Ucide Google-ul cultura generala? Apropo de Herodot...
articol aparut in Cultura, nr. 236 din 2009-08-13» cultura internaţională » presa internaţională
Autor: CATALIN STURZA
„Ucide Google cultura generala?“ se întreaba Brian Cathcart într-un eseu din publicatia on-line www.moreintelligentlife.com, parte a „The Economist“. Observatiile jurnalistului britanic pot fi aplicate, pe fond autohton, ca un comentariu la îndemnul presedintelui Basescu de a învata despre Herodot si papadie pe Google:
„Iata o întrebare: ar trebui sa le predam elevilor care e capitala Columbiei? Ati putea foarte bine sa spuneti da, însa David Fann, presedintele comitetului gimnazial al Asociatiei Nationale a Directorilor De Scoli, e destul de sigur ca raspunsul e nu. „Ei nu trebuie sa învete pe dinafara capitalele lumii“, spune el. „Capitala Frantei, da, însa nu si capitala Columbiei. Le va fi mult mai folositor sa învete sa foloseasca atlasul, ca deprindere“. Aceasta e versiunea educationala a vechii predici despre ajutorul pentru dezvoltare: da-i unui om un peste si poate mânca o zi; învata-l pe un om cum sa pescuiasca si poate mânca o viata întreaga. Învatati-i pe copii cum sa foloseasca un atlas sau alte resurse si nu vor putea doar sa identifice capitala Columbiei; vor putea gasi si capitala republicii Vanuatu si pe cea a Groenlandei si multe altele pe lânga acestea. „Datele brute nu au iesit din programa, însa trebuie sa predam deprinderi“, spune Fann. „E o chestiune de echilibru. Pentru o perioada îndelungata, am avut un curriculum bazat în exclusivitate pe acumularea de cunostinte; acum trebuie sa dezvoltam deprinderi“.
Si:
„Ceea ce s-a schimbat în ultima generatie e aparitia Internetului si întrebarea ramâne: e acesta o amenintare la adresa culturii generale? Când i-am adresat aceasta întrebare lui John Lloyd, creator al «QI», quiz show-ul subversiv al BBC prezentat de Stephen Fry, mi-a dat un raspuns à la QI, trimitându-ma la povestea zeului egiptean Thoth. Am cautat povestea, care e spusa de Platon. E cam asa: Thoth inventeaza scrisul si îl ofera, mândru, în dar faraonului Egiptului, numindu-l «un elixir al memoriei si al întelepciunii». Dar faraonul e îngrozit si-i spune: «Aceasta inventie va induce uitarea în sufletele celor care o vor deprinde, pentru ca ei nu vor mai trebui sa-si exerseze memoria, având posibilitatea sa se bazeze pe ceea ce e scris... mai degraba decât, intrinsec, pe propriile lor puteri de a rechema lucrurile în minte. Asa ca nu e un leac pentru memorie, ci pentru reamintire ceea ce ai descoperit tu. Cât despre întelepciune, îti înzestrezi învataceii doar cu o aparenta a ei, nu cu adevarul.»
Brian Cathcart merge pe firul evolutiei sistemului educational de la accentul pe date brute la formarea unor deprinderi pentru identificarea, pe cont propriu, a datelor si intervieveaza, în paralel, câstigatorii unor concursuri de cultura generala din Marea Britanie. Urmariti întreaga demonstratie, merita efortul. N-o sa gasiti genul acesta de eseu în presa româneasca, fie ea culturala sau nu. Este eseu cultural si în acelasi timp e o ancheta, un articol de investigatie. Singurul repros ar fi acela ca eseul deviaza de la subiectul culturii generale în epoca Google si bate pasul pe loc în zona quiz-urilor englezesti.
As avea si eu, în plus, un comentariu. Interpretarea pe care eu as da-o povestii lui Platon despre Thoth, vizavi de efectele Internetului asupra culturii generale, e putin diferita fata de cea a lui Cathcart, din finalul articolului; dupa mine, când e vorba despre Internet faraonul are dreptate.
Iar cultura generala buna pentru a câstiga la concursuri de genul „Vrei sa fii miliardar?“ nu e deloc unul si acelasi lucru cu ceea ce am putea numi cultura unui individ bine scolit.