Fapt divers
articol aparut in Cultura, nr. 227 din 2009-06-11» cultura antropologică » Barca lui Noe
Autor: DANIEL SUR
Bulevardul Dorobanti, cuprins de un miros dulce de primavara. E o zi calda, cu un cer nervos, bulbucat. Nori albi se imping unii in altii ca pistoanele unei masinarii uriase. Soarele explodeaza in vazduh, pravalindu-se in stropi suieratori peste tot.
De nicaieri a aparut silueta eleganta a unui tanar cu gene groase, par nisipiu. Avea buzele date cu un ruj aprins si plangea ca un tanc. Ochii aposi ii dadeau un aer de femeie deghizata intr-un barbat. Cand am ajuns in dreptul lui, si-a deschise falcile inclestate, dar din gatlej nu-i iesi nici un sunet. Parea complet paralizat. Am observat ca pleoapa stanga ii era usor lasata, dand impresia ca face un semn sagalnic cu ochiul. Surprins astfel, intr-un moment vecin cu panica, parea absurd de tanar. Pentru a-mi distrage atentia, isi sufla nasul intr-un ciorap pe care-l scoase din buzunarul de la piept al camasii. Apoi il impaturi cu grija, ca pe o batista curata, si il vari pedant la loc in buzunar. Era imbracat doar in pantaloni si o camasa sfasiata la spate. Umerii ii erau acoperiti de un pulover in carouri.
Un rastimp a ramas pe loc, respirand adanc. Am trecut pe langa el, iar tanarul a suspinat usurat. Simtindu-mi interesul, intoarse capul, de parc-ar fi vrut sa-mi spuna ceva, dar renunta. Ma indepartam cu pasi rari, ca o femeie insarcinata careia i se apropie sorocul, incercand sa nu-l scap din priviri. Si aveam ce sa vad.
Pe neasteptate, ca si cum ar fi primit o lovitura in stomac, o lovitura usturatoare, barbatul s-a asezat incetisor in patru labe cu aerul cuiva care face o neplacuta concesie legii gravitatiei. A cazut intr-o prosternare chinuita de febra, strapunsa din cand in cand de suspine si de frisoane care-i cutremurau trupul. Gafaia, cu botul siroind de bale, in urma efortului la care se supusese. Mainile-i au pipait solul, studiindu-l parca cu grija, temandu-se sa nu se raneasca in ierburi imaginare, taioase ca niste brice. Mainile au dat peste o mica groapa in trotuar. Si doar atunci, cu nespusa incetineala, a inaintat putin. A inceput sa se tarasca dureros pe langa bordura, ca o broasca testoasa, probabil bucuros ca bulevardul Dorobanti era aproape pustiu. Dupa cum pipaia in fata lui, in locul asfaltului crescuse iarba moale ca o blana. Sau se prefacuse intr-o hartie de prins muste. Ochii lui aveau o privire goala, ca in transa. O clipa mai tarziu, a suras, de parca n-ar fi simtit nici o durere. Parea desteptat din transa. Cantarind riscurile, s-a hotarat sa se ridice. In patru labe n-avea sa ajunga departe. Zgomotul masinilor care treceau in viteza pe bulevard absorbea orice alt sunet. Asa ca s-a ridicat lin, lin, fara sa scoata nici un zgomot. Soarele scapara linistit deasupra capului sau, un soare strain, dar nu ostil.
Deodata, de pe aceeasi straduta de unde aparuse si tanarul, au navalit patru tineri ascunsi in spatele unor ochelari de soare, fluturand bate de lemn si scotand tipete ascutite, ca de femei. Urma sa aiba loc un linsaj. Mi-am spus ca trebuie sa asist si la asa ceva, sa particip la acest spectacol barbar. Bietul tanar a ingenuchiat calm, in timp ce o hoarda salbatica ii ciopartea trupul, cu lovituri scurte de bate. Am simtit cum imi ingheata sangele in vine, si totusi nu ma puteam smulge din loc, in fata acestei scarboase privelisti. Tanarul nu a facut nici o miscare pentru a se feri de lovituri, nu a scos nici un strigat in timp ce era lovit cu sete. Batele se opreau in trupul acela elegant si ii spintecau camasa, la fiecare lovitura. Batausii tipau si glumeau intre ei, in timp ce-si faceau sarguincios treaba. Mainile victimei atarnau pe langa trup, parca fara durere, asemenea crengilor retezate dintr-un copac.
Inainte de a ma hotari daca ar fi bine sa ma amestec sau nu, o masina nemteasca frana in dreptul batausilor, iar victima a fost luata pe sus si inghesuita in masina. In cateva secunde, autoturismul s-a facut nevazut si, odata cu el, mica drama la care am fost martor. Linistea s-a revarsat, stergandu-i orice urma. Sedeam impietrit, ametit de spectacol, cand vocea unui necunoscut imi spuse in ureche: „A fost mai bine ca nu te-ai amestecat, altfel ti-o luai si tu“.