...un batran atat de Goma (dupa vorba, dupa port)
articol aparut in Cultura, nr. 45 din 2006-10-26» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Mihai Iovanel
Nu voi comenta „Scrisoarea a III-a“ pe care Paul Goma i-a adresat-o saptamana trecuta lui Traian Basescu („Ziua“ facand gratios oficiile de posta).
Ma voi referi doar la un scurt pasaj in care Goma ii cere presedintelui, printre altele, (i) „dreptul de a publica in editurile si in presa din Romania – in care nu m-am putut exprima din martie 1970 pana in ianuarie 1990 (total: 20 ani); nici din 1997, in urma actiunilor „colegiale“ ale fostilor prieteni deveniti turiferari ai lui I. Iliescu, ai lui E. Constantinescu (total general: 30 ani de interdictie)“; precum si (ii) „reparatiile morale si materiale cuvenite, ca unul care a luptat pe fata – si a fost intemnitat – pentru... drepturile omului in Romania dinainte de 22 decembrie 1989“.
Incep cu (ii) – numerotarea imi apartine: inteleg ca lupta lui Paul Goma impotriva comunismului a avut o natura morala si ca atare voluntara si dezinteresata. Or, contradictia apare in momentul in care cere remunerarea actiunilor sale; ceea ce e asociabil fie:
(a) cu asumarea de catre Goma a unui statut de victima (statut aflat in conflict cu caracterul voluntar – conditie necesara a validarii morale – al opozitiei sale),
fie (b) cu reclamarea de catre Goma a unui job de anticomunist, cu plata la pensionare (chestiune care intra in conflict cu caracterul dezinteresat al luptei sale; Goma se comporta ca un ins ce se ofera voluntar pentru ceva, pentru ca la sfarsit sa solicite insistent cecul.)
Daca acestea ar putea trece drept sofisme, (i) este mai greu confundabil. (i) tradeaza in ceea ce il priveste pe Goma o neasteptata mentalitate de comunist. Goma traieste inca in visul unui sistem in care de la centru se dicteaza revistelor si editurilor planul de activitate, lista de dezirabili si de interzisi (aici se aseamana cu Gheoghe Grigurcu, care dupa ’89 a tot cerut sa i se dea o locuinta in Bucuresti; de catre cine sa i se dea, altfel decat contracost, la pretul pietei?)
Din pacate, Paul Goma nu intelege un lucru foarte simplu: ca nu mai exista edituri si reviste de stat – de partid. Exista, in schimb, un numar de edituri si de reviste private; care dispun asa cum considera ele de cuviinta de spatiul, hartia si cerneala lor; care nu asteapta indicatii de sus (sau poate o lege?) pentru a-l publica pe Paul Goma. Daca vor, il publica; daca nu, nu – care ar fi problema?
Iar cum umorile lui Paul Goma, manifestate intr-o stilistica rudimentara, rigida si redundanta, nu cred ca au lasat vreun coltisor de revista sau editura din Romania neatins si in conditiile in care masochismul nu este punctul forte al fiintei umane in general, chiar nu vad de ce ar fi vreo problema. Singura problema e aceea a lui Paul Goma; dar de ce nu isi angajeaza un P.R.?
„Satiricon“:
a se administra oral
Simpatic sloganul publicitar al trustului Satiricon („Dilema veche“, „Dilemateca“, „Romania literara“, „Aspirina“, „Plai cu boi“): „Luati o gura de cultura!“
Prezenta in sanul acestui trust a gurmandului Plesu si a bucatarului Dinescu a jucat desigur un rol decisiv in alegerea sloganului. Am incercat sa il individualizez, contextualizandu-l in functie de personajele distincte ale celor doi.
Venind din partea rafinatului Andrei Plesu, „Luati o gura de cultura!“ indeamna la o muscatura vicioasa si senzuala, hedonista si rapace, in care dantura taie, iar limba se gadila preaplacut; o muscatura continand promisiunea unor infinite urmari, labirintice si locuite de lacome hurii; indeamna, consecutiv, la o ingurgitare totala, continua, alimentata de referinte incrucisate; pana la suprasatietate. Promite, in fine, cititorilor sus-numitelor publicatii sinonime nemincinoase la crantanirea emotionata a unui carnat de Plescoi.
Venind din partea lui Mircea Dinescu, mai slobod la gura si mai plebeu, sloganul semnifica mult mai ingust. In esenta, el s-ar reduce la corcirea unui indemn cu o injuratura, la atatarea la o introducere urmata de o satisfactie imediata si violenta, la sictirul amical a ceva de genul „Luati-o-n gura de cultura! Face nenea cinste o tura!“ (M. I.)