Eclipsa secreta
articol aparut in Cultura, nr. 229 din 2009-06-25» cultura antropologică »
Autor: Daniel Sur
Piata Iancului parea parasita, lasata sa se pârjoleasca si sa se scorojeasca sub soarele dogoritor. Putinii oameni care se aventurasera afara pareau niste morti în picioare. Era sâmbata si era timpul siestei. O pereche de batrânei a iesit de la metrou si-a luat-o vitejeste pe Soseaua Iancului. Amândoi erau în stare de gratie, bombanind ceva neinteligibil, de parca îsi scormoneau memoria, încercând sa dea contur unei amintiri mult prea îndepartate si priveau peste blocuri neînduratorul cer fara nori. Batrânul purta un costum alb, subtire, si cara o plasa de rafie plina cu atlase geografice. Batrâna purta un deux pieces bleu, îsi daduse cu ruj mov pe buze si avea un basc alb. Pareau cuprinsi de un fior supranatural. M-am postat cu grija la doi pasi în urma lor.
„Mare e Dumnezeu“, suspina batrâna. „Si puternic. Ne prajeste ca la rotisor“.
Batrânul se scotoci în buzunar scoase un servetel si îl întinse batrânei. Aceasta îl despaturi cu grija si scoase doua cioburi de sticla afumata. Batrânul se opri, apuca cu grija un ciob si începu sa se uite la soare
„Cel mai sigur e sa te uiti cu un singur ochi“, zise, straduindu-se sa-si ascunda încântarea. „Daca nu e arsa bine sticla poti sa orbesti de tot.“
Batrâna statea cu celalalt ciobul în mâna, privindu-l neîncrezatoare. Dupa un moment de tacere, batrânul îsi facu curaj si o privi în ochi. Consoarta lui parea cu desavârsire rupta de vraja care punea stapânire pe el.
„La ce te gândesti?“ o întreba.
I-a facut un semn cu mâna, dar nu i-a raspuns, ci s-a multumit sa dea usor din cap, în timp ce se îndeparta de el.
„Tot nu ma crezi...“ spuse batrânul.
Doamna a tresarit, dar a negat repede din cap, iar el paru sa încerce un sentiment de usurare.
„Ti-am facut demonstratia de zeci de ori, ti-am aratat si în atlase...“
Batrâna încuviinta dând din cap, fara sa-si ridice privirea din pamânt.
„Si atunci cum poti sa crezi ca n-am dreptate?“ Ceva din rigiditatea fortata a atitudinii batrânului sugera o lipsa de siguranta interioara si mi-a trecut prin minte ca poate era sub influenta alcoolului. M-a socat si faptul ca-si asezase pe fiecare dintre pometi câte o pata aprinsa de ruj, întins neglijent si care iesea puternic în evidenta pe fata lui nefiresc de alba.
„Fenomenul acesta a fost prevazut nu de mine, ci de astronomii asirieni cu milenii înainte“,
continua el.
„Si atunci de ce nu a fost anuntat la televizor, asa cum au fost anuntate si celelalte eclipse?“ întreba femeia, vorbind repede, de parca s-ar fi grabit sa astupe sparturile produse de neîncrederea ei încapatânata.
Batrânul nu gasi nici un raspuns la o asemenea replica otravita. Facu doar un gest de exasperare neputincioasa si arunca o privire posomorita în jur. Ofta si clatina din cap. Petele de ruj de pe obraji lui îi dadeau o expresie înfierbântata, care nu i se potrivea deloc cu privirea buimaca, pe jumatate toropita.
„Ai sa vezi ca o sa fie eclipsa“, spuse barbatul cu disperare. „Oriunde o sa privesti, o sa vezi întuneric.“
Urma un lung rastimp de tacere, în care s-au masurat din priviri.
Era limpede ca fiecare avea pe limba alte reprosuri pregatite, dar din delicatete evitau sa si le scuipe în fata.
„O sa vezi în câteva ceasuri...“, continua el pe acelasi ton.
Ochii umezi, zâmbitori, usor tristi ai doamnei au cautat un aliat în jur si m-au descoperit pe mine. Eu tocmai încercam sa-mi re-însiretez pantofii sport a treia oara. Clatina din cap si, fara a rosti nici un cuvânt, îsi musca buzele. Îsi apuca sotul de brat si-i spuse:
„Nu are rost sa ne certam aici, în strada. si apoi daca vrem sa ajungem la timp trebuie sa ne grabim“.
Putin rusinat de intruziune mea în viata lor, m-am vazut obligat sa-i parasesc si sa alerg dupa tramvai. Am reusit totusi sa aud o bucata de conversatie.
„De ce crezi asa ceva?“
„Pentru ca baiatul chiar ne urmarea“
„Si ce? Am dovezi din belsug ca va fi eclipsa“.