„TIFF-ul si-a atins în acest an maximul în ceea ce priveste logistica si intensitatea“
articol aparut in Cultura, nr. 227 din 2009-06-11» cultura cinema »
Autor:
TUDOR GIURGIU în dialog cu C&a258;T&a258;LIN STURZA
Am stat de vorba cu Tudor Giurgiu, presedintele TIFF-ului, la cafeneaua din holul Cinematografului Republica. Acest cinema e, mi-a povestit Tudor Giurgiu, gol în cea mai mare parte a anului, iar în holul sau se organizeaza nunti si târguri de sutiene; prioritatea TIFF-ului de anul acesta o reprezinta publicul, care trebuie convis sa mearga, din nou, la cinematograf; modelul spre care tinde festivalul seamana, cumva, de departe, cu ceea ce se întâmpla la Rotterdam.„Mai bine înseamna mult mai divers si un pic mai multe filme“
Catalin Sturza: Cât de dificil a fost sa puneti în miscare TIFF-ul de anul acesta din punctul de vedere al organizatorului, în mijlocul crizei economice?
Tudor Giurgiu: A fost mai dificil pentru ca anul trecut aveam sentimentul ca TIFF-ul si-a atins o limita superioara, ca mai bine de atât nu stim sa facem. Anul acesta am vrut neaparat sa facem câteva lucruri în plus, un program de educatie si cultura pentru copii si pentru elevi, ne-am mai gândit sa inventam si câteva proiectii, cum a fost cea de pe Autostrada Transilvania, care a presupus o logistica mare. S-a marit numarul de locuri în care prezentam filme, deoarece a aparut multiplexul. A fost o decizie importanta, pe care am luat-o înainte sa avem bugetul acoperit. Ne-am gândit ca, decât sa dam înapoi, mai bine sfidam criza si mergem înainte. Cred ca a fost o decizie desteapta, pentru ca, pe de o parte, fondurile pe care le primeam de la Ministerul Culturii s-au înjumatatit, de la CNC, la fel, sunt mai putini bani, datorita cursului leu/euro, însa am reusit sa mai atragem niste sponsori care în anii trecuti nu au fost. Cu toate aceste lucruri, cumva, o sa o scoatem la capat. Nu vom avea probabil atât de multi invitati anul acesta, suntem mult mai cumpatati la cheltuieli, se simte efectul crizei.
Ct. S.: Mai bine înseamna mai mult sau mai divers?
T. G.: Mai bine înseamna, în privinta filmelor, mult mai divers si un pic mai multe filme. Dar, fata de anul acesta, chiar nu cred ca vom putea sa facem mai bine. Deoarece, la nivel de capacitate, de cantitate de filme si de sali s-a atins maximul. Ce trebuie facut în anii urmatori la Cluj este mutarea accentului pe calitate, în special pe calitatea proiectiilor, care în unele sali lasa mult de dorit. Festivalul a ajus la un nivel de reputatie care e tras foarte mult în jos de calitatea strict tehnica a proiectiilor. E un fapt care cred ca ar trebui reglat în anii urmatori.
„Este foarte greu sa rezisti daca esti o sala mica fara sa încerci
sa-ti câstigi spectatorii“
Ct. S.: E o diferenta foarte evidenta, as spune, între salile din centru si noile sali intrate în circuit anul acesta, la mall. Ce se întâmpla cu aceste sali de cinematograf din centrul orasului? Mai sunt ele la moda, mai exista perspective pentru astfel de spatii cu un singur ecran?
T. G.: În timpul anului, salile acestea nu mai sunt deloc la moda. Ele sunt mereu goale. Pe perioada TIFF-ului se anima foarte mult si lumea vine pentru ca e TIFF-ul. Ceea ce ar trebui facut ar fi ca primaria si administratia locala sa preia, în cele din urma, toate aceste sali din centru. Noi am propus autoritatilor sa realizam un parteneriat si sa le conservam destinatia de sala de cinema, transformând însa un loc care, în momentul de fata, are drept chirias o firma care se ocupa de organizarea de nunti. Acum câteva saptamâni aici, la Cinema Republica, a fost un târg de chiloti, sutiene si blanuri. Daca acest loc, Cinema Republica, ar fi transformat într-un centru media în care sa poti sa închiriezi si DVD-uri, sa ai o cafenea, daca ar exista un gând al administratiei de a profita de avantajele pe care le aduce cu Festivalul International de Film Transilvania, cred ca destinul salii nu ar fi pus sub semnul întrebarii. Altfel, risca sa devina o fantoma, o epava care oricum exista deja, în momentul de fata, si odata pe an sa debarcam noi, precum aliatii în Normandia, sa punem din nou mocheta, sa facem decor.
Ct. S.: Sa fie din nou sala arhiplina cel putin la câteva proiectii, câteva zile pe an.
T. G.: Da, am stat si pe jos la câteva filme, iar în restul anului sa fie 10-20 de spectatori pe zi.
„În continuare, prioritatea TIFF-ului o reprezinta publicul“
Ct. S.: Ati lansat si o campanie pentru salvarea Cinematografului Republica, mie mi se pare oricum o minune ca acesta a supravietuit, pentru ca în multe locuri din tara sali de acest gen au disparut înca din anii '90.
T. G.: Asta spun si eu, Clujul prezinta o situatie paradoxala, deoarece e, statistic, orasul cu cei mai multi cinefili din tara. În momentul în care au aparut deja doua multiplexuri, cu 14 sali de cinema, este foarte greu sa rezisti daca esti o sala mai mare sau mai mica fara sa oferi altceva, un anume tip de program, fara sa încerci sa-ti câstigi spectatorii. Cu ce vrei sa fidelizezi un spectator? Un pret redus la bilet nu-l va mai fideliza, daca filmele pe care le difuzezi tu se vor gasi si la mall, în conditii superioare de confort, unde ai si satisfactia ca esti în mall si îti scoti iubita la un suc acolo. Trebuie, asadar, gândit altceva.
Ct. S.: Exista doua TIFF-uri: unul pentru public si altul pentru profesionistii industriei si pentru invitatii festivalului. Care este cel mai important, în acest an? As spune ca filmele românesti, cele pe care le cauta în special invitatii straini, predomina TIFF-ul din 2009.
T. G.: În Europa sunt foarte putine festivalurile care combina aceasta latura de proiectii catre marele public, cu o sectiune dedicata filmelor din tara respectiva. Or, în multe tari exista festivaluri nationale de film care sunt diferite de festivalul mare, brandul no 1 din tara respectiva. La noi am încercat sa facem un astfel de festival care sa fie în special orientat catre public, dar care sa aiba, la sfârsit, trei zile de focus pe filmul românesc, în special pentru invitatii din strainatate, agenti de vânzari, distribuitori, oameni care vor sa vada film românesc. Din punctul meu de vedere, în continuare prioritatea o reprezinta publicul. Cred ca e foarte important sa aducem publicul înapoi în sala de cinema si TIFF-ul ajuta, cât de cât, în acest sens. În ceea ce priveste partea de industrie, nu facem nimic diferit în 2009 fata de ceea ce am facut în anii trecuti. Doar oamenii se schimba. În acest an este pentru prima oara când vin reprezentanti de la festivalurile de la Locarno si Venetia si un important director de festival de la Rotterdam. Încercam sa aducem oameni noi, care sa vada ultimele filme românesti. E un fapt care are, si el, o valoare implicita.
„Cine crede ca va acoperi tot festivalul cu siguranta se însala“
Ct. S.: Care sunt sectiunile cele mai importante în jurul carora construiti festivalul? Sectiunile traditionale nu risca sa fie slabite de diversificarea foarte mare a focusurilor si a evenimentelor?
T. G.: E o întrebare la care cred ca Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, ar fi omul cel mai potrivit sa raspunda. Însa an de an, odata ce si festivalul s-a asezat mai bine, competitia celor 12 filme a capatat o anvergura mai mare. Ma bucur sa vad ca salile sunt pline, ca oamenii vor sa vada filme din competitie.
Spectatorii cauta si filme din sectiunea „Fara limita“, pentru ca sunt niste filme provocatoare, incitante, care nasc mereu controverse. Sectiunea „3x3“ e iarasi o traditie, profiluri dedicae unor cineasti. Filmele din „Supernova“ sunt, iarasi, pelicule care au un gir de calitate, premii si alte distinctii în festivaluri mari.
Or, cred ca publicul nu este bulversat de aceste lucruri. Sigur, e o senzatie coplesitoare, ideea ca e foarte mult si ai vrea sa vezi mult, dar nu poti, si alergi de la o sala la alta. Însa asta se întâmpla peste tot, la toate festivalurile mari. Si la Berlin, si la Cannes, si oriunde merg este o avalansa de filme, trebuie sa decizi, acesta e jocul. În orice caz, nu vei putea sa vezi totul, cine crede ca va acoperi totul cu siguranta se însala.
Ct. S.: Ce va propuneti de la TIFF-ul viitor? Aveti un model de festival spre care tindeti?
T. G.: Cred ca modelul de festival spre care am tinde seamana, cumva, de departe, cu cel de la Rotterdam, pentru ca si acela e un festival cu programare extrem de eclectica, extrem de curajoasa si de inovatoare, cu firme foarte diferite, ce ridica multe probleme.
Pe de alta parte, la Rotterdam e o atmosfera foarte relaxata si degajata, oamenii discuta film, se distreaza toata noaptea, cu petreceri si DJ. Vorbim, însa, desigur despre un festival care are o infrastructura, un buget si o istorie incomparabile cu ceea ce avem noi aici, în România. Însa îmi place sa cred ca este un model de urmat, în special pentru ca si publicul de acolo este unul deja educat, foarte atasat festivalului, lucru care se va întâmpla în timp si la Cluj.
Alt festival din zona est-europeana care cred ca e un concurent al TIFF-ului este Sarajevo, pentru ca si la Sarajevo e o explozie de diversitate, de evenimente, adresate industriei de film, adresate copiilor. E un festival care, desi e plasat într-o tara mult mai saraca decât România, are un buget triplu fata de Cluj.