De ce oamenii nu se sperie de încalzirea globala
articol aparut in Cultura, nr. 222 din 2009-05-07» cultura internaţională » presa internaţională
Autor: CATALIN STURZA
Iata problema încalzirii globale, expusa pe scurt: clima planetei se încalzeste, din cauza emisiilor de dioxid de carbon provenit, în mare parte, din arderea combustibililor fosili; dioxidul de carbon eliminat în atmosfera actioneaza ca o oglinda, oprind razele solare sa se întoarca în spatiul cosmic si generând asa-numitul „efect de sera“; consecintele, resimtite pe termen mediu si chiar scurt, sunt cum nu se poate mai neplacute: nivelul mediu al oceanului va creste cu 17 centimetri, în urmatorii 100 de ani, arsitele vor fi mai rele, zonele secetoase si desertice se vor extinde. Problema poate fi abordata la nivel global, prin reducerea emisiilor industriale, însa si dvs. va puteti aduce contributia, reducând consumul casnic de energie electrica.
Pare simplu, însa pentru multi locuitori ai planetei lucrurile nu sunt deloc clare. În Statele Unite, de exemplu, 88% din populatie asociaza, în mod gresit, încalzirea globala cu largirea gaurii din stratul de ozon. Un articol publicat în revista „Seed“ (seedmagazine.com) chiar de Ziua Pamântului, pe 22 aprilie, intitulat „The Last Experiment“, arata ca e foarte dificil sa convingi opinia publica de realitatea încalzirii globale si ca e si mai dificil sa-i determini pe americani sa ia masuri, în acest sens. „Procesele decizionale ale fiintelor umane, la nivel individual si la nivelul colectivitatii, sunt probabil cel putin la fel de complicate precum însasi încalzirea globala“, arata directorul Proiectului Yale pentru Schimbari Climatice, citat de „Seed“. Pentru a mobiliza comunitatea, guvernul american a apelat deja la stiintele sociale; primul lucru pe care îl vor stabili, într-un astfel de demers, stiintele sociale va fi acela ca nu exista o comunitate unitara, ci numeroase comunitati, si ca e nevoie de abordari diferite pentru negativisti, alarmisti, si pentru marea masa, confuza, a publicului larg.
Motivele pentru care oamenii nu se alarmeaza pot fi diferite. Elke Weber, profesor de sociologie la Columbia University, arata ca încalzirea globala nu ne sperie deoarece aceasta are loc încet, pentru ca despre aceasta se discuta, deseori, în termeni abstracti si statistici si pentru ca oamenii o percep drept ceva ce se va întâmpla în viitorul îndepartat si în tinuturi aflate la distante mari. Rezultatul este ca, pentru multi, încalzirea globala nu reuseste sa trezeasca o reactie viscerala, emotionala. David Krantz, psiholog la Centrul pentru Cercetare si Decizii Environmentale de la Columbia University, crede, pe de alta parte, ca stiintele sociale trebuie sa determine care sunt circumstantele ce-i conving pe oameni sa ia, în mod constient, decizia corecta. Oamenii se vor arata, sustine el, mai dispusi sa coopereze daca se vor identifica, prin mesaje proiectate sa evoce responsabilitati civice, cu un grup. Oamenii iau mai în serios o problema daca au un rol activ în rezolvarea ei, în loc sa joace rolul unor receptori pasivi ai unei întelepciuni transmise de sus în jos; în sfârsit, oamenii vor gândi pe termen lung daca sunt stimulati sa faca acest lucru la momentul potrivit (ca în cazul familiilor care fac economii pentru studiile universitarte ale copiilor). Desi Krantz si Weber nu sunt de acord, ei se întâlnesc, totusi, într-un punct: ceea ce încearca amândoi sa faca este „sa induca maniera corecta de gândire, pentru a pune în practica politici climatice eficiente“. Cele doua abordari fac parte dintr-un portofoliu mai larg de solutii propuse de stiintele sociale.
Un exemplu concret este descris într-o carte intitulata „Nudge“, scrisa de un economist behaviorist de la Universitatea din Chicago si de un avocat de la Harvard. Cei doi autori inventeaza sintagma „arhitectura alegerii“, bazata pe realitatea ca felul în care ne e prezentata informatia ne schimba modalitatile noastre de raspuns la ea. Locuitorilor unei comunitati americane li s-a aratat cum se raporteaza consumul lor de energie la media generala. Daca gospodariile consumau mai mult decât media, cele mai multe îsi reduceau consumul, în lunile urmatoare. Daca, în schimb, gospodariile consumau sub medie, acestea îsi cresteau consumul de energie. Pentru a le încuraja, totusi, sa faca economii în continuare, companiile de electricitate americane au inventat un sistem de recompense preluat din notarea scolara: cei care fac economii primesc pe facturile la energie un fel de buline rosii, reprezentate de una sau mai multe fete zâmbitoare. n