„Parisina d'Este“ de Donizetti
articol aparut in Cultura, nr. 223 din 2009-05-14» cultura sunetelor »
Autor: COSTIN POPA
Este produsul de facto al distinsei soprane Mariana Nicolesco, care îi pune în lumina, o data în plus, multiplele calitati cu care ne-a familiarizat în ultimii ani: cercetatoare în arhive de titluri rare, inspiratoare si promotoare de proiecte, autoare de casting, îndrumatoare de tehnica si stil de cânt, într-un cuvânt, sufletul oricarui demers liric de exceptie ce implica excelenta.
Pornind de la tinerele talente descoperite sau forjate la Concursul brailean Darclée sau la Cursurile de maiestrie, ambele fondate de marea artista, a reusit întotdeauna sa canalizeze forte si pasiuni în directia înfatisarii catre publicul meloman de momente cu adevarat memorabile. Prin tot ceea ce întreprinde, Mariana Nicolesco se dovedeste a fi un veritabil constructor de viata muzicala, preocupare ce împlineste o cariera ilustra desfasurata în cel mai onorant context mondial.
Opera Nationala Bucuresti, prin Studioul Experimental „Ludovic Spiess“, a gazduit recent, în concert, prima auditie româneasca a unui opus uitat de vreme, tragedia lirica în trei acte „Parisina d'Este“ de Gaetano Donizetti, pe libretul lui Felice Romani, dupa poemul lui Byron. Premiera absoluta a avut loc la Florenta, în 1833. De atunci, partitura s-a acoperit de colbul bibliotecilor.
În timpurile moderne, la scara mondiala, a fost celebra Montserrat Caballé cea care a dat viata personajului principal, tot într-un concert, la Carnegie Hall din New York, în 1974. Serata s-a gravat pe audiodisc. În continuare, încercarile de apropiere de opusul donizettian au fost cu totul sporadice si fara valoare deosebita. Motivele? Lungimea rolului sopranei si problematica extrema a portativelor lui, implicând agilitatea dramatica coroborata cu nevoia de expresie continua, virtuti proprii belcanto-ului romantic. În primul rând, dar nu numai, pentru ca si celelalte personaje se confrunta cu scriituri greu de executat. Iar la Bucuresti, dificultatea a sporit, editia concertanta eliminând corurile si, evident, schimbarile scenice, deci clipele de odihna pentru solisti. În plus, acompaniamentul cu pian (Ioana Maxim) a lasat vocile mult mai nemilos expuse decât ar fi facut-o orchestra.
În tot acest cadru, valoarea performantei a crescut. Si o numesc aici, mai întâi, pe tânara Aurelia Florian, 25 de ani, care a asimilat rolul titular cu un profesionalism demn de toata consideratia. Ochiul Marianei Nicolesco nu s-a înselat. Soprana cânta stralucitor si dezinvolt, cu arce lungi de fraza si cu legato seducator. Implicarea lirico-dramatica este profunda si densa. Vazând-o si ascultând-o pe Aurelia Florian, am avut impresia ca am în fata o cântareata solid formata, experimentata, stapâna pe arta sa. Privesc cu mare interes începutul ei de cariera si astept cu nerabdare viitoarele aparitii si optiuni repertoriale. Asa cum i-a intuit posibilitatile si cum a îndrumat-o, Mariana Nicolesco va sti sa-i ocroteasca glasul, ferind-o la o vârsta timpurie de capcanele unor tesaturi vocale periculoase. Sa nu uitam ca, pentru soprana, rolul Parisina sau altele de aceeasi sorginte sunt infinit mai dificile decât Violetta verdiana, de pilda.
Interpretii celorlalte personaje au fost la fel de minutios pregatiti. L-am remarcat pe tenorul Bogdan Mihai (Ugo, iubitul Parisinei), cu mare mobilitate virtuozistica si frazare frumoasa ce reda parfumul si cursivitatea cantilenelor. Alaturi de el, baritonul Dorin Mara (Azzo, sotul eroinei) si-a expus cunoscuta-i voce placut timbrata, mezzosoprana Mihaela Ispan a confirmat importantul ei potential belcantist, aici prea succint valorizat de micul rol al Imeldei, confidenta Parisinei. Generalul Ernesto a primit glasul masiv al basului Horia Sandu, mai putin pliat moliciunilor donizettiene de expresie.
Dupa premiera, concertul cu „Parisina d'Este“ s-a repetat în ambientul de vis al saloanelor Castelului Peles si din nou în Foyerul Galben al Operei Nationale, cu acelasi entuziasm din partea celor implicati si cu acelasi succes de public. Cum asemenea momente trebuie imortalizate, sper ca s-au realizat si înregistrari profesioniste, oricând pretabile gravurilor pe disc compact sau DVD, chiar în acompaniament de pian si chiar în fragmente, stiut fiind ca partile corale au fost eliminate.
Asadar, la Bucuresti si Sinaia, gratie Marianei Nicolesco si discipolilor ei, „Parisina“ redescoperita! Un eveniment românesc cu rezonante internationale!