turismul_cultural.ro
articol aparut in Cultura, nr. 45 din 2006-10-26» cultura controversei » dosar
Autor:
Ne-am laudat mereu cu pitorescul si frumusetile netarmuite ale meleagurilor mioritice. Pe langa munti, mare, codrii desi si campii manoase, avem si manastirile din nordul Moldovei, castelele transilvane, ba chiar si legenda lui Dracula. Pe lista se pot adauga si diversitatea etnica si lingvistica, bucataria specifica, arhitectura si vestimentatia traditionale. Cum ne folosim, insa, de aceste avantaje pentru a crea un produs turistic si cultural vandabil? Cine si cum administreaza capitalul nostru turistic - pentru multe state, o sursa majora de venit - si cine si cum promoveaza turismul cultural romanesc in strainatate?
Altfel spus: imaginati-va ca vreti sa porniti, la pas, prin Romania. Unde mergeti, cui cereti informatii, cine va ajuta sa va orientati? Dar un turist strain, ce motivatie va avea sa vina in Romania? Si, odata ajuns la fata locului, cine il va ajuta sa nu se piarda printre functionarii care, cand aud „speak English?“, izbucnesc, in cel mai bun caz, in ras? intrebari care atrag alte intrebari, pe care le-am adresat autoritatilor din Romania, administratiilor locale din diverse orase ale tarii, birourilor de promovare turistica ale Romaniei in strainatate, dar si unor intelectuali care s-au ciocnit, intr-un fel sau altul, de problemele pe care le discutam aici. Din pacate, raspunsul autoritatilor a fost cel putin inconsistent. De exemplu, de la cele zece birouri de promovare turistica a Romaniei din strainatate, din subordinea Autoritatii Nationale pentru Turism, carora ne-am adresat, am primit un singur raspuns, de la biroul din Berlin. Nici inaltii functionari ministeriali nu s-au inghesuit sa raspunda - de fapt, nu am primit, din aceasta directie, nici macar un singur mesaj.
Tot ceea ce am primit publicam mai jos. O dezbatere, cred eu, relevanta si prin lipsa raspunsurilor, nu numai prin ceea ce se spune in textele pe care le prezentam in revista. Iata intrebarile: 1. Care este, in acest moment, situatia turismului cultural si a agroturismului in Romania? Cum stam la acest capitol, comparativ cu tarile din jur/cu tarile occidentale? 2. Cine ar trebui sa se ocupe de incurajarea turismului cultural si a agroturismului? Care sunt programele pe care le ruleaza autoritatile romane in acest sens? / Sunt suficiente programele pe care le ruleaza autoritatile romane in acest sens? 3. Putem vorbi despre un specific regional in Romania? Cum ar putea fi valorificat acesta? 4. Cum este promovat turismul cultural romanesc in strainatate? De ce mijloace ar trebui sa ne folosim ca sa-i atragem pe straini in Romania (campanii de P.R., materiale informative distribuite prin ambasade, spoturi publicitare difuzate in mass-media straine, site-uri de Internet etc.)? (Ct. S.)
Diversitatea regionala este punctul forte al Romaniei
Smaranda Enache
Co-Presedinta Ligii Pro Europa
1. Nici turismul cultural, nici agroturismul nu au devenit vedetele turismului romanesc. Cu o carte de vizita incontestabil mai bogata decat in 1990, turismul cultural romanesc nu se ridica nici pe de parte la nivelul potentialului Romaniei. Chiar daca nu ne putem compara cu Franta, Italia, Spania sau Grecia, care raman atractii mondiale si al caror patrimoniu cultural figureaza practic in fiecare manual de istorie din lume, ar merita sa ne intrebam de ce Romania este sub performantele Ungariei, Bulgariei, Slovaciei, Sloveniei, tari ale caror patrimoniu cultural nu ne este net superior. Explicatia trebuie cautata in viziunea care a dominat si domina inca politica de promovare a turismului romanesc in general: platitudinea ofertei, obsesia reductiva a „brandului de tara“ (sa ne amintim de catastrofala campanie Dracula Park), ignorarea psihologiei turistului modern, reclama greoaie de tip sovietic sau, la cealalta extrema, frivol-consumista.
Infrastructura precara si informatizarea redusa sunt, alaturi de conformismul mostenit din perioada ante-1989, inamicii publici nr. 1 ai turismului romanesc.
2. Ar trebui departajate foarte clar responsabilitatile si competentele din domeniul turismului. Ministerele si agentiile nationale ar trebui sa se limiteze la elaborarea de standarde si strategii, evaluari si studii de oportunitate, accesibile oricarui operator turistic in mod gratuit, pentru ca el sa-si poata formula propria oferta in deplina cunostinta de cauza. Institutiile centrale ar mai trebui sa fie preocupate de elaborarea unei legislatii si a unor masuri afirmative care sa motiveze investitorii din turism. Turismul nu poate fi reglat de la un centru, este calea cea mai sigura de a-l asasina. Ar trebui sa existe centre de excelenta si de resurse informationale la cele mai descentralizate nivele, cu facilitati de training si contact intre operatorii de turism.
Turismul trebuie dez-etatizat, descentralizat si democratizat. Reglementarea sa fie prezenta doar in domeniul calitatii serviciilor, unde standardele sa fie obigatorii si clasificarea sa fie revazuta cu o periodicitate clara.
3. O tara teribila a turismului romanesc este tendinta de omogenizare, indusa in sistem atat de minister, cat si de traditia centralista dinainte de 1989.
Turismul romanesc a fost, decenii la rand, sinecura unor privilegiati ai regimului comunist, coloana a cincea a spionajului, un adapost caldut pentru mediocritati. Turismul a participat la programul de omogenizare a Romaniei cu acelasi sarg ca si sistemul educational sau urbanistica socialista. Or, tocmai diversitatea regionala este punctul forte al Romaniei. Tara noastra ofera o sinteza a Europei Centrale cu cea Rasariteana si Balcani, o varietate lingvistica, religioasa si geografica, dar si culinara care ne-ar putea asigura un loc decent in competitia actuala. Totusi, gasesti la Gura Humorului sau la Predeal, la Semenic sau in Harghita o noua standardizare, asa-zisul confort modern la care s-a convertit mai toata suflarea operatorilor. Faianta, gresia, florile de plastic, mobilierul cubic au sufocat traditia. Turistii, in special cei occidentali, raman atrasi de imbinarea sofisticata a traditiei si confortului, ceea ce la noi este inca o raritate.
In calitate de ambasador in Finlanda si Estonia, am avut prilejul sa apreciez valoarea pe care o confera turismului respectul pentru diversitate si culoarea locala. In cvasitotalitatea micilor asezari finlandeze, te poti delecta vizitand un vechi atelier, un muzeu local, o galerie, cu asistenta unui ghid, foarte adesea o studenta sau un student, vorbitor de engleza impecabila, cu umor si delicatete. In marile muzee nu dai peste figurile dure si banuitoare al supraveghetorilor nostri, nu esti obligat sa asculti conversatiile femeilor de serviciu sau sa inhalezi fumul functionarilor, iar in catedrale, case memoriale, monumente de arhitectura, cel mai adesea gasesti un pliant gratuit, in mai multe limbi, usa din fata e deschisa, etc. Nu se compara cu umilintele la care esti suspus pentru a vizita o cladire publica, o primarie monument, care la noi e inevitabil pazita de un soldat sau de un gardian militaros.
Un alt handicap major al turismului oficial romanesc este ideologizarea lui. Tot ca ambasador imi amintesc cu neplacere de pliantele „oficiale“ pe care le primeam, in care Sighisoara era prezentata fara a mentiona nici macar o data pe sasi sau Sumuleul Ciuc, fara a-i mentiona pe maghiari sau pe catolici. Evident, nu distribuiam pliantele respective pentru ca am fi facut un deserviciu turismului romanesc, interesant tocmai pentru oferta sa diversa.
4. Experienta mea este trista. Imi amintesc ca turismul romanesc era promovat in nordul Europei de la un birou din Stockholm. Sper ca lucrurile s-au schimbat, dar pe atunci promovarea turismului se facea fara bani, ceea ce este rusinos si contraproductiv, cu tuiculita si folcloras ceausist, cu o imagistica submediocra, in competitie uracioasa cu bulgarii si ungurii. Am avut impresia ca oameni care promoveaza turismul nu au cultura, nu cunosc Romania si oferta ei, nu inteleg filosofia turismului si psihologia turistului, improvizeaza in sensul rau al cuvantului si sunt creati de scoala omogenizarii si centralismului. Pliantele sunt, cum spuneam, ideologizate, vagi, nu au un public tinta clar si emana un parfum etatist inconfundabil.
Dupa parerea mea, turismul cultural este o consecinta a exportului cultural, al prezentei culturale a unei tari in strainatate. Romania se situeaza la cotele cele mai modeste din Europa. Am propus, pe cand eram ambasador, un catalog de export cultural, in care sa figureze toate artele si artizanatele, personalitatile, stilurile. Un asemenea catalog, elaborat de ministere, ar asista ambasadele in realizarea unui export cultural de nivel, reflectand diversitatea etnica, religioasa, regionala a Romaniei si ar evita cutuma actuala, cand prezenta in strainatate este conditionata de relatii personale, amicitii si coterii care nu au nimic de-a face cu valoarea.
In fine, cred ca tot ce intreprindem in Romania si in strainatate pentru turism trebuie sa fie dominat de o lozinca simpla: autenticitate si credibilitate.
Statul nu este singurul promotor al
turismului unei tari
NOEMI HAGAN
Autoritatea Nationala Pentru Turism
1. In primul rand, trebuie sa facem distinctia intre turismul cultural si agroturism. Nu este obligatoriu ca cele doua tipuri de turism sa mearga mana-n mana. Turismul cultural poate fi si de tip urban, de exemplu vizitarea oraselor Bucuresti, Iasi, Cluj etc. Agroturismul este in expansiune, dar nu la fel de mult ca turismul rural.
In Romania se dezvolta foarte bine turismul rural. In ultimul deceniu, s-au infiintat majoritatea pensiunilor turistice rurale. Numai in Maramures, de exemplu, sunt aproape 500 pensiuni turistice clasificate.
2. Pana in anul acesta, au existat fondurile SAPARD. Din 2007, vor exista fondurile structurale. Dar, inainte de toate, si acest gen de turism este unul privat. Este vorba de investitii private, care e normal sa fie orientate spre profit. Autoritatea Nationala pentru Turism sprijina toti actorii de pe piata turistica prin facilitarea participarii la targuri de turism nationale si internationale. Anume, ANT achita contravaloarea standului expozitional in care isi prezinta participantii oferta.
In plus, anul 2006 este primul in care Guvernul a alocat 325 de milioane de euro pentru sase proiecte de investitii in infrastructura turistica, de care, evident, vor beneficia si cei din turismul rural.
3. Un singur specific regional este prea putin. Cum am putea alege intre manastirile bucovinene, de exemplu, si castelele transilvane? Trebuie sa fim deschisi in primul rand cererii. Valorificarea specificurilor regionale se face la targurile de turism, prin brosuri sau pliante. ANT sustine asociatiile locale de promovare turistica prin cofinantari de tiparituri si prin sustinerea participarii la targuri de turism. Promovarea este elementul cheie, tinand insa cont si de conservarea si apararea mediului inconjurator. Dar este important de stiut ca nicaieri in lume, in tarile cu economie de piata, nu statul este singurul promotor al turismului unei tari. Si actorii privati de pe piata turistica trebuie sa se implice.
4. Pentru straini turismul cultural si cel balnear sunt principalele atractii. ANT face promovare a acestor tipuri de turism, in limita bugetului ce ii este alocat anual. Acest buget nu este foarte generos. 2006 a fost primul an in care s-a suplimentat bugetul pentru promovare si sunt in desfasurare diverse campanii in strainatate. Trebuie spus ca acestea nu aduc turisti in viitorul imediat, ci sunt investitii pe termen lung.
Nu suntem un popor bine situat intr-o
civilizatie a urmei
IRINA PETRAS
Scriitoare,
Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca
Fara sa raspund anume la intrebarile dumneavoastra (unele, oricum, presupun cunostinte din interiorul organismelor nationale care au in sarcina chestiunea), as spune ca am avut mereu banuiala/ tristetea ca nu suntem un popor bine situat intr-o civilizatie a urmei. Nu iubim arhiva, nu stim sa ne colectionam radacinile, cu trecutul istoric suntem in relatie tensionata, cand nu ne ignoram reciproc. „inceputul continuu“ ne e mai la indemana decat pasul inainte in temeiul pasilor deja facuti de inaintasi. Noi radem o veche cladire de pe fata pamantului cand vrem sa ridicam o casa noua, nu pastram nimic care sa ne lege si sa ne aseze in perspectiva lunga a istoriei locului. Ne plac, in mod curios, numai lucrurile noi si suspendate. De aceea, tot ce se face in privinta valorificarii trecutului (turismul cultural e si asta!) e fie initiativa strict individuala, limitata si oarecum incropita, fie imitatie a vreunui discurs la moda, neaparat „european“, care nu ajunge aproape niciodata sa iasa din simpla vorbarie.
Avem specific regional, fireste, avem locuri de vazut, meserii traditionale de conservat si admirat, comori de tot felul. Unele sunt cautate de straini, care au aflat singuri de ele, intamplator adesea; nu rareori, pleaca nedumeriti de lipsa noastra de interes, de ignoranta noastra. Caci, desi se vorbeste pe „Cultural Tourism Network“ despre destinatii, turism gastronomic, mostenire industriala – catalizator pentru regenerarea economica, turism cultural creativ, zone arheologice, muzee, arhitectura traditionala si religioasa, trasee culturale, parca „program national de turism cultural - program cu dimensiuni inter-sectoriale si cu obiective complexe“ e mult spus si fara legatura cu realitatea. „Obiectivele“ insirate si recomandate sunt locuri de vizitat rapid in vacanta, oferte trecatoare si superficiale, care nu-si propun un impact de durata si o implicare coerenta in viata societatii romanesti ori in ameliorarea imaginii sale de partener european.
Se zice ca nu ai biografie decat atunci cand te (re)cunoaste celalalt (C. Noica). Poti avea o viata foarte bogata si pentru tine, o vreme, indestulatoare, dar biografie nu ai. Dintr-o anume perspectiva, e perfect adevarat. As mai adauga, insa, ca nu ai biografie nici atunci cand nu-ti (re)cunosti si nu-ti pretuiesti tu insuti istoria si cultura. Ca acesta e pasul obligatoriu pentru a accede la pretuirea celuilalt.
La noi, Turismul isi joaca, de bine, de rau, propriile carti, iar Cultura are putine de spus in toata afacerea. „Turismul cultural“, ca sa-si merite numele, ar trebui sa aiba la indemana o harta minutioasa si temeinica a produselor, locurilor, gesturilor si evenimentelor culturale, pe care sa o acopere apoi cu o retea de calatorii cu sens, cu rost, cu logica. Sa transforme reperele culturale – atent inventariate si responsabil puse in evidenta – in parcursuri initiatice si in afaceri rentabile, deopotriva. Cel care le viziteaza sa plece imbogatit, iar afluenta sa fie atat de mare, incat sa aduca profit. Ei, bine, nu se intampla asa!
Sigur, dracul nu e de tot negru. Pot insira multe exemple izolate de competenta si chibzuinta, dar nu destule pentru a vorbi pe bune si cu mana pe inima despre „programul national de turism cultural“. Eram oricum si de multa vreme maestri in formele fara fond. In mod straniu, modelele europene de formulare a unui proiect nu ne-au gasit descoperiti. Am deprins degraba noua limba de lemn, stim sa punem pe hartie fraze ametitor de convingatoare. Mai e de facut un pas. Si nu sunt foarte sigura ca avem chef sa-l facem.
Sunt optimist, pe termen luuuung…
LUCIAN VASILIU
Scriitor, directorul Muzeului Literaturii, Iasi
Prima oara cand am auzit formula, sintagma „turism cultural“ a fost in anii ’80, la cursurile postuniversitare sustinute de profesorul Razvan Theodorescu.
In anii ’90, sintagma a fost cultivata, pragmatic, de i.P.S. Daniel, mitropolitul de Iasi, care a pus in valoare, in mod articulat, turismul cultural in zona manastirilor, bisericilor, monumentelor din Iasi - Neamt - Suceava, insotind demersurile cu eforturi pentru realizarea unor cai de acces decente, cu mediatizare adecvata (emisiuni la radio si televiziune, albume, pliante, vederi, suveniruri, replici, chioscuri de difuzare etc.).
Am receptat agroturismul, intaia data, in cateva localitati de langa Sibiu, in anul 1999, cu ocazia Festivalului international de literatura „Ars amandi“. Am ramas profund impresionat de reorientarea acelei zone catre un turism rural-cultural de foarte buna calitate.
Aveam sa ma conving de substanta… agroturismului, in vara anului 2003, in comuna Agapia, la pensiunea deschisa de familia inginerilor Sarbu (parinti si copii studenti), intr-o vara culturala relaxanta, de neuitat.
Nu stiu cum stam, din aceasta perspectiva, in comparatie cu tarile din jur, dar gandindu-ma la Grecia, Italia, Spania, Franta, cred ca avem multe lucruri bune de preluat, spre o mai accentuata punere in valoare a frumusetilor, specificului, tezaurului nostru (patrimonial, geografic, culinar, muzical etc.).
Cei care trebuie sa se ocupe de aceste lucruri semnificative sunt, conform legislatiei, autoritatile locale, sustinute de ministerele de specialitate si de guvern, prin proiecte bine formulate, cu oameni pregatiti la standarde europene.
In fapt, fiecare dintre noi suntem in stare sa dam o mana de ajutor, de la preotul de tara la invatator, de la consilierul local la gospodarii locului…
Din pacate, inca suferim la nivelul programelor, proiectelor, finalizarii lor. Competitia dura… Oferta vecinilor, de la bulgari la croati si cehi, ne pune, pozitiv, pe ganduri.
Romania a fost si reprezinta un spatiu binecuvantat, cu tinuturi fertile, pitoresti, specifice, de la Marea Neagra la Delta Dunarii si Maramures, de la nordul manastiresc moldav la frumusetile gorjene.
Sper sa ne organizam mai bine, sa fim mai solidari, sa ne exprimam din ce in ce mai cultural. Agentiile de turism, care s-au inmultit (dar si fragmentat), ar putea sa indrume publicul nu numai spre Turcia si Malta, sa zicem, ci si spre geografia noastra spirituala interioara.
E de inteles, pentru conationalii nostri, ca, dupa decenii de asceza, au dorit sa cunoasca, sa circule, sa calatoreasca in alte spatii. Uneori din perspectiva pur economica, alteori din snobism. E vremea sa echilibram turismul exterior cu cel autohton, sa armonizam orizonturile. Spre binele tuturor.
Toti, se pare, suntem constienti de cum ar trebui sa ne promovam. Din pacate, ne facem o imagine controversata in exterior. Pe de o parte olimpicii, studentii, specialistii nostri solicitati in strainatate, iar pe de alta: cersetorii, hetairele, improvizatii… Dincolo de toate, sunt optimist, pe termen luuuung…
„Romania“ – produs turistic
IRINA GABRIELA BESCIU
Sef serviciu marketing – Centrul Cultural „Palatele Brancovenesti“, Mogosoaia
Pentru a vorbi despre starea actuala a turismului cultural si a agroturismului in Romania, este necesara o scurta analiza a turismului pentru a cunoaste cum functioneaza el ca un ansamblu.
Din pacate, valorificarea potentialului turistic natural, a patrimoniului cultural-istoric, a traditiilor etnofolclorice, a legendelor poporului roman – in vederea crearii de produse turistice cu specific romanesc, care sa constituie atractii inedite in turismul international – nu reprezinta obiectul unei strategii unitare la nivel national, acestea nefiind transformate intr-un avantaj concurential puternic, asa cum ar fi normal.
Patrimoniul Romaniei va fi valorificat la cotele sale maxime si Romania se va putea situa in topul tarilor receptoare la nivel mondial, numai in momentul in care industria turistica va fi privita ca o prioritate, cand i se va recunoaste rolul extrem de important pe care il are asupra dezvoltarii – ca ramura de consecinta a economiei nationale, cand va fi gandita o strategie la nivel national, o legislatie care sa constituie un suport, dar si o directie de actiune, cand se va constientiza importanta pe care o are acesta asupra tuturor celor implicati in proces: guvern, comunitati locale si, nu in ultimul rand, cei direct implicati, si anume, turistii.
Precizez ferm ca trebuie gandita foarte bine „Romania“ – produs turistic, „brandul Romania“ si conceput mixul de marketing specific. Ne confruntam cu lipsa unui produs turistic bine conturat, produs turistic romanesc, care in prezent se reduce la servicii turistice oferite de agentii de turism.
Se vorbeste mai mult de promovarea pachetelor turistice culturale si mai putin de promovarea Romaniei ca destinatie culturala. Avantajul turismului cultural asupra economiei nationale se datoreaza in principal faptului ca aceasta forma de turism tinde sa atraga segmente de piata cu niveluri relativ ridicate ca venituri si instruire. Turismul cultural apare si ca un fenomen care contracareaza procesul de standardizare culturala si care se dezvolta in paralel cu globalizarea economica.
Sub variatele sale aspecte, turismul cultural atrage un numar din ce in ce mai mare de turisti cu ponderi de peste 50% din totalul vizitelor, in Romania, cat si in UE. Obligatia autoritatilor romane competente este sa tina seama atunci cand elaboreaza strategii, ca pe viitor aceste rate de crestere vor fi din ce in ce mai ridicate, iar turismul cultural va deveni unul dintre principalele segmente de piata cheie.
Consider ca turismul rural – respectiv agroturismul – reprezinta una dintre cele mai eficiente solutii de armonizare a cerintelor turismului cu exigentele protejarii mediului si dezvoltarii durabile. Desi turismul rural este una dintre cele mai institutionalizate forme de turism din Romania, beneficiind de un potential turistic de exceptie si de o bogata traditie, cat si experienta, are in prezent in tara noastra o dimensiune modesta (1% din totalul vizitelor), in comparatie cu tarile cu traditie in domeniu: Franta, Germania, Elvetia, Austria, Belgia (15%).
Specificul satului romanesc, cu simbolurile nationale precum muzica si portul popular, mestesugurile si produsele gastronomice, dansurile, instrumentele populare, articole de artizanat, poate fi valorificat prin crearea unui brand unicat, care sa particularizeze oferta tarii noastre.
Mijloacele de promovare ale turismului cultural si agroturismului romanesc in strainatate trebuie corelate cu ROMaNIA ca brand turistic. Pentru aceasta se impune dezvoltarea la nivel national a unei retele teritoriale de centre de informare pentru promovare turistica, cat si utilizarea pe scara larga a tehnologiei informatiei si sistemelor create pe baza acesteia (sistem computerizat de rezervari, de marketing al destinatiei). Organizarea unor evenimente de mare amploare pe principalele piete straine ar fi benefica pentru promovarea Romaniei ca brand, incluzand in acelasi timp produse turistice romanesti in cataloagele marilor firme touroperatoare. Nu este de neglijat investitia in realizarea si prezentarea pe marile canale de televiziune din lume a unor spoturi publicitare. Ma gandesc in acelasi timp la crearea unor parteneriate intre agenti economici romani si straini pentru promovarea produselor turistice romanesti pe pietele repective.
Existenta unei strategii Romania – produs turistic, cat si a unor agenti economici profesionisti in domeniu, alaturi de comunitatile direct implicate, vor consolida pe viitor turismul romanesc in tara, cat si in strainatate.
O sesiune de potcovit calul... tentanta
ca un adevarat safari
FLORIN DUMITRESCU
Scriitor, colaborator 24FUN
1. Agroturismul este pentru romani o alta denumire pentru „cazarea la gazda“ de mai an. Interesant e insa ca dezvoltarea acestuia s-a facut cu un mare impuls „din afara“. Si asta cu mult inainte de a simti presiunea institutiilor europene (inca din anii ’60-’70, atesta pionierii agroturismului romanesc de prin Sibiel si alte sate din Marginimea Sibiului). Ca a fost vorba de romanofilia unor turisti francezi mai aventurosi sau de nostalgia unor sasi plecati in Germania – e interesant de stabilit intr-o buna zi: face parte din noua noastra istorie europeana.
Pentru foarte multi occidentali, cultura romana este predominant rurala. Care dintre noi se simte complexat de aceasta viziune n-are decat! Fara indoiala, insa, e mai intelept sa inveti sa te cunosti pe tine insuti prin ochii altuia. Ai putea sa descoperi comori nebanuite acolo unde nici nu te asteptai! Moda asta cu Dracula si cu vampirii, de pilda, ne-a facut constienti nu numai de bogatia noastra in castele, cetati taranesti si biserici-fortarete, dar si de cat suntem de interesanti, de exotici si luxurianti folcloriceste, in materie de strigoi, moroi si varcolaci!
Dar si pentru ultimele generatii de romani de la oras, oferta agroturistica, care prevede si o vizita la stana, si o sesiune de potcovit calul sau de muls vaca – nu mai vorbesc de sarbatori si obiceiuri traditionale – se dovedeste tentanta ca un adevarat safari...
Romania are o anumita prospetime, o anumita naturalete, un anumit farmec al turismului de tip drumetie, care in multe tari europene s-a pierdut. S-au construit si se construiesc multe pensiuni. Cele deja aflate in circuit se straduiesc sa castige tot mai multe margarete. Hotelurile pe stil comunist, spitalicesc, tin tot mai greu pasul cu ofensiva margaretelor. Deja insa balanta se clatina...
2. In unele tari cu traditie culturala zdravana sarcina turismului cultural ii revine Ministerului Culturii. Noi poate ca inca nu suntem constienti de potentialul cultural al unor situri sau regiuni, pe care le consideram atractive doar prin frumusetea naturii, dar care mustesc de folclor, de traditii, de valoare culturala traditionala. Noi inca nu stim sa ne definim cultura. Noi inca nu stim sa ne definim cultural ca natiune.
3. Am urmarit dezbaterea pe tema branding-ului de tara. Dintre cele mai interesante propuneri de definire a specificului romanesc am retinut doua: aceea de a defini Romania ca un loc al intalnirii culturilor, ca un loc geometric al multiculturalismului; si aceea, mai indrazneata poate, a prezentarii Romaniei ca un spatiu al paradoxurilor, al bizareriilor, al nastrusniciilor de tip Cimitirul Vesel sau Martisorul, satul aflat in plin Bucuresti...
4. Acum, cu euro-aderarea, o sa intre in acquis sa ne facem mai cunoscuti. O sa primim de la Bruxelles sau Strasbourg media-planul: atatea spoturi, atatea panouri... Si, eventual, si banii de promovare.
Dar chestiunea esentiala, care incepe cu autocunoasterea, trebuie sa ne-o rezolvam singuri!
Intr-un numar din „Dilema“ de acum cativa ani, dedicat propagandei romanesti in lume, spuneam ca niste excelenti ambasadori ai culturii romane sunt acele doici, bone si baby-sitter-ite romance angajate in Occident, care le spun copiilor englezi sau spanioli basme de Creanga si de Ispirescu; ii adorm cu nani-nani si-i invata sa inchine painea inainte s-o taie. Multi au ras si au luat opinia mea ca pe un teribilism. Azi inca imi pastrez convingerea. Cea mai eficienta reclama a Romaniei in exterior o fac romanii plecati. Stiu, nu rareori e antireclama...
Trasee neconventionale ghidate
ANA ALEXANDRU BLIDARU
Centrul Ceh
Proiectul „EXPLORING URBAN SPACES“, initiat de Centrul Ceh la inceputul anului 2006, a fost compus din mai multe demersuri artistice. Unul dintre acestea a fost reprezentat de traseele neconventionale ghidate, desfasurat in luna iulie, pe axa bulevardului Magheru, zona Piata Universitatii - Piata Unirii.
Ideea a survenit in urma discutiilor cu artistii, desfasurate in februarie la Centrul Ceh, la propunerea artistului Vlad Nanca. Piata Universitatii a fost denumita „Kilometrul 0 al Democratiei“ in timpul demonstratiilor studentilor din 1990 si, daca stam sa ne gandim la un loc public in care oamenii se exprima liber, atunci acesta este punctul cheie. Fie ca e loc pentru demonstratii politice sau manifestari de bucurie ale microbistilor, loc de intalnire pentru punkeri, rockeri sau skateri si alte subculturi, Piata Universitatii este un punct cheie pe harta neconventionala a Bucurestiului. La celalalt capat al axei, Piata Romana a fost mereu un loc de intersectie a diverselor subculturi. La inceputul anilor ‘90, era locul preferat al rockerilor si al contrabandistilor care vindeau casete false, azi este un loc de intalnire pentru hip-hop-eri si grafferi. Bulevardul care uneste cele doua puncte este una dintre putinele strazi din Bucuresti in jurul careia nu s-au facut demolari masive. Traversat zilnic de mii de oameni care merg la serviciu, la cumparaturi sau pur si simplu la plimbare, bulevardul invita la explorare: traseele neconventionale au scos la iveala cum arata orasul dincolo de axa principala si de ceea ce vedem zilnic. Scopul nostru a fost, asadar:
Sa desenam o harta alternativa a bulevardului, patrunzand cu ochiul dincolo de aceasta axa pentru a avea o vedere asupra orasului de pe terase, de pe acoperisuri, din locuri in care se face graffiti, din chioscurile micilor afaceristi (fabricanti de chei si yale sau locuri unde iti poti reincarca bricheta etc.), locuri care au ramas ascunse si au supravietuit si dupa invazia de afaceristi. Sa exploram parcurile (mici insule de verdeata) din spatele bulevardului. Sa exploram, cu ajutorul arhitectilor, arhitectura cladirilor de pe Magheru punand accentul pe aspectele mai putin cunoscute sau evidente atunci cand traversam bulevardul.
Traseele neconventionale ghidate au fost realizate in grupuri mici, de 4-5 persoane, cu participarea artistilor cehi, care au filmat si/ sau fotografiat pentru documentare, materialele fiind apoi prezentate unui public mai larg.
Programele culturale pot fi diversificate
IOANA NAN
Biroul National de Turism al Romaniei, Berlin
1. Dupa cum probabil stiti, din 1994 exista Asociatia nationala a turismului rural, ecologic si cultural (ANTREC, www.antrec.ro ) care se ocupa de promovarea acestor segmente.
Autoritatea Nationala pentru Turism (ANT), prin programele nationale anuale, vizeaza si aceste segmente, prin crearea de brosuri tematice si promovarea produselor specifice la targurile internationale de turism. De altfel, ANT este in stransa legatura cu Ministerul Culturii din Romania, in vederea colaborarii pentru programul „Sibiu, capitala culturala europeana in 2007“.
2. Consider ca ANT si Ministerul Culturii ar trebui sa incurajeze la nivel national aceste segmente ale turismului, urmand ca asociatiile de turism de profil, nationale si/ sau regionale sa promoveze si ele aceste tipuri de turism. Asa cum am precizat mai sus, ANT este implicat in promovarea programului cultural „Sibiu, capitala culturala europeana in 2007“, precum si in organizarea Festivalului George Enescu de la Bucuresti. Impreuna cu Institutele Culturale Romane, ANT, prin Birourile de Promovare si Informare Turistica a Romaniei, colaboreaza la nivel local la diverse manifestari culturale. Consider insa ca aceste programe culturale pe care ANT le sprijina pot fi diversificate.
4. Birourile de Promovare si Informare Turistica a Romaniei din strainatate au la dispozitie diferite brosuri cu tematica culturala („Romania Culturala“, Bucurestiul cultural, etc.) pe care le pune la dispozitia celor interesati. Aceste brosuri (impreuna cu toata gama care ne este pusa la dispozitie de catre ANT) sunt prezentate si la toate targurile de turism la care se participa si la alte evenimente de profil. In luna decembrie a acestui an, ANT, prin birourile din Berlin si München, va demara o campanie publicitara outdoor in Germania, in Berlin, Frankfurt am Main si München. Prin motivele prezentate, bineinteles ca oferta culturala din Romania joaca un rol foarte important. Site-ul www.rumaenien-tourismus.de furnizeaza, de asemenea, informatii despre varietatea culturala a tarii noastre.