Revenirea baritonului Murzaev
articol aparut in Cultura, nr. 224 din 2009-05-21» cultura sunetelor »
Autor: COSTIN POPA
Acum circa un an, admiram la Opera în concertul cu „Macbeth“ de Verdi, un glas necunoscut pâna atunci, cel al rusului Sergey Murzaev. Dupa debutul remarcabil, teatrul liric bucurestean l-a invitat, absolut firesc, si pentru premiera scenica regizata de Petrica Ionescu, care a avut loc dupa câteva luni. Numai ca o serioasa problema de sanatate - accident vascular cerebral, se pare - l-a atins chiar îin zilele repetitiilor generale, generând puternice emotii. Artistul a fost nevoit sa se întoarca, de urgenta, în patrie. Si iata-l acum pe Sergey Murzaev din nou pe afisul Operei Nationale, spre satisfactia generala, în titlul care l-a facut cunoscut la noi.
A fost o serata dedicata dublei semnificatii a datei de 9 mai, Ziua Europei, dar si Ziua Europeana a Operei. Într-un fel, a fost sarbatorita si trecerea unui an de când prima scena lirica nationala a devenit membra a Asociatiei Opera Europa.
Am revazut pretentioasa montare a lui Petrica Ionescu, luxurianta, complicata si m-am bucurat ca nu au aparut semne de degradare. Se joaca (înca) dedicat si cu fervoare. Doamne ajuta! Orchestra dirijata de Iurie Florea a cântat atent si cu accentuata preocupare. Echilibrul tempilor a fost exigenta principala a conceptiei si spectacolul a curs omogen. Urmaresc întotdeauna cu maxima atentie derularea ampla, de larga respiratie, a marilor ansambluri concertato din finalurile Grandioso si Largo ale actelor I si II si ma bucur de realizarile baghetei. As modula în… minor doar câteva observari referitoare la calitatea nuantarii, îndeosebi în introducerea instrumentala a marii scene a somnambulismului, acum plata si mecanica. Con espressione, noteaza Verdi în partitura.
În rolul titular, Sergey Murzaev a parut de la început prudent - primele replici au evitat, parca, adresarea directa catre public - si motivul s-a dezvaluit pe parcurs. Probabil afectat de o raceala de sezon, baritonul a trebuit sa faca eforturi voalate pentru a escamota o raguseala sâcâitoare pe registrul grav, accentuata pe parcurs chiar în ariile „Pietà, rispetto, amore“ si „Mal per me“. Dar notele centrale si înalte au sunat autoritar iar personajului i-a fost conferit un contur potrivit, eminamente tulburat, apasat. Îl voi revedea oricând cu placere pe excelentul bariton rus.
Pentru Silvia Sorina Munteanu, rolul Lady Macbeth este deja emblematic. Îl sustine cu dezinvoltura, parcurgând dificultatile tesaturii vocale cu nonsalanta si pricepere. Exista multa coloratura dramatica în partitura dar si pasaje de lirism subtil. Ma refer îndeosebi la finalul ariei din actul al IV-lea, „Una macchia è qui tuttora“, în care imposibilul Re bemol supra-acut a fost acum lansat aproape de ideal, pe fir de voce. Remarcam si cu alt prilej ambitia sopranei de a-si rafina interpretarea. Rezultatele se vad. Fata de prestatii anterioare, usor lipsite de incisivitate mi s-au parut însa interventii normal severe, de genul „Ambizioso spirto tu sei“, „Macbetto“ sau „Vieni t'affretta“, precum si altele asemenea. Si, desi unele fraze situate în registrul grav au fost întrucâtva insonor proiectate, acutele au sunat glorios, stralucitor si expansiv.În jurul Silviei Sorina Munteanu, voce importanta a Operei bucurestene, se pot construi proiecte repertoriale de valoare.
O mult dorita siguranta a afisat de data aceasta Marius Manea (Macduff) al carui desen înalt din finalul ariei „Ah, la paterna mano“ l-a gasit atent si aproape stapân pe situatie. Ma bucur ca tenorul a ajuns la acest punct clarificator care îi împlineste apetenta pentru fraza verdiana redata cu patina autentica si accent. De aici, urmeaza performanta!
În rolul Banquo a fost distribuit basul Sorin Draniceanu iar în cel al lui Malcolm, promitatorul tânar tenor Liviu Indricau. Astept s-o aud pe excelenta si prezentabila mezzosoprana Antonela Bârnat în roluri mai ofertante din repertoriul teatrului, nu numai în... Doamna de companie a Lady-ei Macbeth.
Pentru corul pregatit de maestrul Stelian Olariu, numai de bine.