Kitschiada: Sunteti fani? Mâncati-i!
articol aparut in Cultura, nr. 225 din 2009-05-28» cultura ars combinatoria »
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
Ofensiva culturala de vara incepe, de cativa ani incoace, cu „Noaptea Muzeelor“. Cine se afla prin preajma, in acea sambata spre duminica, vede un important numar de vizitatori si asista la programe gandite special, in care, macar o data pe an, spatiile respective gazduiesc evenimente neconventionale si sunt resuscitate spre arta vie. Unele dintre aceste propuneri incearca sa indeparteze, fie si pentru cateva ore doar, kitsch-ul asa-zisului divertisment care, cu grabire, isi adjudeca din ce in ce mai multe „teritorii“ din viata contemporanilor. Efect al globalizarii, poncif al standardizarii, eticheta a consumerismului ni se tot spune despre acest „val ucigas“, considerat (lejer) de catre unii ca un rau imposibil de ameliorat si de catre altii, ca un rau necesar. Ca o adevarata industrie, banoasa, de altfel.
Nu voi incerca sa fac aici o sociologie a kitsch-ului pe romaneste. Nu e nici locul, nici spatiul potrivit. Dar cred ca la o rapida „cartografiere“ a fenomenului ar trebui sa fie luate in considerare si gandirea lenesa, si lipsa funciara a bunului-gust, si carentele educatiei si avantul imitatiei.
Precum si disponibilitatea de insusire rapida a opiniilor gata „mestecate“ si de admirare (neconditionata) a VIP-urilor de carton sclipicios, pe care mass-media le livreaza sustinut, ca „asa vrea consumatorul“. Adica, paine si kitsch, emisiuni cu adresa speciala si topuri, neaparat, nationale.
N-am prea vazut gesturi de respingere a kitschiadei autohtone din partea reprezentantilor importanti ai culturii critice. Oricum, nici unul de calibrul celui al lui Marcel Reich-Ranicki, papa al criticilor germani, care, primind un premiu din partea televiziunii, l-a refuzat in direct, rostind un vehement discurs impotriva celor ce fac emisiuni de infantilizare, ca sa nu zic(a) imecilizare a publicului prin divertisment execrabil. Cine crede ca un asemenea gest ar putea avea loc in Romania, vine dintr-un alt film. Si ar fi bine sa ramana acolo. Scriu asta gandindu-ma la inghesuiala si asteptarea infrigurata a reprezentantilor marcanti ai culturii critice de la noi in si spre emisiuni de tipul „10 pentru...“, „10 cei mai...“, multumindu-se, la o adica, si cu un „premiu de excelenta“. Al kitschiadei, fireste.
Iata de ce sunt de remarcat „aventurile tinerimii“ (cum s-ar fi spus mai demult) intr-o lupta impotriva prostului-gust si a vedetismului chicios. Care nu e de necastigat, macar pe termen scurt, daca se duce cum si unde trebuie.
Acum un an, la „Noaptea Galeriilor“, tanarul artist vizual Mihai Zgondoiu a propus publicului un proiect-performance cu titlul „Kitsch me“. A ales, dupa model, 10 vipuri prefabricate, care (ne) bantuie din emisiuni tv si din tabloide, „oamenii lui 2008“, si le-a trecut imaginea pe stickere, prelucrata si asezonata de gen. Le-a lipit apoi, intr-un veritabil show mediatic, pe peretii galeriilor si in atelierele deschise in noaptea cu pricina, sustinut si ajutat de o serie de confrati, de jurnalisti, ba chiar si de public, intr-o miscare interactiva a antikitschiadei. Aria interactiva s-a largit si pe blogul www.kitsch-me-project.blogspot.com si printr-un adevarat turneu „Super Kitsch Heroes Made in Romania 2008/2009“ in Bucuresti, Timisoara, Medias, Sibiu, Galati si Costinesti, cu peste 15.000 de stickere folosite in performance. Frenezia lipsitului vedetelor chicioase a trecut din om in om si pe trasee turistice, actantii intretinand dialogul deschis cu artistul, jucandu-se cu imaginile printate si aruncandu-le in „lupta“ fie in raspar, fie cu admiratie, dupa posibilitati.
Si iata ca in 2009, in deschiderea „Noptii Muzeelor“, „Super Kitsch Heroes Made in Romania“ si-a aniversat un an de existenta tumultoasa. In „ParadisGaraj“, atelierul de arta contemporana experimentala al artistului vizual Claudiu Cobilanschi. Spatiul din Strada Batistei a fost luat cu asalt – atelier-curte-trotuar – de tineri artisti vizuali, critici de arta, jurnalisti, trecatori. Au stat fata in fata masinariile mediatice si cei carora le sunt livrati, spre „degustare“, „Super Kitsch Heroes“. Pe o masa de lemn au gost asezate cu dichis 10 torturi (cu frisca din abundenta, oferite, generos, de „Casa Lica“), avand fiecare in compozitie, la vedere, fotografiile comestibile (din gelatina colorata, dulce-dulce) ale „eroilor“. Ei da, 10 torturi, cu arome si igrediente diferite, de la VIP la VIP. Cu o „paleta“ de mare cofetar, Mihai Zgondoiu a intrat in performance si a oferit, dupa preferinte, feliile de „oameni importanti“ publicului consumator. Au fost mancati, cu avant si delicioase comentarii, Gigi Becali, C.V. Tudor, Marian Vanghelie, Dan Diaconescu – OTV, Monica si Irinel Columbeanu, Adriana Bahmutanu si Silviu Prigoana, Adrian (Copilu) Minune, Guta, Oana Zavoranu si Laura Andresan. Nu in totalitate, caci, chiar si pe felii (dulci-dulci), vipurile cad greu la stomac. Cel mai putin a fost mancat Gigi Becali, cele mai delicioase (si solicitate) „bucatele“ au fost Monica Columbeanu si Oana Zavoranu. S-a baut sampanie, neaparat din pahare de plastic (nu ?), s-au facut poze de aniversare.
La „mancarea“ de „Super Heroes“ au aprticipat amfitrionul, Claudiu Cobilanschi, performerul Mihai Zgondoiu, Marian Dobre, Constantin Stan, Victoria Anghelescu, Vlad Nanca, Ciprian Ciuclea, Olivia Nitis, Dan Mircea Cipariu, Stefan Tiron, Zanga (Dani Macovei), Arnold Estefan, Florin Sidiu, Razvan Leucea (care a fost si mare maestru fotograf), cativa tineri artisti vizuali din Irlanda si Danemarca si multi, multi altii.
De altfel, pe blogul amintit au si fost postate cele mai delicioase imagini (cum altfel!) ale acestui performance de tanar artist vizual care se afla in priza directa, interactiv, cu publicul. Si ale carui „iesiri in peisaj“ sunt evenimente mult comentate (vezi si „Manole din Bobald“), electrizante, dar si tot atatea lovituri date suficientei, prostului-gust, gandirii lenese, intr-un cuvant, kitsch-ului agresiv. „Super Heroes“ e una dintre ele, din care insa nu lipseste umorul si care amendeaza orice fel de incrancenare teoretizanta atunci cand e vorba despre acest subiect.