Câteva reflectii despre Google, papadii si filosofi
articol aparut in Cultura, nr. 229 din 2009-06-25» cultura urbană »
Autor: CATALIN STURZA
Recomandarile presedintelui Basescu pentru învatamântul românesc, facute ieri în sedinta de guvern, mi-au provocat stupefactie si apoi revolta. Stupefactie pentru tipul de viziune la nivel înalt asupra educatiei si în general asupra culturii pe care o reprezinta pozitia presedintelui. Revolta pentru ca oameni cu o asemenea gândire pot ocupa pozitii la nivelul cel mai înalt.
i. „Despre papadie si salata orice copil poate intra pe Google sa afle; daca vrea sa stie despre istoria antica si Herodot, intra pe Google si afla“, a spus presedintele. O minunata pledoarie pentru semidoctism, un îndemn fatis la cultivarea ignorantei, de pe pozitiile opace ale ignorantei. Cultura generala a individului se rezuma, asadar, la a cauta diverse informatii pe Google si pe Wikipedia.
Nu spun ca Google si Wikipedia nu sunt surse credibile; ca, pentru a te putea documenta de acolo, ai nevoie întâi de discernamânt. Ceea ce spun în primul rând e ca a sti despre papadie si Herodot e un scop în sine, dar si un mijloc pentru a dezvolta altceva, si anume un simt critic asupra realitatii si a lumii. Cu cât acel simt critic e mai exersat, cu atât individul e mai lucid si mai putin predispus la a debita enormitati.
ii. „Pentru ca nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregatiti în scoli, nu mai avem sau s-au diminuat liceele agricole, de alimentatie, sa facem ospatari; nu, noi ne facem filosofi“, a spus presedintele român în exercitiu. Mi se pare ca dl Basescu sufera de dilemele unui copil de clasa a sasea: de ce sa învat toate lucrurile astea, matematica si fizica si literatura, care nu îmi vor folosi în viata? Ce-o sa fac eu cu ecuatiile de gradul al doilea când la cumparaturi trebuie sa stiu doar sa adun si sa înmultesc?
Marota aceasta cu „trebuie sa învatam lucruri practice“ o aud în ultimii ani exasperant de des. E adevarat, trebuie sa adaptam educatia, si în special cea de nivel universitar, cererii de pe piata muncii. Asta nu înseamna însa ca trebuie sa sacrificam cultura generala a urmatoarelor generatii. În fond, pentru o meserie practica, gen frizer sau ospatar, deprinderile se pot însusi fara probleme si la un curs practic de câteva luni.
Multe, foarte multe meserii din câmpul muncii, inclusiv cele practicate de absolventi cu studii superioare, se învata de fapt vazând si facând. Daca ar fi ca scoala sa pregateasca indivizii doar pentru meseria pe care o vor practica, am putea sa renuntam cu totul la serviciile scolii. Mult mai simplu ar fi sa trimitem copiii în productie înca de la zece ani, dupa ce îi vom fi trecut printr-o scurta ucenicie cu mesterul pentru care vor lucra.
iii. „Ne facem toti filosofi, adica din aia neîncadrabili cu usurinta în câmpul muncii“. Aici se vede cu ochiul liber o reminescenta marxist-leninista: ce produc intelectualii astia? Filosofii/intelectualii sunt niste paraziti, deoarece ei nu construiesc nimic. Ceea ce-i trebuie tarii e o armata de strungari si de ingineri, pentru ca ei trag la saiba viitorul luminos.
În realitate, tara ar putea sa aiba si filosofi. Daca ar avea si programe de cercetare, si institute, si burse competitive, filosofii acestia n-ar mai fi asa de neintegrati în câmpul muncii.
Ceea ce numeste, însa, presedintele Basescu aici prin filosof este un om reflexiv, care trece prin filtrul gândirii ceea ce i se întâmpla. E individul middle-class, dintr-o societate capitalista asezata, caruia îi pasa de problemele civice din jurul lui. Este omul care merge, în fond, la vot, si care stie si cu cine voteaza. Cred ca dl presedinte are dreptate, România nu are nevoie de filosofi.
iv. „Va spun prieteneste, nu scoateti Sportul; lasati Sportul în scoli“. Dincolo de tonul acestei amenintari, vad aici noul om socialist: el e musculos, puternic, sanatos, chiar daca are mintea cât o nuca. Un individ fericit e cel care gândeste putin, îl cauta pe Herodot pe Google, daca se întâmpla vreodata sa se ciocneasca de nebuloase istorice fara aplicatie practica, stie strict cât îi trebuie pentru a fi un bun strungar, e în forma si e sanatos.