Gesturile care ne dau de gol
articol aparut in Cultura, nr. 45 din 2006-10-26» cultura psi »
Autor: Victor Popescu
Limbajul nonverbal al posturii si expresiilor corporale este, de o buna bucata de timp, noua marota a psihologiei. Si nu fara folos. Indragostitii au acum la indemana un nou instrument de lucru, un nou indreptar pentru mai buna abordare a intalnirilor romantice.
In fiecare zi scanam sute de oameni. Ii etichetam sau ii judecam dintr-o privire. Ochiul o ia inaintea mintii si semnele nonverbale ale corpului transmit cat o suta de fraze la un loc.
„Autenticitatea poate fi sexi“
Un flirt sau o declaratie de dragoste sunt precedate de semnale nonverbale si de interpretarea aproape instantanee a „indiciilor vizuale“ oferite de expresiile corporale ale celuilalt. Alfabetul si gramatica elementara a limbajului corporal al indragostitilor este oferit de Martin Lloyd-Elliott in „Cartea gesturilor erotice“, un volum bogat in ilustratii extrem de sugestive. Desi volumul de la Editura Trei aduce, ca structura, a revista de lifestyle, textul este bine scris, reusind sa fie sintetic si accesibil in acelasi timp. Autorul este psihanalist, dar mai practica si psihoterapia tranzactionala. Formarea sa la Institutul de Sexualitate Umana din Londra asigura cartii un plus de credibilitate.
„Cartea gesturilor erotice“ nu este un ghid care sa incurajeze schimbarea comportamentului exterior, ne declara psihologul britanic. Din contra, „as recomanda sa va cunoasteti mai intai pe voi insiva, sa deveniti constienti de propriul comportament, sa fiti realisti, sensibili si atenti la detalii“, spune Lloyd-Elliott. Caci, fara sa fie nevoie sa jucam roluri straine de noi, un comportament firesc ne ofera sansa sa aratam realmente ceea ce simtim, iar „autenticitatea poate fi foarte sexi“. Gesturile corporale, nivelul vocii, postura, toate acestea sunt analizate, pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine cand partenerul sau partenera s-a plictisit de noi sau, din contra, ne invita discret la o escapada erotica.
Dansul din oglinda
Abecedarul comunicarii afective incepe de la felul in care ne acomodam in spatiul personal. Extrovertii, de pilda, permit oamenilor o apropiere mai mare, in timp ce introvertii, timizi prin firea lor, se simt confortabil daca raman la o distanta de un brat fata de ceilalti. Cand un extrovert va fi atras de un introvert, se poate ajunge la un „dans inconstient si absurd“, spune psihologul britanic. Daca ea este mai retrasa, iar el mai expansiv, in momentul in care el i-ar invada fara sa-si dea seama spatiul ei vital, virtuala partenera va face un pas inapoi. Partenerul poate interpreta acest gest ca pe o invitatie si, astfel, va face un pas suplimentar in fata, la care ea se va retrage mai mult si „tangoul“ poate continua asa pana in momentul penibil in care ea se va simti incoltita cu badaranie.
O alta pozitie strategica a celor sagetati de Eros este coordonarea gesturilor in „oglinda“. Daca partenerul isi tine cotul drept pe masa la care cei doi stau fata in fata, in semn de acord, va aseza si ea cotul drept in marginea mesei. Asta inseamna ca cei doi sunt pe aceeasi lungime de unda. „Parca au devenit o singura persoana, intinzandu-se dupa bauturi sau incrucisandu-si bratele simultan, inclinandu-se inainte si inapoi ca un cuplu de dansatori“, explica Lloyd-Elliott fenomenul „oglindirii“.
Sex-appeal-ul picaturilor de matraguna
Chimia unui cuplu se petrece adesea pe nestiute si mai ales la nivel vizual. Expresia ochilor sau a gurii transmite cel mai usor semnele simpatiei. Dilatarea inconstienta a pupilei, de pilda, are o puternica incarcatura erotica si, nu intamplator, italiencele de acum trei secole isi picurau in ochi esenta de matraguna, pentru dilatarea pupilei. Scanteierea ochilor atunci cand zambim poate fi, la randul ei, preludiul unei legaturi afective. Zambetul sincer nu este crispat, ci e deschis si destins. „Zambetul real este bine rotunjit si insotit de riduri ce lumineaza chipul, netezesc fruntea si arcuiesc sprancenele. Un zambet cu buzele stranse sau cu gura inchisa nu este prea senzual. Un zambet superior sau rautacios nu poate decat sa-i indeparteze definitiv pe ceilalti“, observa psihanalistul englez.
Ramanand in sfera contactului vizual, autorul „Cartii gesturilor erotice“ nu se sfieste sa dea cateva sfaturi barbatilor carora le fug ochii. „Multi barbati isi spulbera sansele de a stabili o legatura cu o posibila partenera pentru ca, dupa ce stabilesc un contact vizual initial, ei isi indreapta privirea spre celelalte femei din incapere cu aceeasi ardoare despre care prima femeie credea ca ii este adresata exclusiv. «Si eu care puteam sa jur ca nu are ochi decat pentru mine», va exclama ea in sinea ei, adaugand o bila neagra pe lista lunga e esecurilor“.
Iubim cu picioarele
Chipul are intaietate in transmiterea semnalelor erotice. Insa nici celelalte parti ale corpului nu raman neutre in comunicarea nonverbala dintre indragostiti. Soldurile, sanii sau fesele sunt prea bine cunoscute oricarei persoane strabatute vreodata de fiorul dragostei. Meritul lui Lloyd-Elliott este ca reuseste sa ne convinga de faptul ca si spatele sau umerii pot deveni niste arme nebanuite pentru cucerirea celuilalt. Un barbat atras de o femeie ridica instinctiv umerii, in vreme ce o femeie cu decolteu va raspunde mangaindu-si, la randul ei, umerii cu mana ori cu parul. La fel, desi uitam adesea de el, „un spate dezgolit al unei femei sau chiar intrezarirea lui printr-un material transparent ori prin despicaturile hainei, transmite un mesaj sexual incredibil“. In fine, ar fi pacat sa nu amintim de expunerea incheieturilor bratelor feminine sau atingerile gleznei sau labei piciorului, care pot oferi o placere cu atat mai excitanta cu cat discutia in care suntem adanciti este mai serioasa. In plus, atunci cand luam loc picioarele vor fi incrucisate in directia persoanei de care suntem atrasi, iar piciorul asezat deasupra va fi indreptat direct spre acea persoana.
De ce ne mangaiem parul?
Lista strategiilor de cucerire nu se opreste aici. „Cartea gesturilor erotice“ nu scapa nimic din inventarul semnelor nespuse ale iubirii. Atingerea, mirosul, tonul vocii sau felul in care ne imbracam vorbesc la fel de sugestiv despre sentimentele noastre. Totusi, autorul avertizeaza proaspetii amorezati sa nu cada in capcana interpretarilor pripite ale unor gesturi care spun altceva decat ne-am dori noi. Unul dintre stereotipurile demolate este cel al relatiei dintre IQ si culoarea parului. „Femeile cu parul blond – explica Lloyd-Elliott – sunt adeseori asociate cu sexualitatea si cu o fire amatoare de petreceri si, de aceea, ele primesc mai multa atentie din partea barbatilor in defavoarea brunetelor, despre care se crede ca sunt mai serioase. Despre femeile roscate se spune ca au un temperament pe masura culorii salbatice a parului, dar aceste stereotipuri se bazeaza pe mituri“. Un alt gest interpretat uneori pe dos este cel al incrucisarii bratelor. In acest caz nu e vorba neaparat de retragere sau respingere, ci aceasta postura poate indica la fel de bine oboseala sau senzatia de frig. Asa ca, in loc de incheiere, Martin Lloyd Elliott se multumeste sa spuna cititorului ca „cealalta persoana isi exprima interesul sexual fata de noi doar daca ea transmite simultan un minimum de patru semnale pozitive“. Iar daca mesajele par ambigue si contradictorii, poate ca ar fi cazul ca lucrurile sa fie spuse si in cuvinte. Dar asta este o alta poveste.