Teatru full power
articol aparut in Cultura, nr. 227 din 2009-06-11» cultura ars combinatoria »
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
Vrem (multi?), nu vrem (putini?), traim sub zodia divertismentului. A infruntarii (nesangeroase) intre cultura critica (pasnica, gata sa accepte, cu panas, cercul inchis) si cultura de supermarket (standardizata, in trend, chicioasa). Infruntare, vorba vine, caci totul, pana la urma, s-ar parea ca tine de adaptabilitate, de moda, de rating. De „asta cer, asta le dam“. Cea mai la indemana transare a problemei. Care, in vremuri de criza, s-ar putea sa fie chiar... tichia de margaritar. Adica „de asta ne arde noua“?
De cate ori aud astfel de consideratii, de cate ori aud pledoarii pro gandirea lenesa, ideile „gata mestecate“ si distractia „usurica“, ma intreb cum ar arata rezultatele unui sondaj profesionist aplicat domeniului. Adica asteptarilor publicului larg despre. Dincolo de sloganul „cultura ne ajuta sa trecem criza“, deja loc comun pe la (mai) toate casele mari europene care, mai an, asteptau de la cultura „inalta“ sa faca pasi siguri in intampinarea divertismentului „celor multi“, fara sa astepte si reciproca. Ei da, asteptarile se mai schimba... Iar amanuntele care fac diferenta apar de unde te astepti mai putin.
Recent, Primaria Aradului a comandat un studiu-sondaj prin care locuitorii municipiului sa desemneze institutiile demne sa intre in atentia unei ample strategii de dezvoltare din 2010 incolo. In fond, un top (ca tot se poarta) al increderii si al perspectivelor sigure. Sondajul a fost realizat de o echipa de profesionisti, condusa de conf. univ. dr. Bogdan Nadolu si de dr. Cristina Raceanu, iar rezultatul a fost unul surprinzator. Pentru aradeni, Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ este prima putere in municipiu. Cu alte cuvinte, teatru full power, marca a excelentei in cultura (si nu numai).
Incet, dar sigur, amintita institutie si-a construit un prestigiu demn de invidiat de catre alte asezaminte similare. Miza aleasa, clasicii si clasicii modernitatii, adica valorile fara varsta ale literaturii dramatice autohtone si straine, s-a dovedit una functionala pe termen lung. Fireste, mereu revizitati si resuscitati acesti clasici, dupa noile demersuri ale artei teatrale, adaptati, ambalati in conformitate cu noua sensibilitate (si disponibilitate) a publicului. Ba chiar, as spune, si cu specificul si asteptarile culturale ale urbei, o mixtura (reusita) intre traditie si modernitate cum se vede si se simte inca in putine locuri din Romania. Din repertoriul teatrului aradean nu lipsesc Shakespeare, Molière, Marivaux, Goethe, nici Kafka, nici Zweig ori Sarah Kane, nici Caragiale, nici Sebastian. Asa cum nu lipsesc adaptarile moderne dupa mituri si basme, dar nici teatrul-dans ori teatrul gestual. Nu putine premiere sunt prefatate de evenimente multiart, de happening si performance sau de spectacole stradale ori reconstituiri de epoca in cheie moderna (si cu valente de antropologie teatrala), in veritabile ateliere deschise. Vadind conlucrare intre Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ si (mai) toate fortele culturale ale municipiului, cu miza pe tineri, pe inovatia creatoare. Workshop-uri de maiestrie actoriceasca si regizorala sustinute de maestri din tara si din strainatate completeaza, periodic, activitatea vie a acestui laborator al artelor spectacolului, pornind de la clasici si dand seama despre receptarea lor in imediata realitate. Un brand cultural de Arad, asa cum este si Festivalul de Teatru Clasic, unicat in Romania. A carui a XV-a editie, ce va avea loc la inceput de octombrie a.c., se afla acum in intensa, febrila pregatire.
Timp de doua saptamani, cat dureaza fetivalul, evenimentul acesta complex face ca intreaga urbe sa traiasca dupa legile teatrului.
Intr-un mare spectacol care isi adjudeca nu numai cele doua sali, multifunctionale, ale asezamantului, o bijuterie arhitectonica jugendstil, cu dotari la zi, ci si piata, strazile, terasele si cafenelele, galeriile de arta, scolile si facultatile. Se vede si se simte teatrul, se discuta si se scrie despre, se intalnesc regizori si actori preferati intr-un deschis, foarte animat Studio Fest. Se asculta muzica, altfel, ca arta a spectacolului care introduce si potenteaza reprezentatiile de pe cele doua scene. Cu rafinament si eleganta. Studenti si tineri jurnalisti din municipiu si din zona se scolesc, teoretic si practic, realizand revista festivalului, Clasic Fest, in parteneriat constructiv cu revista culturala Arca. Un colocviu al specialistilor in domeniu, la care publicul are acces interactiv, ia in discutie reusitele si limitele adaptabilitatii clasicilor. Cu interventii care, nu putine, ar merita sa fie publicate, ca ghid, ca indreptar, ca instrument de lucru.
E de remarcat preocuparea organizatorilor in ceea ce priveste selectia participantilor la festival si a aducerii, in deschiderea si inchiderea evenimentului, a unor spectacole de referinta din strainatate. Cine deschide o reuniune teatrala cu - sa luam doar exemplul de anul trecut –, „Studio su Medea“, fenomenalul recital actoricesc al Nicolei Kehrberger, si reuseste sa aiba in programul festivalului un workshop sustinut de actrita de teatru numarul unu a Italiei (si nu numai), inseamna ca stie sa-si respecte, si sa-si regaleze publicul si confratii.
Caci, pana la urma, totul incepe (si poate continua sub auspicii favorabile) de la manageriatul cultural profesionist, care pune la index diletantismul si incropeala. Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ din Arad are un remarcabil manager, regizorul Laurian Oniga, care a reusit sa-si formeze o echipa „de interventie“ daruita proiectelor ce au dus la recunoasterea institutiei ca prima putere in municipiu. Teatru full power, vazut si in turneele din tara si din Bucuresti (gazduite de Teatrul Odeon si de Teatrul de Comedie), dar si in turnee de succes, care s-au lasat cu parteneriate, contracte si presa entuziasta in Austria, Ungaria, Suedia si Danemarca. Teatru full power, marca de Arad.