Unde am ajuns?
articol aparut in Cultura, nr. 237 din 2009-08-20» cultura ideilor »
Autor: LIANA SAXONE- HORODI
Din presa am aflat ca la Vama Veche se desfasoara cea de a cincea editie a festivalului „Folk You!“, sub titlul „Festivalul de Folk Florian Pittis.“
Când am parasit România, în urma cu 45 de ani, muzica FOLK nu exista. De fapt, despre aparitia ei, „când si cum“ nu stiu prea multe, un singur lucru stiu ca am inceput s-o îndragesc din clipa în care am luat cunostinta de ea, din programele TVR International. Întâmplarea a facut sa-i cunosc personal pe Florian Pittis si pe Ducu Bertzi, cu prilejul unui concert sustinut la Haifa, orasul în care locuiesc, iar cu Vasile Seicaru, am corespondat prin e-mail datorita unei prietene comune, pictorita ca si mine. Dar, spre regretul meu, nu am avut niciodata ocazia sa particip la niciunul din Festivaluri. Am însa CD-urile lor, ca si pe cele ale lui Tudor Gheorghe si Victor Socaciu, care fac parte din atmosfera de creatie din atelierul meu de pictura. Si, daca mai am un regret, este acela ca nu au venit si alte formatiuni de muzica folk cu spectacole în Israel.
Iata-ma deci, urmarind desfasurarea Festivalului din presa. Citesc în fiecare zi, pe internet, editia on line a cotidianului „Jurnalul National“ si ma bucura ceea ce aflu din reportaje. Anul acesta Festivalul este foarte reusit, pentru prima oara participa si renumitul artist Tudor Gheorghe.
Din reportajul „Chitara cu radacini tricolore“, am aflat ca plaja pe care se desfasoara festivalul, la sfârsitul spectacolului, a fost curatata de tinerii spectatori, asa cum cerea regretatul Motu Pittis, cel care initiase festivalul, înca de la prima editie.
Ce poate fi mai minunat, ce poate fi mai înaltator? Muzica buna, pe texte poetice, igienizarea sufletului si a plajei!
Toate bune si frumoase pâna ajungem la „Comentarii“...
Am crezut ca nu vad bine: cele mai josnice insulte la adresa lui Motu Pittis, o limba de cea mai ordinara speta, ura, rasism. Cum se pot petrece asemenea lucruri? Nu mai exista respect pentru nimeni, nici macar pentru morti? Nu mai exista respect si admiratie pentru cei care au facut cinste tarii, ducând prin muzica si talentul lor, sufletul românesc peste hotare?
Unde am ajuns?
Stiu ca multi vor spune ca sunt o naiva. Si ca acesta este de mult un fapt obisnuit. Forumurile sunt invadate de observatii abjecte, de obscenitati, de insanitati.
Ce este de facut? Sincer vorbind nu stiu. Sa se desfiinteze posibilitatea de a scrie comentarii? Traim doar în democratie si dreptul la opinie nu poate fi lezat. Si totusi, poate ca ar trebui îngradit acest drept, pentru ca si democratia trebuie sa se apere, altfel cine stie ce dictatura, cu un mesaj populist, va pune stapânire pe noi. Poate ca este cazul, sa se ceara celor care fac comentarii sa se identifice, pentru a-si asuma raspunderea celor scrise. Sau poate ziarele ar trebui sa controleze continutul comentariului si, în cazul în care nu respecta un minimum de decenta, sa nu accepte publicarea. Nu este vorba de cenzura, ci de o masura de autoaparare. Desfrâul acesta din forumuri, fara responsabilitate, este contagios. Se vede cum se iau la întrecere preopinentii, care sa scrie mai obscen. Are dreptate Mircea Cartarescu, care atrage atentia ca din forumuri aceste manifestari demente se infiltreaza în toate mediile.
Repet, nu stiu care este solutia. Un singur lucru este clar. Nu avem voie sa nu luam atitudine, sa fim indiferenti, caci aceasta plaga se va întinde si va distruge tot ce este bun în societate. Nu avem voie sa ne resemnam. Trebuie oprita acesta degradare, înainte de a fi prea târziu.