Hable con Odete
articol aparut in Cultura, nr. 237 din 2009-08-20» cultura cinema »
Autor: CATALIN OLARU
Nu oricine poate monta cum se cuvine o masina de spalat. Nu oricine poate împleti un fotoliu din rachita. Nu oricine poate mânui o bormasina ca un profesionist. Mai ales, nu oricine poate fi Pedro Almodovar, cu atât mai putin când are 41 de ani, s-a nascut la Lisabona si îl cheama Joao Pedro Rodriguez.
Vazuta la noi în 2007 în cadrul Festivalului filmului european, „Odete“, cea de-a cincea pelicula a regizorului portughez, reprezinta în cel mai bun caz o curiozitate. Ceea ce nu pare sa fi priceput Rodriguez în legatura cu succesul lui Almodovar este ca acesta nu se datoreaza nici subiectelor socante, nici predilectiei sale pentru personaje aflate la periferia normalitatii sexuale, în masura în care o asemenea normalitate exista. Ci modului în care povestea, oricât de bizara ar fi aceasta, este spusa, felului în care aceste personaje interactioneaza, fie ele travestiti, pedofili, prostituate, transexuali sau violatori. „Odete“ are un story cel putin bizar si o protagonista fata de care Padre Manolo, Letal sau Agrado par cuminti ca o fata mare.
Ce îi lipseste, însa, filmului, este melodrama. În ciuda unei intrigi scandaloase (adaptare de „Frumoasa din padurea adormita“ în care sarutul printului era înlocuit de un viol), „Hable con ella“ reusea sa fie emotionant fara sa agreseze. „Odete“ nu emotioneaza nici o secunda, de la sarutul cuplului gay care deschide filmul pâna la metamorfoza protagonistei, care ajunge sa devina una si aceeasi cu expiatul Pedro. De la ploaia care cade asupra lui Rui si a lui Pedro, trecând printr-o încercare, asupra careia nu se insista cine stie ce, de popularizare a unei afectiuni exotice (sarcina isterica), pâna la Odete cea sodomizatoare din final, Rodriguez nu reuseste sa fie altcumva decât plat si ridicol.
Titlul alternativ al filmului („Two Drifters“) trimite la „Breakfast at Tiffany's“, filmul preferat al cuplului gay vremelnic despartit. Grosolana diversiune: nu e vorba de doi, ci de un unic „drifter“, iar acesta este filmul însusi.