Alte alegeri, aceleasi discursuri
articol aparut in Cultura, nr. 224 din 2009-05-21» cultura politică »
Autor: AURELIAN GIUGAL
S-a intrat în linie dreapta pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009. Competitia electorala, ce include partidele si aliantele politice PD-L, PSD+PC, PNL, UDMR, PRM, PNTCD, Forta Civica, dar si doi candidati independenti, Elena Basescu si Pavel Abraham, nu poate oferi surprize importante comparativ cu precedentele alegeri generale de la finele lui 2008. Pe de alta parte, ele nu pot constitui, cum se speculeaza, un barometru politic pentru prezidentialele din toamna.
Cine merge-n turul doi?
Pentru alegerile din toamna, o singura enigma se va cere dezlegata: cine intra cu Traian Basescu în turul doi, pentru ca orice s-ar spune, Crin Antonescu si Mircea Geoana nu au forta necesara pentru a-l scoate din schema finala pe actualul ocupant de la Cotroceni. Stim si ca jocul de-a candidatura exersat de presedinte, cu posibilitatea de a nu participa la alegeri, face parte din sirul de „glume” basesciene la care doar domnia sa poate râde în hohote.
Politician mediocru, dar de o fina smecherie orientala, acesta a venit la putere pe un val de nemultumire urbana stârnita de aroganta exprimata în prea multe ocazii de premierul de atunci Adrian Nastase (serie ce a culminat cu grobiana replica „numarati-mi ouale”). La aceasta s-a adaugat si imensa înselaciune aplicata electoratului privind asa-zisele alegeri furate (aici se aplica subtilitatea orientala a omului care s-a simtit bine sub toate regimurile), frauda niciodata demascata, preluata si materializata în voturi de la eternul „furat” la alegeri Corneliu Vadim Tudor. Daca la Vadim istericalele privind furtul de la urne stârnea cel mult zâmbete, la Traian Basescu acuzele privind alegerile furate s-au „lasat” cu un mandat de presedinte. Ce vreti, chestie de nuante!
Cu toate acestea, presedintele României înca mai este considerat un politician cu viziune si capabil de fapte marete, desi imensele scandaluri stârnite de acesta (o lista lunga ce se lateste pe timp ce trece: conacul de 20.000 de dolari din Mihaileanu – când se cumpara de la stat este obligatoriu sa se achizitioneze vile pe sume ridicole, gen echivalentul unei garsoniere în cvartalul de blocuri Rahova-Ferentari –, pentahaose-ul de 800.000 de euro al fiicei mai mari, limbajul trivial folosit în functie de scârba prezidentiala fata de diferite categorii de cetateni, în special fata de ziaristi, ce pun întrebari incomode etc.), toate relatate de o presa atenta la asemenea detalii, ne-au aratat omul politic „reformist” în toata splendoarea lui de arivist.
La 7 iunie, tot ce vom putea afla se limiteaza la capacitatea PSD-ului de a detrona PD-L-ul din ierarhia politica nationala, asa cum se lauda peste tot liderii partidului social-democrat, în frunte cu Marian Vanghelie, care nu mai pridideste sa anunte iminenta suprematie a formatiunii din care face parte. Indiferent care partid din cele doua va câstiga, pentru ca PNL-ul va ramâne pe locul trei, echilibrul de forte constituit in noiembrie 2008 se va pastra si dupa aceasta noua chemare a electoratului la urne.
Europarlamentarele – scurta trecere în revista a candidatilor
Dupa doi ani de la admiterea în Uniunea Europeana, România organizeaza în premiera alegeri pentru desemnarea unui mandat complet de europarlamentar (cinci ani), dupa ce la precedentul scrutin cei alesi au prins un mandat scurt de numai doi ani. Partidele care conteaza si-au definitivat listele si le-au expus publicitatii cu ceva timp în urma. Multe nume sonore nu sunt pe liste. Este evident ca nu personalitatile nominalizate sa ne reprezinte în Parlamentul European vor fi cele care vor aduce voturi la partid, ci mai degraba aceasta harta conceptuala definitivata la ultimele alegeri din 2008 va genera si diferentele dintre partide care vor sedimenta politica nationala pentru urmatorii patru ani. Este drept ca si credibilitatea celor propusi poate face diferenta, mai ales la vârf, în conditiile în care PD-L-ul si PSD-ul se bat pentru suprematia politica româneasca. Este o evidenta faptul ca PSD-ul, PD-L-ul, PNL-ul si UDMR-ul vor avea reprezentanti în forul european (cele 33 de mandate atribuite Românei vor fi împartie între aceste partide).
Partidul România Mare a încercat sa apeleze la un mic artificiu balcanic (practica frecventa pentru liderul partidului ce-si semneaza în „România Mare“ elucubratiile sub pseudonimul Alcibiade) pentru a prinde pragul electoral de 5%. Acesta s-a gândit sa transforme asa-zisul capital electoral stârnit de arestarea lui Gigi Becali în voturi si l-a propus pe latifundiar pe lista partidului înca din perioada scurtei detentii din luna aprilie. Trecând usor peste trivialitatiile debitate pe când erau în barci politice diferite, Becali si Vadim s-au împacat româneste si acum vor sa puna tara la cale. Sloganurile vechi si prafuite trebuiau usor reînnoite, astfel încât sa fie si Gigi introdus în schema „arhanghelului” national. Asa s-au nascut „Doi crestini si patrioti vor scapa tara de hoti”, „Vreti sa scapam de canalii? Votati Vadim si Becali!”, „Hai sub steagul glorios, pentru tara si Hristos!”, vise tocite si debile, iesite din mintile unor eterni perdanti politic.
Alianta PSD+PC se prezinta în fata alegatorilor cu urmatoarele nume cu rezonanta electorala: Adrian Severin, Rovana Plumb, Ioan Mircea Pascu, Silvia-Adriana Ticau, Daciana-Octavia Sârbu, Corina Cretu si Victor Bostinaru. Pe site-ul partidului, la ocupatia acestora scrie simplu: europarlamentari. Vor fi si de acum încolo, pentru ca electoratul PSD îi va propulasa acolo, spre gloria si împlinirea lor personala.
La PNL, primele patru locuri sunt ocupate de femei: Norica Nicolai (ce a pierdut competitia în toamna lui 2008, noroc ca alegeri sunt destule si sansa locului întâi pe liste îti da prilejul unei „reabilitari” politice nesperate acum câtiva ani), Adina Valean, Renate Weber si Ramona Manescu (ultimele trei deja europalamentare). La fiecare candidat, pe site-ul partidului este inserat un slogan, în general ridicol în dimensiunea lui, semn ca temele europene sunt straine în cultura politica nationala.
Despre UDMR ce se poate spune? Detinatorii unui electorat compact si fidel, ce stie sa se mobilizeze în momentele în care partidul are nevoie de voturi, partidul etnicilor maghiari va trimite în Parlamentul European atâtia europarlamentari câti vor rezulta din absenteismul general de la vot, contrabalansat de mobilizarea maghiarilor.
PDL-ul, partidul atent la detalii, în conditiile în care este votat frecvent de un electoral urban, mai bine informat, propune doua nume ce nu s-au regasit pe liste la niciunul dintre scrutinurile electorale anterioare. Este vorba despre Traian Ungureanu, locul 3 pe lista (publicist si admirator basescian, postura din urma câstigata în urma reprezentatiilor scriitoricesti pravalite într-un cotidian central) si Cristian Preda, locul 4, decan al Facultatii de Stiinte Politice si consilier al presedintelui Basescu. Pe liste mai figureaza Theodor Stolojan (vechi si viitor europarlamentar, fara vreo initiativa semnificativa în mandatul ce sta sa se încheie), Monica Macovei (ce si-a câstigat notorietatea din postura de potentiala reformatoare a justitiei, demers esuat lamentabil) si Sebastian Valentin Bodu (învinsul lui Marian Vanghelie la alegerile pentru primaria sectorului 5 din 2008, si el actual si viitor europarlamentar).
Cristian Preda este un câstig pentru PDL si cei care-l cunosc pe decanul de la Stiinte Politice stiu despre ce vorbesc. Familiarizarea cu temele politice europene, discursul echilibrat, cu aparitii publice care încearca sa normalizeze un comportament politic autohton ce abuzeaza de atacuri suburbane (decenta comportamentului dupa atacul dur de acum aproape doua luni al lui Valentin Stan este o proba în acest sens) si veritabilele optiuni de dreapta, cum nu se întâlnesc frecvent în PDL, toate acestea îl recomanda pe actualul consilierul prezidetial. Nu acelasi lucru se poate spune despre Traian Ungureanu. Eurosceptic declarat, autor de articole ce critica actuala constructie europeana, adept al Europei natiunilor (totusi sloganul Uniunii Europene este „Unitate în diversitate” si nu „Europa natiunilor”), adica exact al motivului opus constituirii Uniunii Euopene, bazata pe a anihila impulsurile nationale, Traian Ungureanu se arata defazat istoric si vrea sa devina europarlamentar, platit de forul europen – pentru ce? Sa submineze o constructie politica în care nu crede? Si pentru ca lucrurile în natura se compenseaza, candidatura decenta si coerenta din punct de vedere politic a profesorului Preda este contrabalansata de candidatura falsa a lui TRU, ca o rasplata generoasa pentru serviciile de presa aduse partidului. O bila alba si o bila neagra.
Mezina cea mica
Doua cuvinte si despre Elena Basescu, EBA pe numele de candidata. Succesul ei în aceste alegeri tine de capacitatea PDL-ului de a mobiliza energii nebanuite si de a canaliza voturi catre mezina presedintelui, pentru ca orice s-ar spune, Elena Basescu, deprinsa cu mondenitatile de tot felul, se simte în politica stinghera, ca un copil parasit (nu aici este locul ei), indiferent de atitudinea pozitiva sau negativa a presei fata de persoana domniei sale.
Desi partidele mimeaza pe un discurs cu rezonanta europeana, temele de campanie vor reveni inevitabil la umorile ce regleaza politica nationala (pentru cine a privit imaginile de la lansarile de tot felul din data de 9 mai, evidenta este categorica). În fond, partidele vor încerca sa câstige voturile putinului electorat care se va prezenta la urne (natural, în conditiile în care electoratul este chemat din ce în ce mai des la vot!) abuzând de aceleasi teme universale în spatiul românesc: coruptia (totdeauna aciuata în partidul competitor), viata mai buna ce va sa vina si, mai nou, depasirea cu succes a crizei. Temele europene fi-vor ele importante, dar aici suprematia nationala se câstiga apelând la o retorica de mult expirata.