Sari la conținut

Cel mai bun învinge în fotbal!

articol aparut in Cultura, nr. 226 din 2009-06-04
» cultura sportului » venind din iarbă
Autor: CORNEL DINU
Campionatele si clasamentele europene sunt la un pas de a-si stabili ordinea finala. In Vest au castigat titlurile si echipe neasteptate, cum ar fi Bordeaux in Franta si „Wolfsburg“ in Germania. Ce va fi la noi vom vedea in curand.

Nu-i deloc exclus ca laurii de campioni, pentru prima data in istoria fotbalului nostru, sa incunune ciulinii Baraganului. Adica pe neasteptata si suprinzatoarea pentru multi (nepriceputi) Unirea Urziceni. Cea mai constanta formatie a primei noastre divizii alaturi de Politehnica Timisoara, daca acesteia, pe buna dreptate, i s-ar reintoarce punctele luate pe nedrept.
In schimb, deceptiile s-au dovedit echipele Steaua si Dinamo. Ar mai fi, alaturi de acestea, si C.F.R. Cluj. Dar aici, dupa vreo doi ani de echilibru de strategie central-europeana, molima Orientului a napadit peste ei, facand ravagii. S-au consemnat transferuri mai mult decat dubioase, cu jumatate din zerourile costisitoare ratacite cu buna intentie prin buzunare de impresari rapace si conducatori locali, asijderea. Se mai zice si ca patronul Pascani stie, dar proaspat indragostit peste masura, tace malc, cel putin deocamdata nefiind exclus sa traga linie si sa fulgere dupa ultimul fluier oficial. S-ar putea intampla si asa ceva, fiindca mai jos ceva de Feleac se afla campia unde mercenari straini au bagat, cu sange rece, sulita in voievodul conchistador Mihai.

In Bucuresti, cele trei firme de mare rezonanta au oferit mai mult un carnaval decat un spectacol. La Rapid si la Steaua s-a intervenit si asupra bancii tehnice, schimbandu-se dintr-un stranut antrenorii. La Dinamo a fost stabilitate in aceasta privinta, fata de cele cinci schimbari de tehnicieni numarate cu stupefactie in urma cu doar un an. In Giulesti, posibila mezalianta dintre Copos si Taher din vara trecuta avea ceva din „El Zorab“: doua averi si doua persoane, nu personalitati!, tare diferite, imposibil de combinat, poate si pentru ca in mintea arabului era un ghiseft ceferist promis, dar infirmat pe urma, iar in fiinta lui George Copos salasluia frica unei sentinte neexecutate. Haideti sa ne aducem macar aminte ca respectivul, de la simplu utecist (nici macar de frunte), a devenit dupa 1990 complicele mai tuturor curentelor si partidelor politice. Deh, ca „romanul impartial“, sa-ncercam o scuza. Acum da senzatia ca va continua de unul singur langa Podul Grant, anturat de aproape doar de zerul actiunilor aflate, la fel de dubios, in posesia altui neaos peticit, numitul Jean Valvis. In fond, tot acest spectacol mincinos se petrece la un pas de sugestiva „Groapa“ a lui Conu' Jean Barbu...
In Ghencea, pe langa declamatiile delirante al patronului ce ocupa spatiul prea multor emisiuni, sufla cu siguranta si austeritatea crizei financiare care l-a lovit si pe fostul magnat din locurile fruntase ale „Capitalului“. Ca nu mai au terenurile dobandite valoarea de altadata sau ca, in loc de biserica, Gigi se apleaca prea mult pe mesele de cazinou, nu cred ca are prea mare importanta. S-au dus si imaginile cu el scotand ostentativ din buzunarul de la spate teancuri de euroi. Ceea ce nu-i rau, dar te duce cu gandul si la momentele cand cumpara cu teancuri de bani toate gloabele Americii de Sud sau ale marginii de Vest ale Europei. Cert este ca, dupa mult timp, Steaua se afla pentru prima data in postura de a rata prezenta in cupele europene. Lovitura grea, ce incearca sa fie amagita cu posibila unificare cu Urzicenii lui Mitica Bucsaru. Sa recunoastem, iarasi, ca la noi totul este posibil. Inclusiv ultimele acute din „Stefan cel Mare“, rostite la necaz de Cristinel Borcea la adresa jucatorilor. Or, si acolo gaura este destul de mare. Ca ar bea sau ca mai petrec jucatorii este scuza cea mai pronuntata. Iti vine sa te intrebi imediat: acestia sunt cu adevarat jucatori de fotbal? Nu cumva lejeritatea lor iresponsabila a fost tolerata de prea multe ori? Nu cumva continutul doar distractiv al antrenamentului, fara efort, le inspira matrapazlacurile? Raspunsurile, cel putin pentru mine, sunt clare ca lumina zilei. Ele sunt date tocmai de lipsa profesionalismului actului de conducere din intreaga noastra societate, deci si din fotbal.
Si mai sunt si atatea umbre care planeaza asupra credibilitatii parcursului lui Dinamo incat, daca totusi va castiga in final titlul, afirm cu mana pe inima ca ar fi unul de statistica si mai putin de merit. Nu numai in jocurile de final ale returului, dar si in cele ale primei parti a campionatului, jocul lui Dinamo a fost, de fapt, mediocru. Cu foarte mici exceptii. Iar daca am calcula doar disputele cu „Unirea“ lui Dan Petrescu, sa recunoastem ca superioritatea formatiei din Urziceni a fost, per total, de necontestat, in pofida cu ciudateniilor de apreciere ale arbitrului spaniol, de la ultimul meci, in doua faze destul de importante, care nu aveau insa cum sa schimbe impresia clara, avuta de toti cei care au urmarit jocurile: impresia de superioritate a oamenilor lui Dan Petrescu. De aceea sunt asteptate cu sufletul la gura ultimele jocuri ale celor din Urziceni: la Timisoara, cu Poli si cu Steaua, acasa. Chiar daca Dinamo, la un singur punct in urma lor acum, are meciuri mai usoare: cu Brasovul proaspatului selectioner Razvan Lucescu, acasa, si la „Argesul“ decapitat de D.N.A.
Ceva insa imi spune insa ca si in acest an, ca intotdeauna, se va face dreptate in fotbal. In ciuda atator suspiciuni si acuze mai mult sau mai putin fondate, va castiga titlul echipa care-l merita. Asa s-a petrecut pana acum si in fotbalul nostru, desi conducatorii sai n-au habar de judecata sortii, care guverneaza si acest joc.