Coborârea din piersic
articol aparut in Cultura, nr. 223 din 2009-05-14» cultura antropologică »
Autor: CATALIN STURZA
Florin Piersic mi-e simpatic ca actor, in rolul Margelatului, al lui Anghel Saptecai si al lui Harap-Alb. De asemenea, mi-l amintesc in cateva scenete reusite, printre care si „Un pedagog de scoala noua“, dupa Caragiale. Dupa revolutie, insa, Piersic a renuntat aproape de tot la filmari (a continuat, ce-i drept, sa urce pe scena la Teatrul National) si a preferat platourile televiziunilor. Acolo a ales sa joace un singur rol: pe cel de Florin Piersic, un tip glumet, care se adreseaza franc audientei, numind generos, pe toata lumea, „ciocoflender“.
Nu mi-a fost niciodata clar daca ciocoflender e o vorba de bine sau de rau. E un tip glumet dar, in fond, de treaba sau e un fraier, un soi de pierde-vara, e un om de nimic sau e un tip incapabil sa ia lucrurile in serios? In orice caz, publicul nu s-a suparat sa fie numit ciocoflender de Florin Piersic cel simpatic, cu accentul sau ardelenesc si cu povestile sale interminabile, spuse taraganat, cu doze mari de suspans dupa fiecare cuvant. Intr-o reclama la o masina, Piersic se adresa potentialilor cumparatori cu „bai, ciocoflenderilor“, producatorii masinii nu s-au sesizat, nici cumparatorii ei n-au comentat, prin urmare cuvantul e de bine, mi-am zis.
Am lucrat cateva luni la pagina de cultura a ziarului „Averea“, pe vremea cand acesta promitea sa tina sus drapelul presei de calitate, in pagina de sport se scria despre snooker, iar eu publicam in pagina de cultura interviuri cu Wofgang Iser. Intre timp „Averea“ s-a transformat in „Averea“ cu Adi Mutu pe prima pagina, iar apoi in „Click“, si eu am parasit corabia imediat ce carma ziarului a fost preluata de un mardeias la costum pe nume Cristian Brancu, caruia, din nu se stie ce motiv, ii place sa i se spuna „jurnalist“. Inainte de a pleca insa din redactia ziarului m-am intalnit, intamplator, cu Florin Piersic.
Redactia de atunci a „Averii“ se afla sub mansarda OTV. Am urcat, intr-o dimineata, in lift cu marele actor. Era cu o jumatate de cap mai inalt ca mine, solid, cu un pantec proeminent. Cred ca avea mult peste suta de kilograme; altfel, un barbat bine, pentru varsta sa. Purta blugi si adidasi (nimic din imaginea de dandy cu fular alb) si se ducea in studioul OTV. Am avut un schimb placut de replici, mi-a spus cateva vorbe frumoase, i-am raspuns oarecum sec. Ma intrista ideea ca tipul asta, haiduc si margelat, accepta asa, la 9 dimineata, sa mearga la Dan Diaconescu in direct. S-au terminat toate locurile unde ar fi putut vorbi?
Intre timp „Click“, intarit cu redactia veche a ziarului „Libertatea“, a devenit cel mai bine vandut tabloid din Romania, sau asa se lauda manageriatul intr-un spot la Pro TV. Bravo lui, o investitie intr-un tabloid cu 32 de pagini color, numai paparazzi si barfeli, merita o astfel de performanta. Mai nou, nu mai e Adi Mutu acela care face reclama ziarului, ci e chiar Florin Piersic cel din lift, de la OTV. Si ce spune marele actor roman, gesticuland spre cele 32 de pagini nude? „Dragilor, e extraordinar!“, face el intr-un clip. „M-ati lasat fara cuvinte!“, se extaziaza intr-altul.
Ideea dlui Brancu, de a transforma un ziar quality intr-un tabloid care trebuie sa bata VIP-ul si Cancanul, mie unuia mi-a cam luat graiul. M-a facut sa-mi stea mintea in loc. La asta sa se fi referit Florin Piersic? Acest lucru sa i se fi parut, cu adevarat, extraordinar si capabil sa-ti blocheze vorbele in esofag?
La fel ca si cuvantul „ciocoflender“, Florin Piersic cel de dupa 1989 mi se pare un tip plurivalent. Sau lipsit, mai bine zis, de orice valenta. Isi foloseste imaginea pentru a da pilde si povete, pentru a-i face pe oameni sa rada la bancurile lui vechi, recomandandu-le, apoi, ziarul „Click“. Iar oamenii se iau dupa el. Pentru ca nu stiu niciodata ce vrea sa spuna Florin Piersic. Vad doar un tip carismatic, care rade, povesteste taraganat, amintindu-le de tinerete si de „Margelatul“.