor sacre sa umple strazile de vuiet. Poate ca ar trebui ca sublunarul sa faca rocada cu supralunarul, ca la televizor sa vedem îngeri, iar despre monstri sa se vorbeasca la liturghie. Hm. E drept, Marius Chivu nu a raspuns cu umor textelor lui Mihail Neamtu si TRU. A cazut întrucâtva în capcana lor. Pai daca-i asa, de ce nu-l invita Andrei Plesu la „Dilema veche“ pe Alex. Cistelecan, de pilda? Revista si-ar pastra „codul“, dar ma tem ca nu si prietenii.