Arlechinada sau cum sa-ti pastrezi voia buna în vremuri de criza
articol aparut in Cultura, nr. 226 din 2009-06-04» cultura spectacolului »
Autor: VIVIA SANDULESCU
Desi am reusit sa vad „Arlechinada“ dupa mai bine de jumatate de an de la premiera (toamna 2008), era abia a doua reprezentatie la sediul Teatrului de Opera si Balet „Oleg Danovski“ din Constanta – frecventa întristatoare, într-un oras mai interesat de plaja, meciuri si afaceri decât de cultura. Noua montare a lui Gheorghi Kovtun, artist emerit al Federatiei Ruse, se alatura succeselor sale anterioare cu compania de la malul marii („Spargatorul de nuci“ si „Peer Gynt“), vadind aceleasi caracteristici: colorit viu, dinamism, spectaculozitate, mestesug, umor si lirism, toate ingrediente ale baletelor de viata lunga.
În afara obisnuitei ipostaze de regizor si libretist, colajul muzical îi apartine tot coregrafului si este alcatuit din lucrari de Donizetti, acel Donizetti lejer si perlat din „Don Pasquale“ sau „Elixirul dragostei“, lipsit de dramatismul romantic.
Povestea abia daca e o poveste: mai degraba un pretext în genul Commediei dell'Arte, brodeaza în doua acte eterna schema a cuplului de îndragostiti care trec printr-o serie de peripetii înainte de a primi binecuvântarea parinteasca. Colombina si Arlechino sunt însotiti (si întrucâtva multiplicati) de prietenii lor Innamorati Pierrot si Pieretta, Truffaldino si Catrina; motorul actiunii este împotrivirea lui Brighella (aici pe post de tata al Colombinei), care-si doreste fata maritata pentru bani, cu tantalaul nobil Leonardo. Brighella alcatuieste un pol negativ-comic împreuna cu Doctorul, Notarul si Basilio (Capitano); asigurând un echilibru de forte, Arlechino este însotit, în contrapondere pozitiv-lirica, de patru arlechini, o suita dansanta fara atributii în libret.
Kovtun etaleaza din nou o stiinta tipic ruseasca a folosirii vocabularului clasic, împrospatata si îmbogatita de propriile sale cunostinte în ale circului. Rezultatul este o suita densa de scene, în variate combinatii numerice si de situatii – o întreaga revarsare de inventivitate si bogatie coregrafica, demonstrând ca limbajul academic este departe de a fi desuet. Originalitatea este orientata catre zona cea mai spectaculoasa, sariturile si prizele, culminând cu prize executate din/cu saritura sau implicând elemente de decor. Memorabile sunt combinatiile pe doua sau chiar trei nivele în înaltime, (de) pe estrada-pat din mijlocul scenei (le baisodrome, cum spunea un coregraf francez): piruete cu partenerul aflat cu „o treapta“ mai sus, sarituri mari pornite de pe un plan si terminate pe celalalt sau prize acrobatice în care Colombina e ridicata cu tot cu scaun. Dincolo de aspectul dansant propriu-zis, Kovtun adauga un praf de sare prin gaguri „de legatura“ si foloseste laitmotivul coregrafic într-un mod eficient si cumpatat.
Scenografia Nataliei Kornilova, experimentata în cinematografie, circ, cât si în teatrul dramatic, muzical si coregrafic, îmbina costumele de commedia dell'arte cu tutu-urile clasice, în culori puternice pe suprafete mari, stropite de elemente decorative, într-un curcubeu de materiale stralucitoare si elastice.
Se vede cu ochiul liber ca balerinii se distreaza de minune, astfel ca pantomima si fizionomia functioneaza firesc, în tuse simple si directe. Horatiu Chereches este un Arlechino chipes, cu saritura elastica si bun porteur al unei Colombine minione, tehnice si expresive (Aliss Tarcea, o balerina cu care orice mare companie s-ar mândri). Monica Chereches, într-o forma constant buna (Pieretta), si tânarul balerin Valentin Stoica de la Opera Nationala din Bucuresti (Pierrot), alcatuiesc un cuplu echilibrat fizic si valoric. Irina Ganea Mihaiu si Adrian Mihaiu (Catrina si Truffaldino) sunt o pereche simpatica, deja rodata scenic, ale caror calitati si posibilitati extinse razbat din partitura comica încredintata. O placuta surpriza este Dan Dumbrava, poate prea „frumusel“ în rolul caraghiosului înamorat, maturizat mult artistic în vremea din urma. Brighella (Francisc Strnad), Doctorul (Gelu Râpa) si Basilio (Alexandru Chis) dau consistenta unor personaje de compozitie, clasice în intrigile Commediei dell'Arte, în timp ce „arlechinitele“ (Oana Dinca, Angelica Ceara, Mihaela Vlase si Nicoleta Moroeanu) îl întregesc spatial pe Arlechino, facând din el un personaj cu greutate.
Vesela, relaxanta, pentru toate vârstele, „Arlechinada“ este o lucrare ce da masura companiei, primenita cu absolventi ai Colegiului de Arta „Regina Maria“ din oras. Atractivitatea coregrafiei, standardul ridicat al interpretarii si montarea lejera, usor de transportat, o fac totodata ideala pentru turnee, caci merita pe deplin sa fie vazuta de cât mai multi spectatori, de la noi si de oriunde.