Problema Regelui, rezolvarea lui J.R.R. Tolkien
articol aparut in Cultura, nr. 224 din 2009-05-21» cultura internaţională » presa internaţională
Autor: CATALIN STURZA
Poemele nordice din seria Nibelungilor sunt o sursa importanta de inspiratie pentru operele de fictiune ale lui J.R.R. Tolkien. Unii critici au afirmat chiar ca legenda lui Siegfried ar fi principala sursa de inspiratie pentru trilogia „Stapanul inelelor“ si identifica inelul vrajit, Andvaranaut, cu Inelul Puterii, faurit in secret de Sauron, menit sa controleze toate creaturile Pamantului de Mijloc. Tolkien a respins energic, de cate ori a avut ocazia, astfel de interpretari.
La mai bine de jumatate de veac dupa publicarea trilogiei „Stapanul inelelor“, fiul lui J.R.R. Tolkien, Cristopher Tolkien, a scos la lumina un volum de poeme ale tatalui sau ce rescriu, in versuri, „Cantecul Nibelungilor“. Volumul se intituleaza „The Legend of Sigurd and Gudrún“ si porneste de la un manuscris finalizat al lui Tolkien, datand, se pare, din anii '30, pe cand scriitorul preda limba Nordica veche la Universitatea din Oxford.
In numarul din 6 mai al „Times Literrary Supplement“, Tom Shippey face o foarte interesanta analiza filologica a celui mai recent volum publicat sub semnatura lui Tolkien. Miza cea mare a acestui lung poem scris in forme prozodice asemanatoare celor nordice este, arata Shippey, aceea de a oferi o rezolvare impasului cunoscut sub numele de „Königsproblem“.
Exista cinci surse vechi ale Cantecelor, doua in Nordica veche (saga „Völsunga“ si un scurt rezumat in manuscrisul lui Snorri Sturluson, „Edda“), una in germana („Das Nibelungenlied“), alta in nordica prin filiera germana si, in fine, o a cincea in compendiumul „Codex Regius“. Sursa originala e „Codex Regius“, din care lipseste chiar inima povestii, partea centrala a tragediei; cateva pagini au fost rupte de vandali si sunt pe veci pierdute. Aceasta lacuna e cunoscuta sub numele de „Königsproblem“, „Problema Regelui“, de la denumirea latina a „Codex Regius“, care se traduce prin „Cartea Regelui“. De la Wagner incoace numerosi scriitori si cercetatori au incercat sa reconstituie continutul paginilor pierdute. J.R.R. Tolkien s-a prins la randul sau, folosindu-se de imaginatie, in acest joc.
Nu va voi dezvalui rezolvarea lui Tolkien, insa va voi spune ca ea implica o serie de morti violente, o inselatorie intre frati de sange si o razbunare pe masura. Daca ati citit „Copiii lui Hurin“, povestea tragica plasata in Beleriand, in Primul Ev al Pamantului de Mijloc, acela e spiritul. Rezolvarea e una logica, respectand datele celor cinci surse, iar forma poetica este, arata Tom Shippey, una puternica si originala. „Aceasta este cea mai neasteptata dintre aparitiile postume ale lui Tolkien“, scrie Shippey; poemele se compara cu modelele lor din „Edda“, si exista foarte putina poezie in lume de valoarea aceleia“.
Cristopher Tolkien arata, intr-un interviu publicat saptamana trecuta in „The Guardian“, ca forma versificata a „Legendelor“ ar putea fi un obstacol, pentru o parte a publicului larg. Va recomand excelentul eseu a lui Tom Shippey din „TLS“ tocmai datorita subtilitatilor prozodice pe care acesta le scoate la lumina. Desi formele laconice dau nastere, in anumite puncte, unor ambiguitati, „concizia dusa la extrem“ da o forta enorma poemelor.
P. S. Am citit in „Cotidianul“ si abordarea tabloidizata a subiectului. Ea spune doua lucruri: Cristopher Tolkien ar fi un ciudat care alunga de pe proprietatea sa fanii „Lord of the Rings“ cu un porc mistret; „The Legend of Sigurd and Gudrún“ nu se va citi pentru ca e scrisa in versuri („Ultimele versuri ale lui Tolkien ar putea dezamagi“ se intituleaza articolul). Or, de dragul impactului, accentul e pus taman invers: ceea ce fiul cel mic al lui Tolkien spune in interviul din „The Guardian“ pe care „Cotidianul“ il citeaza e ca, desi versificatia e aparent un obstacol, tocmai aceasta maniera foarte asemanatoare cu cea a cantecelor eroice islandeze ale Eddei ar putea reprezenta punctul de atractie al volumului. Tom Shippey intareste in „TLS“, cu o argumentatie filologica detaliata, parerea lui Cristopher Tolkien.
Interviul acordat de Cristopher Tolkien dezminte, altfel, si mitul pe care „Cotidianul“ il pune in capul articolului: nu, fiul lui Tolkien nu-si pazeste proprietatea din Franta cu ajutorul unui porc mistret; „nu cred ca porcii mistreti ar fi buni de paza, nici daca as vrea eu asta“, spune el cu umor.
Un alt punct al interviului mi se pare, insa, foarte interesant. E un raspuns sec, pe care Cristopher Tolkien il da, in doua randuri de ziar, la intrebarea „N-ati dorit niciodata sa scrieti o opera fictiune?“. „Desi am fost multa vreme dependent, eu insumi, de roman, nu am incercat niciodata sau n-am fost tentat niciodata sa scriu o opera de fictiune“. Cred ca e evident si de ce. Opera lasata de J.R.R. Tolkien a fost atat de intinsa si de intortocheata, incat era nevoie de doua vieti, nu de una (tatal a trait 81 de ani, iar fiul are in prezent 84 de ani) pentru a o scoate la lumina. Fara munca intensa de cititor avizat, intinsa pe zeci de ani, a lui Cristopher Tolkien, mai mult de jumatate din ceea ce a scris tatal sau nu ar fi vazut lumina tiparului niciodata.