Suspansul noii... „închisori de la Pitesti”
articol aparut in Cultura, nr. 225 din 2009-05-28» cultura sportului » venind din iarbă
Autor: CORNEL DINU
Campionatul sta sa apuna, fiind de cele mai multe ori comentat prin lovituri sub centura de prea multe publicatii si voci televizate. Toate acestea dupa ce, vrem sau nu vrem sa recunoastem, si în acest domeniu suntem foarte aproape de buza prapastiei.
De un an de zile asistam la un spectacol dat de îndoielnicul „G.S.P”, îndoielnic cel putin, în privinta datoriei principiale pe care o au fata de fotbal în sine (datorie de care se pare ca au uitat si ziaristii, deveniti prea rapid comentatori TV; iar prin aciditatea deloc argumentata si prin interpretarile lansate, acestia aduc mai mult deservicii fenomenului din care se înfrupta si ei – problema grea, ce tine de obiceiul nostru ancestral de a rasturna galeata înainte de a se umple). La toate acestea se adauga naravul de a arata doar raul dintr-o întâmplare sau o idee, cu un talent demn de tenebrele istoriei. Multi dintre acesti umblatori cu vorba au devenit rapid provocatori ai raului de profesie, specializându-se doar în asa ceva. În plus, devine chiar agasant amanuntul, devenit regula, ca timpul de emisie este ocupat într-o proportie alarmanta de apelarea si gânguritul acelorasi personaje bune de gura si presedinti actuali ai unor cluburi... Halima în toata regula. Astfel, chiar daca butonezi si muti pe alt canal de sport-fotbal, daca scapi de Iancu, dai peste Porumboiu, Turcu sau Mititelu. Alt obisnuit al acestor elucubratii era si zgubiliticul Penescu, ascuns de D.N.A. deocamdata, dupa recitalurile cu lacrimi de crocodil pe care a trebuit sa i le suportam. Dar acolo, la Pitesti, prin comanda de la centrul bucurestean, ancheta continua. Stim cu totii ca nu exista echipa curata în fotbalul nostru. Ne sta în gene sa nu ne luptam cu destinul, sa-l blestemam ca mereu ne pare potrivnic, dar, în acelasi timp, sa încercam cu asiduitate sa-l pacalim. Într-un final, uneori prea apropiat, înselaciunea se plateste. Daca nu prin taisul justitiei, ceea ce nu este bine si nu dorim nimanui, macar prin revelarea adevarului ca numai cei care merita merg mai departe si sunt încununati de lauri.
Acum, în speta Pitesti, se spune ca s-ar încerca prinderea în ac a pestilor mari. Fereasca Dumnezeu de mai rau, mai ales acum când mecenele noastre fotbalistice se dovedesc a fi destul de golase în zornaitul buzunarelor. Nu vedeti ca si Gigisor Becali nu numai ca nu mai arunca la vedere teancuri de euro, dar chiar se declara falit si interesat numai de soarta sfintei credinte si a familiei sale! Mai mult decât atât, a renuntat si sa mai unga cutia milei în diferite lacasuri bisericesti, un mijloc atât de discutabil, urmarit însa cu abnegatie pagâna de ochiul camerei de filmat.
Reîntorcându-ma putin, sigur ca nici eu nu vreau raul nimanui. Mai ales acum când, chinuit de prea multa nepricepere la nivel înalt, fotbalului nostru anchete de frauda cu arbitri si conducatori îi mai lipsea! Si aici se repeta o istorie a noastra sau a celor slabi: un necaz nu vine niciodara singur. Si tot noi spunem în astfel de situatii cu atâta putere de îndurare: „Da-i omului necazuri ca nici nu stii cât poate sa duca!”
Revenind la pescuitul de la Pitesti, trecând peste toate, m-a surprins gafa presedintelui Mircea Sandu, altfel un om cu experienta, hârsit prin multe si înainte si acum. Scaparea respectiva este chiar condamnabila. Cum poti sa afirmi din fotoliul pe care îl ocupi în România, dar si la U.E.F.A., ca: „Macar daca ar fi furat cu cap!”. Teribila afirmatie! În tarile în care Justitia e respectata, o astfel de afirmatie ar fi dus imediat la demisie, sub presiunea reala a opiniei publice. Noi îi mai spunem si societate civila, dar ea e încropita mai mult din profitori atenti, cu un gând sa sfideze si ei legea. Sub ecoul acestei declaratii, pe buna dreptate, conducerile forurilor fotbalistice de la noi seamana mai degraba cu niste cupole ale lumii interlope.
Tot ca un aranjament subiectiv, parca de familie, a fost si numirea noului selectioner. Baiat civilizat, Razvan Lucescu, dar înca lipsit de experienta reala a fotbalului mare, pe care va trebui sa-l interpreteze din postura de selectioner. Te-ntrebi pe buna dreptate: este oare copt pentru o asemenea atributie? Si câte si mai câte alte semne de întrebare, într-un moment în care directorul federal împuternicit cu asa ceva, Ionut Lupescu, a discutat din atâtia asa-zisi pretendenti, doar cu el si cu taica-su!... Sa fie superficialitate sau mica lovitura a unei camarile de sediu? De palat mai greu, fiindca portile acestuia s-au dovedit ferecate pentru serbarea, asa cum s-ar fi si cuvenit de altfel, a celor 100 de ani de fotbal românesc organizat. Interesanta coincidenta cu situatia de la Pitesti, unde perspectiva trimiterii în închisoare nu s-a îndepartat înca... În fine, s-a tot vorbit despre afacerile rocambolesti, ascunse, ale fotbalului românesc – ele sunt însa mult mai numeroase decât cele scoase la vedere pâna acum.