Oamenii vor sa moara sanatosi
articol aparut in Cultura, nr. 229 din 2009-06-25» cultura antropologică » Barca lui Noe
Autor: Cristian Robu-Corcan
Toata lumea e de acord cu faptul ca nu se moare asa, pur si simplu, ci dintr-un anume motiv. Daca n-ar exista nenumaratele „cauze“ generatoare de moarte, decesul ar fi privit cu o oarecare simpatie. Adica da, a murit, dar nu din cauza ca... Asta ar duce la concluzia ca, în situatia unei morti „curate“, ar opera destinul – destinul privit ca o chestie cam fara noima, dar care nu înceteaza sa-si arate functionalitatea de ceas elvetian. În afara destinului, nu opereaza decât expresiile de genul: „a baut prea mult“, „mânca prea gras“, „pierdea noptile“, „se consuma prea mult“, „l-a lasat inima“, „a mostenit boala de la parinti“ etc. Una peste alta, este evident ca nu se moare degeaba, ci în urma unei boli, boala fiind si îmbatrânirea organismului, daca vreti.
Mai toti oamenii pe care-i cunosc, aflati la vârsta aceea critica, vârsta care începe sa includa gândul la moarte în categoria bunurilor personale si inalienabile, si-au dezvoltat un întreg sistem de combatere a sucombarii fizice prin boala. Toate elementele ce compun sistemul sunt luate de prin reviste, emisiuni de televiziune, schimburi de experienta stradale, tehnici orientale sau practici batrânesti. Stiu de câte ori trebuie sa faci sex pe saptamâna ca sa pastrezi prostata într-un tonus bun, cunosc toate virtutile sau „viciile“ alimentelor si modul lor de administrare, analizeaza cu atentie compozitia chimica a hainelor ca sa nu le afecteze „energia“, masoara cu atentie cantitatile de lichide pe care trebuie sa le bea pe zi, dorm dupa un calcul astrologic foarte exact, urineaza într-o pozitie anume, bine stabilita, fierb sute de ierburi, fiecare cu rolul ei în sustinerea organelor interne, evita sa se supere, ca dauneza, exerseaza zilnic buna dispozitie si zâmbetul „karmic“, dezinfecteaza tot ce le iese în cale, merg duminica la biserica pentru un „bine“ general si ca sa nu-i tulbure superstitia, sunt posesorii a zeci de tuburi de medicamente – evident, numai naturale, cunosc efectele oricarui lucru asupra organismului uman. Pare o nebunie, dar va asigur ca-i executata cu toata sobrietatea si demnitatea.
Un amic de-al meu, medic, a devenit foarte atent la reactiile pacientilor. În proportie de 90%, odata anuntata prezenta unei boli neasteptate, toti reactioneaza la fel. Mai întâi ramân consternati. Apoi arboreaza o mina preocupata, se vad eforturile lor în a identifica momentul erorii. Unde si când au gresit, ce le-a scapat din procesul intens de mentinere a sanatatii? Dupa o trecere în revista cu un murmur imperceptibil, urmeaza neîncrederea. Nu, n-are cum, doctorul se înseala, sa se mai uite o data, sa repete analizele. Amicul meu se mai uita o data si repeta analizele. Rezultatul e acelasi. Pacientul îsi da seama ca trebuie sa actioneze în forta si schimba medicul. Nu se mai întorc foarte multi, dar o parte din cei care, totusi, revin, sunt convinsi ca au capatat boala tocmai în momentul în care erau „vazuti“si li se faceau analizele. Amicul meu recunoaste ca multe boli se iau de prin spitale, dar ca era imposibil ca un om sa faca ciroza în chiar momentul ecografierii. Pacientul nu prea crede una ca asta, da din cap dojenitor, ca si cum ar lasa de la el. Apoi începe sa spere ca se va vindeca si amicul meu, „vinovat“ într-un fel, trebuie sa faca tot ce trebuie pentru asta. Trece timpul, boala se agraveaza... Spre final, mai are loc o discutie cinstita si pe fata în care amicul meu este întrebat invariabil:
– Dar de la ce, domnu' doctor, de la ce am facut eu asta?
Amicul doctor tace.
L-am întrebat si eu o data:
– Oare ce vrem noi oamenii, cum am vrea sa murim?
A tacut putin si mi-a raspuns:
– Fii atent ca nu-i nici o gluma. Eu cred ca oamenii vor sa moara sanatosi.