Profan si sacru
articol aparut in Cultura, nr. 225 din 2009-05-28» cultura imaginii »
Autor: ELENA CLONARU
Pictorul Horea Cucerzan este o prezenta ritmica pe simezele bucurestene. Ne-a obisnuit, în ultimul timp, cam cu o expozitie pe an. Harnic, prolific, trecut de prima tinerete, ai fi tentat sa crezi ca vei gasi în selectia fiecarei manifestari piesele cu care te-ai obisnuit, pe care le-ai retinut de la ultima vizita într-o expozitie a lui.
Sala Galateca l-a gazduit si în aceasta primavara cu un numar semnificativ de piese care reiterau temele dragi artistului. Nudurile feminine, învestite cu semnificatii diverse, de la senzualitatea accentuata la sacrul Madonei si la imul închinat zeitei fertilitatii, carnavalul venetian, balerinele elegante, portrete de grup puse sub semnul straniului, cai formeaza un repertoriu de subiecte purtând marca artistului. La prima vedere, eleganta formelor, armonia cromatica erau cele despre care am mai vorbit si altadata în consemnarile expozitiilor lui.
Carnaval si tristete
Ca întotdeauna însa a aparut si de aceasta data noul. În forma si în culoare. Personajele sunt, aparent, mai putin construite. Formele lor se topesc uneori în atmosfera din jur, limita dintre corp si fondul picturii devine incerta. Aerul circula, legând personajele de mediul lor, construind o lume mai profunda, care îndeamna la reflectie. Comparatia dintre carnavalul venetian din expozitia precedenta si cel de acum, de exemplu, este relevanta. Apar aproape aceleasi personaje, gruparea este similara, compozitia, bine structurata, are însa accente diferite. Veselia dezlantuita a evenimentului capata o nuanta de neliniste prin schimbarea raportului între personaje, prin diferentele de costum, prin topirea grupului într-o atmosfera incerta. Asistam parca la o pictura murala asupra careia timpul si-a spus cuvântul. Acelasi lucru se întâmpla cu balerinele si cu grupurile de femei. Se pastreaza eleganta gesturilor, elansarea siluetelor. Se asterne însa între ele si privitor un val creator de mister. Personajele intra într-un spatiu privilegiat, care le apartine în exclusivitate, care te cheama sa deslusesti misterul acestui univers. Mister colorat, nu o data, de simtul dramaticului.
Ispitele carnii
Fac parte toate acestea din reflectiile autorului asupra lumii, asupra existentei. La limita dintre profan si sacru, Horea Cucerzan se apleaca cu voluptate asupra formelor senzuale ale nudului feminin si aspira, cu sinceritate, catre puritatea gândului si catre transcendenta. A aparut în expozitiile anterioare o excelenta compozitie cu un nud feminin în peisaj. De mari dimensiuni, pânza realiza o contopire a personajului cu lumea. Formele corpului se confundau aproape cu aspectul unui peisaj colinar, gama de ocruri care sustinea compozitia desavârsind unitatea tabloului. Sub alta forma, subiectul este prezent si acum. El este însa împartit printr-un sistem de grile, care-l sectioneaza si îl multiplica în acelasi timp. Senzualitatea ramâne, marcata însa de receptarea ei intelectuala. Acelasi lucru se întâmpla cu o compozitie din mai vechea serie a Suzanei la baie. Pozitia lasciva a corpului, subliniata si potentata de suprafata mare de rosu, este contemplata, din spatele unui gard verde de ochiul unui personaj. Modalitatea clasica de tratare a temei dispare. Compozitia de accentuata modernitate contine personajul într-un spatiu închis, privirea din afara devine, prin înlocuirea personajului cu un simplu ochi, mai intens ilicita, profanatoare. Este poate compozitia cea mai inovatoare din punct de vedere cromatic din creatia recenta a artistului. Pusa în mase mari, tratate aproape egal, cele doua culori complementare creeaza tensiunea interioara a imaginii. Portiunea de cer de deasupra personajului central si a gardului, savant modelata în verde si ocruri, ofera eliberarea privirii, iar petele de alb din partea de jos a lucrarii si din norii transparenti confera unitate compozitiei într-o maniera paradoxala.
Madone si metafore
O compozitie mai putin obisnuita în creatia de pâna acum a lui Horia Cucerzan ar putea fi plasata la granita dintre omenesc si transcendent. Un personaj feminin, construit preponderent liniar, se termina cu o spirala. Sau poate începe asa. Lucrarea sta, în viziunea autorului, sub semnul expozeului plastic: orice forma se poate dezvolta pornind de la un punct. Pentru privitor însa, primul gând se îndreapta catre Eva si sarpe, cu atât mai mult cu cât panotarea o plasa foarte aproape de o scena cu Adam si Eva, nelipsita nici ea de ambiguitati. Este pasul pe care artistul îl face catre lumea dematerializata a sacrului, catre maternitatile expuse pe care, chiar fara însemne iconografice precise, privitorul le percepe din primul moment drept Madone cu pruncul. Uneori, aceste imagini delicate sunt închise într-un glob transparent, metafora a mandorlei. si compozitia, si figurile sunt în aceste situatii altele. Restauratorul frescelor italiene s-a îmbibat de puritatea formelor renascentiste pe care a reusit sa o transpuna în cheie moderna. Aceste Madone sunt pandantul compozitiilor sale cu Iisus, pe care iubitorii picturii lui Horea Cucerzan le stiu din aparitiile sale anterioare în public.
Portrete de oameni si animale
În sfârsit, expozitia a mai oferit o nota inedita: câteva desene. Cele mai multe, portrete, desenate cu o linie fina, ferma si eleganta. Prospetimea de studiu a lucrarilor este dublata de o capacitate remarcabila de caracterizare psihologica, în pofida economiei de mijloace. Personajele, recognoscibile multe dintre ele, au alaturi desene de animale, câini surprinsi în momente de repaus, îmbinând gratia cu o nepasare vecina cu tristetea. Spre deosebire de senzualitatea picturii, cele câteva piese de grafica dau masura demersului intelectual al artistului. si mai dau dovada vitezei de perceptie si de transpunere plastica a motivului, pe care prolificitatea lui Horea Cucerzan ne lasa doar s-o banuim.
Expozitia de la Galateca este avanpremiera, daca putem spune asa, unui proiect de mai mare anvergura, organizarea unei expozitii la Cluj, în toamna acestui an, care urmeaza sa curpinda peste o suta de piese. Înca o proba de vitalitate a acestui artist, prezent anual în salile de expozitie din tara, dar si din Franta, Italia sau Germania, unde opera lui este apreciata si poate fi gasita în multe colectii particulare.