Fluturi si deputati
articol aparut in Cultura, nr. 225 din 2009-05-28» cultura spectacolului » adevărul bufonului
Autor: Cristina Rusiecki
Ne plângem adesea, actori, regizori si critici deopotriva, ca dramaturgia contemporana româneasca e saraca, nu se coaguleaza în directii pertinente si e lipsita adesea tocmai de ingredientul sau numarul 1, simtul scenic. Ca totusi se scrie, ca problemele abordate sunt felurite, iar formulele diverse a demonstrat-o si a patra editia a Festivalului National de Dramaturgie „Goana dupa fluturi“ organizat la Râmnicu Vâlcea, dedicat scriitorului Bogdan Amaru.
Festivalul, competitiv ca în fiecare an, a gazduit creatii dramatice din unsprezece judete. Textul care a impresionat juriul compus din criticii de teatru Mircea Ghitulescu (presedinte al juriului, reprezentantul Uniunii Scriitorilor), Claudiu Groza (revista „Tribuna“ Cluj), Cristina Rusiecki (revista „Cultura“), dramaturgul Doru Motoc si lector univ. dr Ion M. Tomus de la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu a fost „Domnul deputat general“ de Constantin Turturica. Piesa imbatabil conceputa dupa toate criteriile de scriere dramatica a comediei: singura din concurs cu subiect de actualitate, cu situatii numeroase si rasturnari bine strunite, cu ritm vioi, cu replici scurte care se întretaie. Aceasta singura piesa de extractie reala, cu un comic de buna calitate, câstiga dramatic printr-o întreaga galerie de portrete realiste, diferite si bine conturate. Ce mai, curat comedie realista!
Evenimentul de la Rm. Vâlcea a cuprins si spectacolul lectura „Pygmalion“ de Stefan Dumitrescu, câstigatorul premiului de anul trecut (si al premiului al doilea de la aceasta editie, cu piesa „Vaca, revolutia si OZN-ul“), ca si lansarea antologiei de teatru „Goana dupa fluturi II“, editata de Ed. Patrimoniu a Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Vâlcea, volum în care se regasesc toate piesele premiate la editia precedenta: „Volum Pygmalion“ de Stefan Dumitrescu, „Goana dupa fluturi“ de Georgiana Diaconita, „Imposibila reîntoarcere“ de Bogdan Florian Popian, „Ce minciuni mai spune Monica“ de Andreea Osiceanu si „Timpul – problema noastra“ de Ioana Georgiana Dinca. Toate textele sunt pasibile sa genereze spectacole interesante, opineaza directorul festivalului de la Rm. Vâlcea, Doru Motoc, însa „din pacate, asistam la, în practica vietii noastre teatrale, la un veritabil paradox. Pe de o parte, unii regizori si directori de teatre se plâng de «saracia» ofertei de piese originale, iar pe de alta parte, atunci când aceasta oferta de piese exista si se materializeaza în culegeri cum e cea de fata, ea este ignorata cu detasare «superioara», preferându-se adesea piesulite facile, de «import», incluse în repertoriile teatrelor pe criteriul discutabil al unor relatii personale cu autorii sau traducatorii. Relatii, evident, subiective, dar reciproc profitabile!“.
Dupa asemenea puncte pe i, nu avea cum sa lipseasca dezbaterea pe tema „Cai de promovare a dramaturgiei originale“, moderata de dramaturgul Doru Motoc. Cum se întâmpla totdeauna, premisele teoretice si desfasurarile speculative au adumbrit elaborarea strategiilor de eficienta practica. Prima zi a manifestarii s-a încheiat cu spectacolul „Doctor fara voie“ de Molière, în regia lui Alexandru Cozub, productie a Teatrului Municipal „Anton Pann“. Un spectacol onest fata de clasicul francez si de gustul publicului pentru comediile montate traditional, dar spumos. Inovatiile au fost în spiritul textului, al teatrului în teatru, formula care a asigurat coperta rotunda de început si sfârsit, cu „saltimbancii“ care îsi descarca grabit putinele piese de decor (scenografia Boris Golea) din carutele cu coviltir, iar sempiternul miracol al teatrului face ca spatiul sa se încarce pe loc, de la primele replici, de realitate scenica.
Ziua a doua a fost dedicata celui care da numele festivalului, Bogdan Amaru, scriitor interbelic, mort de tuberculoza la 28 de ani, a carui opera a intrat în atentia lui Eugen Lovinescu. Cuvântul e Dumnezeu, iar cel ce citeste se leaga întru spirit cu Divinitatea – a fost esenta discursului teologic al preotului din Budele, comuna Tetoiu, în care mestesugita argumentatie s-a asezat în bucle ideatice inteligente si pline de har, în timpul vizitei la mormântul scriitorului. Sa recunoastem, un îndemn la lectura mult mai subtil decât toate promourile facute de vedete semidocte. La Casa memoriala „Bogdan Amaru“, actorii Teatrului „Anton Pann“ au citit fragmente spumoase din opera prozatorului, iar formatia de fluierase si cea de dansuri populare din scoala din Budele l-au onorat pe interbelic prin mijloacele specifice artei lor.
Indubitabil, memoria scriitorului se perpetueaza cel mai bine în efervescenta celor câteva zeci de creatii dramatice primite în fiecare an la Festivalul National de Dramaturgie, „Goana dupa fluturi“, intitulat astfel dupa singura piesa de teatru scrisa de Bogdan Amaru.