Pagini din diplomatia României
articol aparut in Cultura, nr. 226 din 2009-06-04» cultura politică »
Autor: ALEXANDRU SINGER
In cadrul lansarilor lunare de carte de la Ministerul Afacerilor Externe, Asociatia ambasadorilor si diplomatilor de cariera din Romania a lansat volumul I dintr-o serie de lucrari deosebit de interesante. Au participat diplomatii Ion M. Anghel si Constantin Vlad, acad. Florin Constantiniu, prof. Dumitru Preda si reprezentanti ai MAE, care au reusit sa capteze atentia unui public avizat cu analize competente, chiar cu completari si sugestii de reala actualitate.
Acest volum cuprinde douazeci si trei de studii privind diplomatia bilaterala si zece referitoare la diplomatia multilaterala intre anii 1960-1980, toate constituind documente de memorialistica ale unor participanti directi la momente importante ale afirmarii constructive a Romaniei pe plan international si implicit ale recunoasterii diplomatiei romane ca participant prestigios la rezolvarea problemelor internationale. Relatarile sincere si substantiale, analizele competente si bine documentate se constituie intr-un transfer de modele ale unei pragmatici abile orientate permanent de interesul national ca imperativ prioritar. Arta profesionista a oricarui diplomat a fost si ramane un slalom inteligent printre oameni si probleme de mare responsabilitate, in parcursul caruia nu ai voie sa risti nici un rateu. Sa rememoram azi astfel de exercitii de fidelitate este foarte util tinerilor diplomati in formare, dar si o lectura pasionanta. Incerc sa selectez cateva momente concludente.
Primele doua studii evidentiaza ingeniozitatea si abilitatea diplomatiei romane in procesul complex de restabilire a relatiilor bilaterale dintre Romania si Germania atunci cand Romania apartinea Pactului de la Varsovia, iar Germania era divizata, dar si stadiul actual, inechitabil, al atitudinii Germaniei reunite fata de asteptarile de azi ale tarii noastre ca membra a UE si NATO. Lectura acestor prime articole, chiar si pentru cei care au trait evenimentele acelor vremuri, dezvaluie curajul si creativitatea unor oameni a caror autonomie spirituala era motivata de sentimente patriotice profunde (fara sporuri de confidentialitate sau de ore suplimentare) iar prudenta era insotita de consecventa pasilor marunti. Nici presiunile tutelare sovietice, nici aerele vestice ale unor negociatori rodati nu i-au impresionat pe diplomatii nostri. Relatand evolutia tratativelor, profesorul Ion M. Anghel nu se sfieste sa dezvaluie obstacolele depasite cu pricepere (de exemplu inovatia privind transformarea treptata de la conventii comerciale la Reprezentanta comerciala si apoi la atributii consulare), dar si unele sacrificii dureroase (renuntarea la unele datorii ale Germaniei) care au netezit calea spre restabilirea relatiilor bilaterale. Pe buna dreptate si cu acelasi curaj responsabil Constantin Girbea, reamintind modul pozitiv in care Romania a inteles si sprijinit interesele nationale ale Germaniei, constata cu regret ca dupa 1989 partea germana pare sa dea uitarii obligatii subsidiare de reciprocitate.
O excelenta exemplificare a modului in care un diplomat isi poate asuma riscul calculat al unor initiative personale care pot conduce la indeplinirea optima a unei misiuni altfel decat urmand indicatiile rigide ale centralei il da articolul lui Ion Patrascu despre realizarea unor bune relatii romano-olandeze in anii 1972-1978. Poate ca tocmai faptul ca nu i s-a urmat exemplul a dus la deteriorarea lor mai tarziu. Relatarile sale par niste glume de bun-simt in imprejurari pe muchie de scandal, ocolite cu ingeniozitate si cu bune relatii personale.
Multe pagini sunt dedicate relatiilor romano-ruse si am convingerea ca studierea lor atenta de catre cei care se pregatesc (sper) sa netezeasca cat mai repede reluarea lor cu demnitate si responsabilitate diplomatica ar fi benefica. Fara indoiala, toate componentele cartii merita aceeasi atentie, fiecare autor aducand contributii importante la aprofundarea unor experiente diplomatice deosebit de semnificative pentru ceea ce a insemnat rolul distinct si prestigios al tarii noastre pe plan international. Cum nu este cu putinta sa ne referim la fiecare in parte mai retin atentia eventualilor cititori cu o succinta referire la relatarile acad. Mircea Malita despre „Criza rachetelor“ din Cuba si a ambasadorului Nicolae Ecobescu privind „Contributia Romaniei la negocierea tratatului de neproliferare a armelor nucleare“. Ambele studii sunt exemple stralucite de analiza globala, teoretica si practica, a unor prezente romanesti constructive, autonome si competente, fiind totodata marturii ale importantei selectarii pentru inalta functie de ambasador a unor personalitati afirmate in viata culturala a unei tari. Prea putin si nedrept se mai pomenesc azi personalitati majore ale diplomatiei romane ca George Macovescu sau Corneliu Manescu care au fost artizani ai curentului de independenta creativa in diplomatia anilor 1960-1980. Imi amintesc cu placere cum mi-i dadea ca exemplu profesorul meu Octavian Neamtu pentru a ilustra un principiu fundamental al sociologiei culturii: educatia permanenta nu se adreseaza cu prioritate maselor care acced la cultura, ci in egala masura tuturor responsabililor din viata unei tari.
Cartea aceasta ne da speranta ca in diplomatia romana, de la Nicolae Titulescu si Grigore Gafencu pana la noi trepte de prestigiu ale politicii externe romane, exista piloni trainici ai unei punti pe care va pasi o noua generatie de diplomati formati temeinic.
21.05.09