Calatoria lui Adam-Orfeu
articol aparut in Cultura, nr. 226 din 2009-06-04» cultura literară »
Autor: Dan Mircea CIPARIU
Un inconfundabil poet de Balcani, hranindu-se si hranindu-ne cu mitologii ale geografiei locului, dar si cu cele create/inventate de propria sa biografie, este Adam Puslojic. „Asimetria Durerii“, trilogia de carti, poezie si, mai ales, viata, aparuta in conditii grafice si tipografice rafinate la Editura Proema din Baia Mare, sub „ingrijirea“ vizuala a graficianului Mircia Dumitrescu, da sama de miscarile suprinzatoare pe care Adam Puslojic le face in apele, cand tulburi, cand luminoase-luminate, ale poeziei sale, un perpetuu travelling intre inovarea limbajului de tip avangardist si clocotrist si temele profunde, identitare.
Parinte si vizionar al Clocotrismului (Klokotrizam), miscare de avangarda literara pe care a initiat-o la Belgrad in anii' 70 si care paria pe spectacolul total al poeziei ca viata nesupusa limitelor si conventiilor, cu elemente din artele vizuale precum performance si instalatie, Adam Puslojic nu s-a lasat prins de mrejele experimentului, ci a dus experimentul intr-o interioritate a trairii poetice in care tema identitara a luat chipul si asemanarea unor mari mituri balcanice, printe care cel mai proteic pentru devenirea sa literara si spirituala este cel al Poetului, al lui Orfeu.
In „Asimetria Durerii“, titlul trilogiei ce cuprinde „Asimetria Durerii“, „Trecerea surasului“ si „Cant posibil“, Adam Puslojic e un Orfeu ce peregrineaza „dupa primul plans“ pentru a se intari de Adevarul Poeziei si al Initierii: „scrisul meu / este sicriul meu, nu / altceva (...) Scriu / un sicriu, un nou sicriu“. In calatoria lui Adam – Orfeu sunt evocati si iubiti cu cuvantul cei care au fost „unelte“ simbolice in initierea si devenirea intru Poezie si Fiinta: Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Constantin Noica, Srba Ignjatovic, Marin Sorescu, Eugen Simion, Ioan Flora ori Mircea Dinescu. Adam le gaseste acestor companioni de traire in Poezie un semn de dialog prin care initierea in Poezie sa nu poata fi oprita de primejdia Mortii: „Ma rog la tine, blandul meu Parinte, / Deschide-mi gura, cuvant dupa cuvant, / Si trece-le, trece-ma, prin a ta minte, / Sa devin un suflet, viu, peste morminte“. Adam-Orfeu penduleaza stilistic intre ludic si intertextualitate („La mysterre on n'existe pas! La noi, / la Lilieci, s-a nascut la sat / cu vesnicia? / Acum el cotropeste / si carpeste lumea cu smaralde.“, (Misteria Sorescu), intre realismul magic („Iar atunci vine Liubomir Ciosici, cel / ce picteaza atat de amanuntit si curat / incat, odata, un porumbel alb s-a oprit / pe o creanga subtire, desenata de Liuba / tot crezand ca ea exista undeva in lume.“, Amintiri din tineretea valaha (II) ) si marile interogatii („...Aici am venit o singura data / Si am ramas de o suta de ori! / Luptandu-ma cu plecarea din mine / Am invatat toate lectiile despre cerc / In afara de una singura... / Cercul / Unde / Incepe?“ ).
O stilistica si din pulpana clocotrista, si post-romantica, si post-expresionista, brodata cu autenticitate pe o viziune-traire, cea orfica, prin care Adam Puslojic incearca sa-si suprinda contemporanii, dar si propriile sale matrite de limbaj. Un drum dublu: pe de o parte, limbajul care vizeaza (post)modernitatea, inovatia si dexteritatea dictiunii poetice, pe de alta parte, viziunea ce isi trage sevele din arhetip si mitologie pentru a le reinvesti prin interioritate si transcendenta eului poetic.
Constanta in toate aceste carti de poezie din trilogia „Asimetria Durerii“ – printre ele poeme publicate in ultimii ani la edituri romanesti, dar si multe inedite, dedicatii scrise cu gandul de a impune ideea inalta de prietenie literara si de „impietrire“ a unor entuziaste clipe biografice – este multiplicarea de sine prin Poezie. Ai putea crede, chiar la o repede ochire a poemelor sale, ca tot ceea ce atinge Adam Puslojic e sortit transformarii in vers si confesiune, in „clocot“ de traire si in „poeme batute-n cuie“ (ca la Rastignire ori ca in scrisul sicriu). Adam–Orfeu isi traieste clipa ca si cand ar putea obtine tot timpul de la ea un „cant posibil“ despre „un pamantean / minunat de obisnuit / crescut cuminte / sub o stea rasariteana“.
Transformarea orfica a faptelor de zi si de noapte prin care poetul isi traieste si etaleaza existenta la cea mai inalta temperatura a verbului si a unui „timp de aur“ da o teribila senzatie de energie consumata pana la epuizarea mijloacelor stilistice prin zeci de dedicatii daruite unor autori ori unor cunoscuti ai poetului. Ni se ofera, astfel, o arheologie a scrierii poemului cu toate nivelurile si posibilitatile de constructie stilistica, cu ademenirile si ceata dintr-o „biblie inca nescrisa“. E un tur de exprimare a tuturor mijloacelor poetice, la vedere, decopertate si fara false strategii de marketing cultural si de isme literare. Gheara leului Adam Puslojic se vede in cateva capodopere ce acopera toate fundatiile scrisului sau. Printre acestea, „O ingereasca intrebare“: „Aud un caine cum latra / la o icoana, vazand / acolo altceva – poate / mai mult o pisica neagra // sau un nor plin / de intuneric sau / un sarpe colorat / cu sange // mi-am astupat urechile / cu ceara, speriat / de atata adevar in lume // latru si eu: Unde este / icoana mea? // Dar ce este pe lume / o icoana? // Cum recunosc un Dumnezeu / care nu latra dumnezeieste / ca mine? // Am un raspuns. La bot. / Nu-l spun de rusine / si frica, din durere. // Eu totusi sunt un caine / din templul acela / inainte de potop“.
E de urmarit in „Asimetria Durerii“, cu mare interes si cu delicii de lectura, felul in care Adam–Orfeu stie sa puna in valoare povestile fabuloase si intamplarile de „realism magic“ din satul sau sarbo-valah, „matasa sanatoasa din Craina Timocului“. Pare o lume ce inca mai crede in versuri si care mai scrie in poezii, chiar daca si ea, lumea ca lume traita si visata a poetului, are a se confrunta identitar cu o „ortografie grea“, mereu si sfasietor mai bogata cu o inmormantare: „Pe neasteptate / stau si eu / aici la coada – / ce se mai vinde fratilor? // moartea se vinde / se vinde ieftin / de tot / aproape gratis // fugi dracului / iarasi ma minti / iarasi si iarasi / ca pe un smintit // eu de aici / unde stau cuminte / la rand vad doar / cateva bucati de vid // si-un kilogram / de malai de la Cobisnita / adus aici pe cal / sau pe magar“ („Pe neasteptate stau la coada“).
„Asimetria Durerii“ e o carte-obiect neaparat de cumparat si de citit in tihna unei inimi eliberate de mode literare si consumism. Un eveniment editorial ce face dreptate unui mare poet romano-valah, Adam Puslojic, printre putinii confrati care nu s-au lepadat de nevoia de Celalat si de poezia de ieri si de astazi a literaturii romane.