Cercetarea stiintifica: proiecte de viitor
articol aparut in Cultura, nr. 231 din 2009-07-09» cultura internaţională » presa internaţională
Autor: CATALIN STURZA
Ce ne rezerva viitorul in privinta cercetarii stiintifice? O carte a lui Max Brockmann, recenzata de „New Scientist“, trece in revista preocuparile ce vor marca, cel mai probabil, gandirea stiintifica a generatiilor viitoare, prin intermediul unor eseuri semnate de cercetatori de varf din stiintele sociale, neurologie, filosofie s.a.m.d. Iata cateva dintre directiile trasate de ei.
Studierea modalitatilor de comunicare a limbilor naturale ar putea aduce cateva perspective noi pentru a privi umanitatea. De pilda, o teorie interesanta, propusa de jurnalistul Vanessa Woods si de antropologul Brian Hare, e aceea ca nu inteligenta a condus la comportamentul social ci, in sens invers, comportamentul social a netezit drumul pentru evolutia inteligentei umane.
Limbajul este acel vechicul prin care starile mentale ale unui individ pot fi transferate in mintea altcuiva. Insa se pare ca mintea noastra e dotata si cu celule speciale pentru a ne conecta la creierele semenilor nostri. Se numesc neoroni-oglinda si ne permit sa invatam din experienta altora, percepand lumea prin ochii unor straini. „Prin neuronii-oglinda, experienta noastra se contopeste in bazinul comun de cunostinte pe care-l numim cultura“, arata neurologul german Christian Keysers. „Odata cu limba, cu cartile si cu televiziunea, aceasta punere in comun a devenit globala, permitandu-ne sa facem schimb de experiente in spatiu si in timp“, sustine Keysers.
Acesti neuroni-oglinda sunt considerati punctul de origine al empatiei, asadar creierul nostru este „cablat“ pentru moralitate. Deocamdata, insa, oamenii sunt mai degraba sensibili la ceea ce se intampla in comunitati locale, restranse. Vor conduce tehnologiile mediatice la evolutia unui simt moral mai larg, la nivel global? Neurologul cognitiv Joshua Greene arata ca „natura ne-a inzestrat cu matrite afective empatice, o trasatura cruciala pentru creaturi a caror supravietuire depinde de cooperare. Insa natura n-a prevazut faptul ca intr-o buna zi supravietuirea noastra va depinde de cooperarea peste continente si oceane“.
Ce se va intampla, insa, cu viitorul planetei? Daca e sa ne luam dupa Laurence Smith, profesor de stiinte terestre si spatiale, cresterile dramatice ale mediilor termice, din cauza incalzirii globale, vor matura latitudinile inalte, transformand „pamanturi in care e aproape imposibil de trait in pamanturi in care se poate oarecum trai“. Pe masura ce schimbarile climatice se vor acutiza, e posibil ca, intr-o buna zi, sa migram cu totii spre nordul care e acum inghetat.
Ideile fundamentale ale omenirii s-ar putea sa fie strans legate de structura si de modul de functionare al creierului uman. Psihologul Matthew Lieberman sugereaza ca marile idei ar putea rezista in timp datorita faptului ca ele se muleaza perfect pe functionalitatea creierului uman. Dualismul cartezian, de pilda, separa mintea de trup: una e materiala, cealalta e de o natura nedefinita. Desi comunitatea stiintifica respinge ideea, ea persista, in cultura moderna. Motivul ar putea fi acela ca mintile sunt obisnuite sa proceseze informatiile despre trupuri intr-o maniera separata fata de cea in care proceseaza informatiile despre spirite/minti.
In sfarsit, ce se va intampla cu studierea originii universului? Fizicianul Stephon Alexander e de parere ca intrebarile esentiale ale cosmogoniei se vor axa in jurul studierii energiei intunecate, responsabile pentru accelerarea expansiunii universului. El speculeaza ca un nou nivel al realitatii, in care atat observatorii, cat si particulele elementare nu ar mai fi trasaturi absolute, invariante ale lumii, va fi necesar pentru rezolvarea misterului. „O consecinta in planul fizicii ar fi aceea ca materia poate crea spatiu, iar spatiul se poate curba in materie“, arata Alexander.