Cinci motive pentru a nu crede în teoriile conspiratiei
articol aparut in Cultura, nr. 236 din 2009-08-13» cultura politică »
Autor: CATALIN STURZA
Nu o data mi s-a intâmplat sa cunosc oameni aparent echilibrati si bine mobilati intelectual care, de la o vorba la alta, mi-o trânteau: „Stii ca americanii n-au fost niciodata pe luna?“; „Lumea e condusa de evrei!“. Sau: „Ai vazut cum ne manipuleaza astia cu cipurile?“. Multi oameni inteligenti se blocheaza in punctul acesta: marile teorii ale conspiratiilor mondiale.
Am avut mereu o repulsie structurala fata de acest mod de a gândi. Când aud astfel de gogomanii, ma abtin cu greu sa nu izbucnesc intr-un râs nervos. Argumentele rationale, de regula, nu functioneaza aici. Totusi, de fiecare data, incerc sa-mi pastrez calmul si sa formulez obiectii de pe pozitii logice. Alternativa ar fi sa-l iau de individ de guler si sa-i trag doua palme.
Trei teorii apar cel mai frecvent: i) lumea e condusa de o forta oculta, etnico-economico-religioasa (marea conspirtie iudeo-masona); ii) lucrurile nu sunt ceea ce par a fi si guvernul/biserica ne ascund adevarul (aselenizarea misiunii Apollo 11 a fost o inscenare intr-un studio de la Hollywood; atentatele de la 11 septembrie au fost puse la cale chiar de americani; Iisus si Maria Magdalena s-au iubit carnal si au avut copii); iii) ne merge din rau in mai rau pentru ca cineva urmareste asta si are de câstigat de pe urma esecurilor noastre (suntem permanent sabotati de agenturi straine; Occidentul tine România in saracie ca sa aiba aici o piata de desfacere). Cele trei teorii implica, toate, faptul ca adevarul ne e ascuns, ca lumea e asezata pe alte temeiuri decât cele pe care le cunoastem in mod oficial si ca lucrurile merg prost dintr-o cauza invizibila, insa precis identificabila.
Iata cinci motive pentru a nu crede in astfel de teorii (mai corect ar fi sa le spunem ipoteze):
1. Teoriile conspiratiei propun o varianta ultra-simplificanta a lumii. Avantajul lor este ca identifica un inamic singular, un individ sau un grup de indivizi care ar purta vina pentru toate neajunsurile unei situatii date. De asemenea, ele contin, implicit, solutia: inlaturarea/anihilarea individului sau a grupului de indivizi responsabili pentru raul presupus. Este vânatoarea de vrajitoare din Evul Mediu si e Holocaustul national-socialistilor germani. Dezavantajele sunt multiple: culpabilitatea presupusa e difuza si niciodata verificabila; de aceea, actiunea de „curatire“ trebuie sa fie una impulsiva, in numele unei instante nelegitime (sau cu o legitimitate limitata la anumite circumstante favorabile, precum ascensiunea la putere a national-socialistilor si instaurarea celui de-al Treilea Reich); o astfel de fapta nu va putea fi, pe termen lung, decât regretabila si condamnabila; istoria a aratat ca aceste actiuni nu au, niciodata, efectul de a inlatura raul presupus, si asta pentru ca legatura nedemonstrabila intre „cauza“ si „rau“ e indeobste una falsa.
2. Imbratisarea acestor teorii presupune negarea oricarei responsabilitati individuale si aruncarea intregii culpabilitati asupra cuiva din afara. Acesta este motivul pentru care dictatori precum Hitler, Stalin si Ceausescu le-au folosit cu succes: patria-mama e amenintata de slavi si evrei/de capitalisti/de agenturi straine, iar lupta trebuie dusa impotriva lor; pâna vom elimina amenintarea, va trebui sa suportam greutatile care decurg de pe urma ei. In realitate, aceste teorii, o varianta a „inamicului la porti“, au fost folosite pentru a masca ororile razboiului si esecul plenar al economiilor comuniste. Oamenii care cred in ele nu considera ca ceva e in neregula in propriul sistem, raul e, intotdeauna, invizibil si exterior („strainii ne fura grânele si aurul tarii“).
3. Astfel de teorii nu se bazeaza pe un model comportamental si sociologic valid. Se presupune ca un grup numeros de oameni imprastiati in toata planeta actioneaza, din generatie in generatie, la unison pentru a controla finantele lumii si pentru a ne tine departe de niste adevaruri teribile. Ei se ascund atât de bine incât nimeni n-a reusit sa-i scoata la iveala vreodata, sunt atât de uniti incât nimeni n-a dezertat vreodata si au, intotdeauna, cauze pe care le imbratiseaza in unanimitate. In realitate, nici un grup de indivizi nu s-ar putea comporta in acest fel de-a lungul a secole intregi. Existenta unui inamic unitar („evreii“, „masonii“, „biserica“, „guvernul“) e mai degraba o iluzie optica a celui ce crede in astfel de teorii, aflat mereu in cautarea unei „armate“ cu care sa se lupte. Si daca un grup de oameni foarte diferiti, imprastiati prin toata lumea, s-ar purta, pentru o vreme, precum o armata, efectele cabalei lor ar putea fi, cel mult, izolate si marginale.
4. Teoriile conspiratiei nu se bazeaza pe argumente stiintifice si sunt extrem de fragile in fata unor demonstratii stiintifice. Suspiciunea ca omul n-a fost niciodata pe luna a fost usor demontata de specialisti. Ideea ca o cabala controleaza lumea ignora complet multitudinea de cauzalitati si interactiuni care „scriu“ fiecare zi a istoriei: nimeni n-ar putea sa tina sub control actiunile tuturor guvernelor, companiilor, grupurilor si indivizilor din intreaga lume. Când o astfel de teorie citeaza in sprijinul sau argumente stiintifice (vezi celebrele speculatii in jurul „Codului Da Vinci“), o face intr-o logica inselatoare, manipulând subtil punctul de vedere al auditoriului. Aceste teorii sunt, de fapt, opusul analizei stiintifice bazata pe cercetare si verificare a adevarului: ele pleaca de la un adevar a priori pe care il confirma, iar si iar, prin forta zvonului.
5. A crede in teoriile conspiratiilor nu va va ajuta sa puneti mai multa ordine in lume si sa deosebiti, mai usor, adevarul de minciuna. Dimpotriva, aceste teorii nu fac decât sa mareasca zgomotul mediatic, sa creasca ponderea zvonurilor si a informatiilor neverificabile. O astfel de credinta nu va va da nici mai multa putere: ea va justifica, in ochii dvs, propria slabiciune, impotriva careia nu veti mai incerca sa luptati. Pentru ca renuntati sa aplicati logica si sa cântariti lucrurile cu mintea dvs, o astfel de convingere, in loc sa va imunizeze, va va face, in realitate, si mai predispusi la manipulare.
Românii sufera, cumva, congenital de conspirativita si vechile teorii, care au definit cultura politica a nationalismului comunist dus la paroxism de Ceausescu, s-au intâlnit acum cu noile teorii globaliste. Au rezultat niste combinatii originale: evreii tin România in saracie prin agenturile Occidentului iar guvernul român ne ascunde realitatea. Sau Uniunea Europeana reprezinta masonii si, totodata, agenturile straine. Pe la urechile mele cred ca au trecut aproape toate variantele posibile.
E un fel al nostru de a da vina pe oricine altcineva pentru orice esec, mai putin pe noi insine. E si un fond al nostru mostenit, din pacate, din cultura politica paranoica a nationalismului comunist de care nu ne-am deparazitat, practic, niciodata. Mi-l amintesc pe Ion Iliescu strigând catre mineri si populatie, in 1990, ca in Piata Universitatii sunt „elemente fasciste si legionare“. E foarte usor sa-i mobilizezi pe români cu astfel de petarde, ei sunt gata sa faca moarte de om odata ce inamicul a fost bine definit si a primit un nume demonic.
Pe de alta parte, mai tot românul stie care-s problemele tarii si cine e de vina pentru ele. Suferinta e mai usor de indurat daca razele X ale mintii tale strapung coaja artificiala a realitatii. Cel care stie de ce merg lucrurile prost se multumeste de cele mai multe ori sa dea a lehamite din mâna: „evreii!“ sau „occidentalii“ sau „guvernul“. A pune diagnosticul te scuteste de a incerca sa cauti o iesire: oricum, problema e mai presus de noi si, prin urmare, e irezolvabila. E bine insa ca stim, ca nu suntem prinsi descoperiti si ca putem spune, oricând se intâmpla ceva rau, „vedeti, nu v-am spus eu de la bun inceput?“.