Despre Cannes... din România
articol aparut in Cultura, nr. 227 din 2009-06-11» cultura cinema »
Autor: ROZANA MIHALACHE
Din fericire, în timpul festivalului de la Cannes, presa din România a uitat partial de „divele“ mioritice, de plecarile, actele „caritabile“ facute în vazul tuturor, sau de mahalagismele lor si s-a concentrat asupra a ceea ce s-a petrecut pe Coasta de Azur.
Relatari de la fata locului, cronici si bârfe de pe covorul rosu au aparut ca ciupercile dupa ploaia… de vedete, bucurându-ne vederea.
O nedreptate – primirea lui „Antichrist“
De asemenea am urmarit si ceea ce s-a scris în presa internationala cu privire la festival, îndeosebi presa spaniola si engleza, si în ciuda faptului ca mi-as fi dorit sa fiu acolo, m-am bucurat totusi ca nu m-am aflat în aceeasi sala cu cei care au râs si au huiduit „Antichristul“ lui Lars von Trier.
Da, aceasta este marea mea dezamagire legata de Cannes.
În toate ziarele s-a scris cu o placere sadica despre huiduielile si acuzatiile de misoginism aduse exceptionalului regizor Lars von Trier, care este în proces de recuperare dupa o depresie.
În primul rând, astfel de comportamente ar trebui lasate pentru stadion si nu-si au locul într-o sala de cinema, acest lucru fiind valabil din punctul meu de vedere si pentru cinematograful „Pânze albe“ din Cucuietii din Vale – daca nu-ti place un film, nu-ti cere nimeni sa aplauzi, dar tot trebuie sa te comporti civilizat – , apoi, în al doilea rând, gasesc revoltator faptul ca von Trier a luat un antipremiu, pe când Charlotte Gainsbourg, interpreta rolului principal din „Antichrist“, a câstigat Premiul pentru interpretare feminina.
Nu spun ca nu l-ar fi meritat, din contra, dar vine în contradictie cu „premiul“ obtinut de regizorul danez. Asa si Meryl Streep ar fi putut sa ia Oscarul pentru „Mamma Mia“. Si, nu în ultimul rând, ma întreb de când misoginismul este un criteriu valabil pentru a desfiinta un film?
Nu stiam ca în arta se poate vorbi despre misoginism.
Evident, înca din trailer îti dai seama ca „Antichrist“ nu este un film cuminte, ca abunda de violenta si sex, dar nu-l cataloghezi drept porno si nu îi dai regizorului un antipremiu din pricina viziunii sale.
Pe când iesirea din mizerie?
În fine, trecând mai departe, sunt convinsa ca austriacul Haneke („Caché“, „Funny Games“) a câstigat Palme d'Or-ul pentru „Das weiße Band“ mai mult din motive politice, desi nu-i contest calitatile regizorale, si sunt din nou dezamagita deoarece „Los abrazos rotos“ al lui Almodovar a fost trecut cu vederea.
Ar trebui sa fiu în extaz pentru ca productiile românesti „Amintiri din epoca de aur“ si „Politist, adjectiv“ au fost aclamate si apreciate, dar în acelasi timp ma întreb când regizorii români se vor întoarce la arta creativa, trecând peste perioada comunista?
De ce gloria noastra trebuie sa se nasca întotdeauna din mizerie, numai din mizerie?
Si, în fine, m-am delectat cu imaginile superbe ale starurilor pasind elegant pe covorul rosu, asaltate de blituri si întrebari (in)discrete.