Mistocaria separatiei puterilor în stat
articol aparut in Cultura, nr. 226 din 2009-06-04» cultura politică » societatea reală
Autor: ALFRED BULAI
Principiul organizarii politice in modernitate il constituie separatia celor trei puteri referentiale ale statului, cea executiva, cea legislativa si cea judecatoreasca. Cu alte cuvinte, intr-un stat de drept, cele trei puteri trebuie sa fie egale si independente, fiecare fata de celelalte. Ideea ar fi ca aceste puteri cruciale pentru statele moderne se pot astfel supraveghea si controla reciproc in interesul cetateanului, in favoarea binelui comun si pentru a promova nevoile comunitatilor.
De curand Justitia a fost acuzata de catre Executiv – a cata oara? – ca se suprapune puterii executive si celei legislative. Ideea ar fi ca judecatorii, inca de pe vremea doamnei Macovei, au dat in judecata propriile institutii si au castigat, unii spun ca de-a dreptul miraculos, dat fiind ca ei erau cei care actionau in judecata si totodata judecau. Au obtinut astfel o serie de drepturi salariale care nu li se platisera multi ani la rand. In fapt, povestea este un pic mai complicata. De-a lungul timpului, mai multe siruri de guverne au tot dat in razboiul cu sindicatele o serie de drepturi, cum ar fi, un singur exemplu, tichetele de vacanta, dar de fiecare data in noul an bugetar, prin legea bugetului se stabilea ca in anul respectiv acele sporuri sau drepturi nu se acordau si astfel unele dintre acestea nu au fost platite niciodata.
Niste judecatori destepti s-au gandit sa dea in judecata propriile institutii mizand pe faptul ca multe astfel de drepturi erau date prin legi organice, mai tari decat legea bugetului. Cert este ca au apelat la formula radicala si anume la solutiile judecatoresti definitive si irevocabile potrivit carora banii trebuiau platiti peste noapte, chiar daca ei nu exista fizic in buget. Guvernul trecut s-a trezit cu acest cal troian, dar pentru ca avea zilele numarate a putut pasa fructul otravit, ca mostenire, noului guvern. Desigur, aceste drepturi nu-i vizeaza doar pe judecatori, ci pe foarte multi bugetari, pentru ca, dupa modelul celor care impart dreptatea, s-au luat si altii, iar judecatorii nu aveau cum sa fie ipocriti si sa nu fie amabili si cu acestia. Cat de mare este suma? Sa spunem doar ca Ministerul de Interne are nevoie pentru a plati restantele acumulate de o suma mai mare decat tot bugetul sau.
Acuzatiile care au pornit mereu dinspre Executiv si Presedintie au mers pe ideea ca judecatorii au utilizat puterea pe care o au pentru a impune Executivului si Legislativului masuri care nu pot fi luate de puterea judecatoreasca. Acest lucru, partial ar fi chiar adevarat, dat fiind ca pe principiul eliminarii discriminarii anumite drepturi acordate doar unor categorii au fost extinse si la alte categorii, impunandu-se si pentru unii care nu aveau o baza legala pentru a primi anumite sporuri sau daca vrem baza a devenit chiar hotararea judecatoreasca.
Partial argumentele de imixtiune sunt adevarate, partial este vorba insa de un demers corect din punct de vedere juridic. In orice situatie insa acesta este in mod sigur cumplit de imoral, daca stam sa ne gandim ca aceste drepturi colective s-au autoimpus doar pe principiul "daca noi asa hotaram, asa ramane".
Cu toate acestea, declamatiile agresive si infierarile la adresa judecatorilor tin mai de graba de o "mistocarie politica" specifica spatiului nostru mioritic. Spun asta pentru ca toata povestea cu separatia puterilor este un simplu instrument de constructie a imaginii si nimic altceva.
Sa ne intrebam cam cate sedinte de Guvern avem noi, si nu de ieri de azi, ci dintotdeauna, in care se dau ordonante de guvern? Ce este o ordonanta altceva decat un act cu putere de lege? Oare atunci cand Parlamentul a hotarat sa se mareasca peste noapte salariile profesorilor cu 50% nu s-a interpus sferei executive? De unde si pana unde salariile, subiect normal de negociere intre parti, sunt hotarate de Legislativ? Si la urma urmei ce a facut Tariceanu? Au dat baietii din Parlament legea in cauza si el a dat o ordonanta de anulare a ei. Curtea Constitutionala, adica un pilon al Justitiei, a declarat ordonanta neconstitutionala si atunci fostul premier a mai dat o alta ordonanta si tot nu a aplicat legea.
Nu pare ca traim intr-un univers in care separatia puterilor ar functiona. Desi exista multe acuze reciproce, in realitate nimeni nu este interesat sa respecte limitele atat de imperceptibil trasate intre aceste trei mari puteri. De ce? Pentru simplul fapt ca institutiile noastre sunt departe a fi calibrate pe norme si principii care sa tina exclusiv de buna lor functionare. La noi imixtiunea este legea, modul de a fi al institutiilor si asta nu doar pentru ca exista o goana fantastica dupa putere, ci si pentru ca pur si simplu cei care conduc aceste institutii nu au habar despre ceea ce fac sau ar trebui sa faca ceilalti si mai ales nu au habar despre cum anume se poate interfera, relationa si colabora cu altii.
Traim intr-o tara in care Guvernul da legi, Parlamentul stabileste sporuri, salarii si tot felul de alte lucruri care tin de administrare, iar Justitia isi imparte dreptatea si, desi sfideaza uneori evidentele, nu are nici un fel de jena sa ne spuna ca albul este negru si ca negrul este alb. Traim intr-o tara in care institutia suprema a controlului in privinta coruptiei, DNA-ul, de mai multa vreme aresteaza arbitri, ca si cum in asta ar consta coruptia din societatea romaneasca si nu vreau sa insist asupra faptului ca, potrivit legii lor de organizare, nu au cum sa ancheteze aceste cazuri unde este vorba de cateva mii de euro.
Traim intr-o tara in care am reusit in cinci luni sa crestem cu o treime datoria publica a Romaniei facuta in 20 de ani, in care Guvernul se imprumuta cu miliardele la bancile comerciale ca sa plateasca cheltuielile curente, intr-o tara in care pentru prima data perspectivele sunt mai negre decat oricand in trecut, iar presa noastra, a patra putere in stat, se infrigureaza sa dezbata teme majore privind viitorul nostru.
Intr-o singura saptamana am putut urmari dezbateri fascinante despre toate aceste lucruri grave. A fost criticat Basescu pentru ca unii au desenat nu stiu ce cu niste oi pe la Suceava, altii au criticat nu stiu ce pozna a lui Vanghelie, unii s-au luat de Geoana ca nu e parolist, in timp ce altii ne-au tot adus informatii calde cum nu se inteleg cei din Guvern.
In fine, unii continua sa se intrebe daca a fost Revolutie sau lovitura de stat bazaconia din Decembrie, altii o cauta sau au descoperit-o pe Elodia, unii sunt ingrijorati sau bucurosi de ideea ca Becali ar putea sa cumpere Unirea Urziceni. In fine, pe la alte posturi de televiziune, altii se intrec sa-l analizeze pe fostul ministru liberal Pacuraru daca e frumos ce a facut el acolo in chiloti sau fara chiloti in camera sa, ca si cum ce fac ei, ca dau la ziar imaginile dintr-o sufragerie este frumos tare, mai ales ca domnul Pacuraru momentan este un simplu cetatean care nu mai are nicio functie pe nicaieri.
Toti acesti mari jurnalisti ne vor spune ca acestea sunt temele mari pe care le doreste populatia. Iar acest argument nu este altceva decat acelasi tip de mistocarie damboviteana. Adevarul este simplu. Cam asta este de fapt tot ceea ce ei pot sa dea. Nu pot mai mult si din acest motiv avem cei mai putini cititori de ziare din Europa pe care o luam ca referinta, din acest motiv oamenii se uita cu disperare la multe, foarte multe alte emisiuni sau la posturi de televiziune care nu au nimic in comun cu politica si cu informatiile de acest gen. Din acest motiv populatia, in majoritate, nu are incredere prea mare in ceea ce vede la televizor sau citeste in ziare, din acest motiv faptul ca puterile statului nu sunt independente nu deranjeaza pe nimeni dincolo de acuzele care vor exista oricum fata de una sau alta dintre taberele care se cearta.
Cu siguranta, insa, ca aceasta doza de prostie este intretinuta de oamenii destepti din spatele usilor capitonate, care nu doresc sa se discute lucruri serioase in spatiul public. Din acest motiv sunt preferate in acest spatiu personaje care nu sunt altceva decat micii mascarici care intretineau atmosfera la petrecerile regilor, care injurau sau ironizau mesenii, care se strambau sau radeau la comenzile suveranului. In aceste conditii lupta pentru separatia puterilor este doar un spectacol. Si inca unul prost.
Este bine totusi sa stiti ca cele trei puteri lupta pentru a se separa, dar nu intre ele, ci fata de cetatean. Da, cu acesta chiar ca nu vor sa aiba vreo legatura.