Ce campanii n-am mai dus...
articol aparut in Cultura, nr. 227 din 2009-06-11» cultura sensuri & nonsensuri »
Autor: C. STANESCU
Ma bucur ca o „campanie“ de-a mea i-a incins condeiul impingandu-l pe dl Dan C. Mihailescu sa scrie o remarcabila pagina memorialistica, plina cu amintiri din prima sa tinerete literara: un ghiont in spate, si „amintirile“ lui incep sa curga…
Cum spuneam randul trecut, asteptam sa aflu si eu de la D. C. M. cu memoria lui prodigioasa, ce „campanii“ am mai dus. Si aflu cu stupoare, dar si cu jale de mine insumi ca am dus candva o „campanie“ de denigrare a lui Octavian Paler, dupa aparitia „Vietii pe un peron“ (1981). „Era pe vremea – se asterne pe nascocit memorialistul fictionar – cand M. Costea scrisese negativ in «Scanteia» despre «peronul» lui Octavian Paler, pentru ca doar la cateva luni dupa, acelasi M. Costea – pe numele sau real Constantin Stanescu – sa laude cu legitima empatie aceeasi carte in «Vatra» (daca tin bine minte)“. Ticalosul de mine: lucram la doua capete si scriam cu doua maini in doua feluri opuse despre aceeasi carte. Marsavia nu-i implauzibila, exista precedente, modele ilustre… Din pacate pentru el, memoria lui D. C. M. o ia razna, iar condeiul lui fabuleaza nascocind, cu jumatati de adevar, o „curata“ si dubla minciuna: n-am scris nicaieri, nici in „Scanteia“(!), despre cartile lui Octavian Paler altfel decat sub semnatura proprie. Si am scris despre ele cu – vorba lui D. C. M. – „legitima empatie“. Il las la o parte pe faimosul M. Costea, despre care Dan C. Mihailescu stie el „ceva“, dar nu stie nimic. Dupa ce l-a „infundat“ pe M. Ungheanu cand acela nu mai putea sa deschida gura, D. C. M. vadeste si uratul obicei de a trage cu urechea la soaptele mortilor potrivite dupa nevoie si folosite de voie: i-ar fi „decodat“ lui, in soapta, marea noastra profesoara Zoe Dumitrescu-Busulenga, in locuinta sa din Semicercului, cum stau lucrurile („afacerea“!) cu inchipuitele „verdicte antinomice“ si cu denigrarea „Vietii pe un peron“ a lui Octavian Paler savarsita de fostul sau student sub acoperirea lui… M. Costea: ticaloasa „afacere“, ticalos procedeu de credibilizare cu soapta mortilor! Intr-un acces de modestie si invocandu-l chiar pe Arghezi, D. C. M. ii insira cu nostalgie pe numerosii „inamici“ ai sai care cu totii l-au denigrat, ca sa exclame impacat, pedagogic si concesiv: „Ce capitol suculent de volum evocativ l-ar constitui atacatorii!“. La „Scanteia“, M. Costea l-ar fi criticat de impaciuitorism…