Romania fiecaruia
articol aparut in Cultura, nr. 226 din 2009-06-04» cultura politică » Corespondenţă din Montréal
Autor: CONSTANTIN STOICIU
Din nou in valize pentru a regasi si retrai Romania, nouasprezece ani deja. Un ritual implacabil. Un pelerinaj acceptat. O fatalitate. Intre doua calatorii, ascult povestile unuia sau altuia care au dat o fuga prin tara pentru a intra in posesia unei mosteniri, pentru a redobandi si vinde o proprietate candva confiscata, pentru a revedea sau ingropa un parinte si linistea si multumirea lor monumentale ca traiesc departe de acest teritoriu al deznadejdii in care s-au nascut ma ingrozesc.
Romania din ziare si din reviste e o tara a dezastrului politic, economic, cultural si moral permanent, impermeabila la civilizatie, intoleranta si iremediabil condamnata. In treacat spus, grotesca parada anuala de import a homosexualilor autohtoni manati de diplomati straini a inspirat in ultima saptamana mult mai multi comentatori decat criza, haosul guvernamental, alegerile europene).
Romania de la televiziune, imi amintesc si citesc, e o cloaca, un jeg, un spectacol fara sfarsit al exhibitionismului politic, al hahaielii tampe, al sentimentalismului de mahala, al degradarii limbii si al cretinizarii garantate.
Romania din filme si carti, cel putin din cele pe care le-am vazut si citit, e o adunatura de abrutizati si de primitivi destinati sa epateze si sa distreze rarul spectator si cu atat mai rarul cititor occidental avid de scursori umane.
Romania din bancurile schimbate schizofrenic pe Internet si cea subinteleasa in latrinele puse la dispozitie de ziare e un laxativ identitar.
Romania, pentru vanzatorii de iluzii, e o piata unde, printre alte destinatii de vis pentru a reincepe o noua viata fericita, Canada are reputatia unui paradis in care un bun si silitor imigrant ce si-a platit cu bani grei rezidenta prospera peste noapte.
Romania facatorilor de ziare ale asa-numitei diaspore e o tara indepartata si suspecta, un surogat de patrie initiala si comuna in care, inexplicabil, traiesc inca romani.
Romania „fostilor“, boierii si industriasii de altadata, ai caror mostenitori inteleg si se zbat sa redobandeasca tot ceea ce Istoria i-a facut candva sa piarda, e o tara de spoliat si de abandonat cat mai repede cu buzunarele pline; dispretul lor pentru noii bogati e atat de profund si de definitiv ca marunta idee de a trai alaturi de ei ii ingretoseaza pana la voma.
Romania din confesiunile confratilor de scris ce si-au luat si ei mai de mult sau mai de curand lumea-n cap, victime printre victime ale odioasei dictaturi, ar putea fi totusi o tara de regasit macar la rastimpuri daca nu chiar pentru totdeauna cu conditia unei innobilari politice sau macar etern culturale.
Cum spuneam, sunt din nou in valize pentru a regasi si retrai Romania. As fi putut probabil sa renunt de mult la aceasta sfasiere intre doua tari, doua continente, doua lumi, la acest balans existential epuizant, costisitor si prea adesea dezamagitor. Poate ca intr-o zi voi avea puterea si curajul s-o fac. Deocamdata, ca si in ultimii ani, ma asteapta un fiu, un nepot, o nora, cateva rude, cativa prieteni si un roman despre aceasta patrie a mea pentru care sufar fara rusine.
(25 mai 2009)