Analiza Amara
articol aparut in Cultura, nr. 45 din 2006-10-26» cultura sunetelor »
Autor: Mihai Plamadeala
Dupa un turneu – cascada cu peste o suta de concerte sustinute de la inceputul anului in Romania, Bulgaria, Turcia si Germania, Mihnea Blidariu, chitarist, trompetist, vocal si compozitor in formatia Luna Amara ne-a oferit un interviu in care „a trecut direct la Plebicist“.
Mihai Plamadeala: Care este parerea ta despre rockul romanesc?
Mihnea Blidariu: Nivelul este „slab“, insa in primul rand la nivel de compozitie. O lipsa provenita din limitele de orizont muzical si nu neaparat din absenta tehnicii. Valoarea este determinanta in cazul trupelor care merg pe mesaj la nivel subtil, cum se intampla de regula in zona progressive. In alte genuri este mai important cum arati si cat te misti. Am observat ca muzicienii rock din Romania nu prea asculta muzica. Sunt mai degraba ocupati cu ceea ce canta, iar interesul este de a capta un public cat mai numeros, chiar daca asta inseamna sau a insemnat, la un moment dat, compromisul.
M.P.: Ce ne poti spune despre relatia voastra cu producatorul? Voi acceptati compromisuri?
M.B.: Dezavantajul major este ca datorita impunerii (uneori artificiale) a trupelor mari, consacrate (Iris, Cargo, Holograf) si a acelei specii de soft batranesc, in mentalitatea industriei muzicale a intrat ideea ca numai acest fel de muzica poate prinde in Romania si numai din acest fel de rock se pot face bani. O conceptie care vine, cred eu, din necunoastere, din lipsa de cultura muzicala, dar si din motive de orientare in marketing.
In principiu, casa de discuri acopera cheltuielile de productie a albumului, realizarea unui videoclip si distributia. Concertele reprezinta exclusiv problema noastra. Sunt, de altfel, principala modalitate prin care Luna Amara se promoveaza.
Momentan nu se pune problema sa devenim „owner – produceri“, insa, cand vom avea suficente resurse financiare, este posibil sa apelam la acest tip de organizare. Problema principala, in acest caz, o constituie distributia de muzica, si nu productia, multiplicarea sau promovarea ei. Exista deja cateva retele care au monopol national si nu lucreaza cu nimeni in afara caselor de discuri mari.
Noi am vandut onorabil primul disc Luna Amara. Ceea ce e important si ne-a bucurat este ca producatorul a ales sa scoata si al doilea album, in conditiile in care nu a fost (foarte) multumit de vanzarile primului. Acest fapt denota nu neaparat o incredere in potentialul Lunii Amare, dar totusi o deschidere spre nou.
Au existat si anumite presiuni, insa au fost rezolvate pe cale amiabila. Au venit cu ideea tampa sa facem un featuring cu Loredana Groza. Mai mult decat atat, piesa pe care doreau featuring-ul era piesa „Albastru“, in care parodiem Politia. Au dorit sa o transformam in cantec de dragoste intre un plutonier si o tanara agenta de circulatie (rade). Am respins categoric propunerea. Au revenit insa la o idee mai veche, colaborarea cu Ombladon de la Parazitii, cu care am fost de acord.
M.P.: Colaborarea cu Ombladon poate fi interpretata deci ca un gest comercial care vizeaza cresterea audientei? Am in vedere faptul ca piesa a fost aleasa si pentru videoclip.
M.B.: Da, clar. Este o reteta a casei de discuri, cu interes comercial. Noi am fost insa de acord, cata vreme ne place omul, ne plac textele lui si ne-a placut realmente sa colaboram. Pe albumul (nostru) „Loc lipsa“, ceea ce face el este foarte natural si, evident, in conceptia muzicala a piesei. Dupa cum ati scris in recenzia albumului, stiu ca nu impartasiti parerea mea, dar daca as fi owner-producer mi-ar placea sa il invit pe Ombladon la o piesa de acid-jazz sau funk, unde am experimenta pe structuri muzicale mai aparte. L-as pune sa cante, de exemplu (rade).
M.P.: La final te rog sa comentezi succint aparitiile discografice mai importante ale anului trecut. Crezi ca veti ocupa o pozitie buna in topul national „Muzici si Faze“?
M.B.: Observ multe trupe de nisa care s-au clasat pe primele pozitii. Nightlosers pe primul loc? Daca cineva din afara ne-ar privi, ar putea crede ca suntem o tara de blues-men (rade). Suntem, totusi, o natie de oameni carora le place cheful, deci ar fi de inteles pozitia. Albumul Phoenix nu-mi place de nicio culoare. Iar piesa „Mila doi de langa trei“ nu stiu ce cauta pe disc.
Observ insa si unele gasti care incearca o aliniere la ce se intampla afara, Alternosfera, de exemplu. Dar si E.M.I.L., care, fara a fi niste instrumentisti extraordinari, canta modern si O.K. ceea ce isi propun sa cante. Slang mi se pare normal sa fie in primele locuri. Sunt o trupa profi si sunt de acord cu dv. ca Luiza Zan este cea mai buna voce pe care o avem.
La capitolul originalitate as premia Gandul Matei; ei au fost intotdeauna aparte. Sunt si niste buni profesionisti.
Iris Maxima nu-mi spune absolut nimic. Pot sa inteleg nostalgia celor de 30-40 de ani. Dar mi se pare anormal ca tineri de 15-16 ani sa deschida ochii si sa dea tot peste Iris. Eventual sa umple o Polivalenta, in lipsa de alternative. Exista o tendinta in asa-zisul show-biz romanesc, genul de promovare si productie cu concerte mamut. Sunt impresionante, dar daca aduci unele trupe „mari“ intr-un club normal, dintr-un oras al tarii, ai surpriza ca nu vin mai mult de o suta de persoane. La Iris la Cluj au venit 80 de persoane. Este dubios si ciudat. Luna Amara, Implant Pentru Refuz sau Altar aduc 300-400 de persoane la concertele de club. Mi-as dori mai mult curaj muzical de la trupele batrane din Romania. Celelalte Cuvinte au avut acest curaj, au incercat tot timpul ceva nou. Desi fara succes la public. Am fost la concerte Celelalte Cuvinte unde ei doreau sa cante piesele noi, iar lumea striga „Iarba prin par!“.
Ma bucura prezenta Godmode in top. Ei sunt pe un filon consacrat deja in vest, dar foarte modern. Si eu as premia Travka sau Urma, desi pe cei din urma nu ii vad mai sus de pozitia din top pentru simplul motiv ca albumul doi nu este o evolutie fata de primul.
Chilian, Gyuri Pascu, Directia 5 nu imi spun absolut nimic, dar probabil nici trupele de sub ei. Iar pe Doru Stanculescu il ascultam in clasa a opta. Acum insa nu mai pot.