Premiera festivaliera la Cluj-Napoca
articol aparut in Cultura, nr. 226 din 2009-06-04» cultura sunetelor »
Autor: COSTIN POPA
A fost o remarcabila initiativa a Academiei de Muzica „Gheorghe Dima“, desavârsita cu sprijinul Operei Maghiare. La ceasul examenelor de absolventa ale claselor de canto din universitati de muzica, au fost invitati si s-au reunit în orasul de pe Somes tineri din toata tara si nu numai, spre a prezenta productii lirice. Asa s-a nascut Festivalul studentesc „Opera Viva“, a carui prima editie s-a desfasurat între 10 si 17 mai. Trebuie spus de la bun început ca meritul revine directorului de program, prof. univ. dr. Ionel Pantea, directorului de proiect, prof. univ. dr. Francisc Fuchs, cu colaborarea prof. univ. dr. Gheorghe Victor Dumanescu, conf. univ. dr. Anca Mihut si asist. univ. Cristian Sandu. Proiectul a fost împlinit cu sprijinul Primariei si Consiliului Local Cluj-Napoca, sub egidele Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii, a Consiliului judetean Cluj.
Acestea au fost premisele pentru un succes pe toata linia, din unghi organizatoric, artistic, de public si din punctul de vedere al abordarilor si dezbaterilor unor teme de stringenta actualitate ale teatrului liric contemporan, festivalul incluzând si un workshop, incitant denumit „Quo vadis, opera?“
Deschiderea a fost onorata de alocutiunile rectorului Academiei, prof. univ. dr. Adrian Pop si maestrului Ionel Pantea. A urmat o videoproiectie despre activitatea Clasei de opera a Facultatii de Arte de la Universitatea „Ovidius“ din Constanta, fragmente din mozartienele „Nunta lui Figaro“ si „Così fan tutte“, în regia si scenografia sefei Catedrei de Interpretare muzicala, prof. univ. dr. Florenta Marinescu. La mijloc de mai 2009 tinerii artisti fiind plecati în turneu, desigur ca la viitoarea editie, constantenii vor veni cu o productie scenica live, nu numai cu o filmare cu camera fixa si partial color. Dupa cum, sunt convins ca anul viitor si Brasovul se va alatura colegilor lor.
Ceea ce a urmat însa, au fost spectacole integrale sau în selectiuni, prezentate pe scenele Academiei de Muzica si Operei Maghiare. Încercând o ordonare neîntâmplatoare, as remarca productiile clujene cu „Don Giovanni“ de Mozart (în regia esentializata, axata pe joc si expresie a lui Ionel Pantea, sub bagheta sigura a lui Gheorghe Victor Dumanescu) si „Casatoria secreta“ de Cimarosa (inspirate mizanscena Ancai Daniela Mihut si conducerea unui tânar de mare talent, dirijorul Cristian Sandu).
În aceeasi linie s-a înscris rafinata lectura muzicala a operei „Dido si Aeneas“ de Purcell, datorata Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, sef de catedra si coordonator proiect, prof. univ. dr. Eleonora Enachescu. Remarc în continuare regia Andei Tabacaru Hogea la „Casatoria secreta“, spectacol semnat de data aceasta de Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iasi, prin Facultatea de Interpretare muzicala.
Sub genericul „Il cantico dell'amore“ si în coordonarea conf. univ. dr. Carmen Vasile, Facultatea de Muzica a Universitatii din Oradea a prezentat un colaj extras din operele „Orfeu si Euridice“ (Gluck), „Bastien si Bastienne“ si „La finta giardiniera“ (Mozart), „Carmen“ (Bizet), „Samson si Dalila“ (Saint-Saëns).
Mâna regizorala de înalt profesionalism a lui Ionel Pantea, secondata în asistenta de lect. univ. dr. Dana-Sorina Chifu, preocuparea pentru eficienta cuvântului rostit, dinamica scenica, s-au distins si în talmacirea opusului „D'ale carnavalului“ de Hary Béla, musical condus chiar de compozitor. O nota buna pentru acompaniamentul pianistic al asist. univ. drd. Silviana Cîrdu. A fost o productie a Facultatii de Muzica a Universitatii de Vest din Timisoara, decan prof. univ. dr. Walter Kindl.
Nu în ultimul rând, surpriza care a conferit Festivalului „Opera Viva“ tenta internationala a fost participarea, în ultima seara, a Facultatii de Muzica de la Universitatea de ?tiinte din Szeged, care a adus pe scena Operei Maghiare trei titluri foarte putin cunoscute: „L'oca del Cairo“ de Mozart, „Le cadi dupé“ de Gluck si „La Canterina“ de Haydn. Cu impecabila pregatire muzicala (prof. Pál Tamás si pianistele Ordassi Anna, Komáromi Júlia) si montari antrenante (regia si scenografia prof. Toronyköi Attila, costume Varsányi Anna), prezenta elevilor clasei de opera conduse de prof. univ. dr. Temesi Mária a încununat cu brio festivalul.
Pe parcursul unei singure saptamâni am ascultat aproape o suta de voci. Un urias rezervor de talente. Glasuri în general bune, aflate – desigur –, pe diverse trepte ale pregatirii profesionale în drumul catre scenele de opera, opereta, musical. Nu toti tinerii vor ajunge direct acolo, perfectionarea în continuare este obligatorie, unii se vor îndrepta catre podiumurile de concert, altii nu vor urma cariera solistica, ci vor intra în coruri. Cert este ca perspectivele sunt pozitive si eforturile dascalilor, relevante.
Este aproape imposibil ca din numarul mare al cântaretilor sa fac remarci sau aprecieri de estetica vocala. Dar daca ar fi sa ma opresc la un nume, l-as scrie pe acela al lui Florin Estefan, interpretul complexului si complicatului rol al lui Don Giovanni, un cântaret cu timbralitate frumoasa, omogenitate de glas si vadita inteligenta muzical-scenica. Odata crescuta încrederea în propriile forte, tânarul bariton poate sa bata linistit si cu fruntea sus la usile teatrelor, cu sanse reale de afirmare.
Workshop-ul „Quo vadis, opera?“
S-a desfasurat într-una din salile Academiei de Muzica, moderat fiind de prof. univ. dr. Ionel Pantea, muzicologul Anca Florea si semnatarul acestor rânduri. În asistenta, directorii Operei Maghiare din Cluj-Napoca, Simon Gábor si Szép Gyula, profesori universitari din orasul de pe Somes, din Timisoara si Oradea, fosti cântareti de marca ai scenelor lirice clujene, dirijori, regizori, impresari, melomani împatimiti, studenti. O atmosfera colocviala de cea mai înalta calitate.
Alocutiunile si discutiile s-au axat pe câteva teme principale: contextul în care s-a desfasurat festivalul, starea instruirii în arta cântului, managementul artistic, calitatea spectacolelor, regia de opera în zilele noastre. Directionarile au fost atât în plan intern cât si international.
Desigur, s-a afirmat ca festivalul a fost – cum spuneam -, un succes, dar organizatorii au subliniat lipsa de cooperare a Operei Nationale Române Cluj-Napoca, opaca la solicitarea de a oferi sala pentru desfasurarea unor spectacole. Un subiect de reflectie!
„Quo vadis, opera?“, o întrebare care la simpla rostire induce o tenta de îngrijorare. Se întâmpla ceva... Si, cel putin luând în considerare minunatele voci românesti native pe care le-am ascultat, stadiul lor de preparare, responsabilitatea pentru cladirea carierelor, ne-am întrebat daca ciclul de instruire este suficient dimensionat. A rezultat ca anii de baza din Conservator, chiar daca sunt completati prin cursurile de master si studiile doctorale, nu sunt îndestulatori pentru formarea, sa nu spun deplina, dar cel putin corespunzatoare pentru debuturi valabile si continuari competitive. De fapt, rezultatele sunt deseori deceptionante: glasuri care se pierd în neant sau se îmbolnavesc de maladii specifice cauzate de tehnici vocale nepotrivite, intrari dezordonate în roluri, derapaje stilistice etc. Se amintea ca foste si actuale mari vedete ale lumii lirice, Beniamino Gigli, Luciano Pavarotti, Leo Nucci, au facut nu mai putin de sase-sapte ani de vocalize, fara a intra în scena. Oricum, semnalul de alarma a fost tras iar din partea factorilor de raspundere se impun masuri. Din spusele unora dintre vorbitori, a rezultat ca pentru anumite domenii universitare (medicina, de exemplu) s-au obtinut derogari de la sistemul „Bologna“.
Managementul artistic trebuie sa devina o specializare clara. Prevad oare Conservatoarele cursuri de profil? Se pare ca nu în totalitate. Un bun manager poate avea, între anumite limite, orice formatie, dar... n-ar fi potrivit ca el sa vina chiar din muzica? Studiul pietei, ca în orice domeniu, ar trebui sa stea si în atentia diriguitorilor de teatre lirice.
Iata, la Cluj-Napoca se pregateste un adevarat eveniment, premiera nationala a operei „Cariera unui libertin“ de Stravinski. Subliniind importanta lui intrinseca si presupunând o productie memorabila, ma întreb totusi daca apetenta publicului pentru un asemenea titlu a fost evaluata... Asta în conditiile în care melomanii clujeni au fost rasfatati în toata luna mai doar cu doua spectacole de opera!
Peste tot, nu numai la noi, calitatea unora din serile lirice lasa destul de mult de dorit. Personal, am intrat la actul ultim al spectacolului cu „Lucia di Lammermoor“ de la Opera Româna. Am „cazut“ peste un decalaj monumental cor-orchestra chiar dupa deschiderea cortinei. Oare cum este posibil? Nu se acorda atentie pregatirii muzicale, nu se fac repetitii generale? Noroc ca starea de surprindere, de nemultumire mi-a fost risipita imediat auzindu-l în rolul Raimondo pe tânarul bas Adrian Sâmpetrean, 26 de ani. O voce rotunda, nobila, consistenta, generoasa, calda, egala pe ambitus. O minune. Fiu al cunoscutilor cântareti clujeni Mircea si Doina Neculce Sâmpetrean, Adrian va pleca sub contract la un teatru din Germania, la Düsseldorf. Mi-ar placea sa cred ca va reveni oricând cu bucurie sa cânte în tara, la Cluj-Napoca, la Bucuresti.
Un subiect predilect pentru specialisti si melomani a fost întotdeauna cel al regiei de opera. Este oare vinovat conceptul de „Regietheater“ de tot ce socheaza astazi în materie de mizanscene? Nu cred ca trebuie acuzat, repudiat, ci doar profund adaptat la cerintele, la specificitatile spectacolului de opera. Pornit din nevoia de a construi cântareti-actori, deziderat important pentru veridicitatea talmacirilor, „Regietheater“ nu trebuie înteles ca primordialitatea mizanscenei si a regizorului asupra muzicii si a dirijorului. Numai ca din ce în ce mai putini sefi de orchestra, conducatorii prin definitie ai spectacolelor, se opun regiilor derapante. Ce sa mai vorbim de bietii solisti, care vor doar sa-si ia banii. Un aliat neasteptat al unor asemenea regizori au devenit chiar managerii, carora o mizanscena de scandal le aduce profit imediat prin atractia pe care o exercita asupra unui anumit gen de public, dornic de senzational. Dar profitul artistic? Tinde catre zero! Se mai gândeste cineva la el?
Este clar ca traim si vom trai cu „Regietheater“. Ramâne doar sa i se domoleasca efectele nocive în relationarea cu opera, arta în care Biblia este partitura. Vectorii de actiune trebuie sa fie dirijorii si directorii. Si, de ce nu, cu sprijinul criticii muzicale, sa fie fundamentat un nou concept de teatru liric în care vocalitatea sa redevina cheia de bolta.
Iata câteva teme ale workshop-ului, dezbatute de moderatori si sustinute de asistenta. Fara pretentia de a epuiza lista vorbitorilor, îi numesc aici pe Francisc Fuchs, Simon Gábor, Szép Gyula, Walter Kindl, Gheorghe Victor Dumanescu, Elena Andries, Gheorghe Rosu, dr. Marius Rimbasiu, Anca Daniela Mihut, Carmen Vasile, Cristian Sandu, Alexandru Stanescu, soprana Balász Borbála (Donna Anna în „Don Giovanni“), basul Florin Sâmpelean (Geronimo din „Casatoria secreta“ si Comandorul din „Don Giovanni“) s.a.
În mai 2009, Clujul festivalier a fost o sarbatoare a tineretii, a muncii asidue pe tarâmul devenirii artistice, a ideilor deschis expuse.