Zgura regelui Nadal
articol aparut in Cultura, nr. 222 din 2009-05-07» cultura sportului » psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Doar doi jucatori au realizat in istorie Marele Slem – Don Budge, in 1938, si Rod Laver, in 1962 si 1969. Din randul celorlalti mari campioni, Roger Federer s-a aflat cel mai aproape, castigand Australian Open, Wimbledon si US Open si facand finala la Roland Garros – in doi ani la rand, 2006 si 2007. Astazi, Rafael Nadal pare si el bine plasat pentru a intra in cel mai select club cu putinta: a castigat pe hard la Melbourne, zgura Parisului nu ii pune probleme, Wimbledon-ul pare accesibil de cand cu erodarea lui Federer, iar US Open ramane singura miza veritabila.
Specialistii se intreaba: va avea spaniolul energie sa reziste si pe hard-ul new-york-ez? Isi va pastra el disponibilitatea fizica la cote maxime?
Thierry Tulasne, fost numar 10 mondial si actualmente antrenor al numarului 7 ATP, francezul Gilles Simon este optimist in aceasta privinta. „Sunt de parere ca Nadal este integral capabil sa realizeze Marele Slem in acest an... Faptul ca a cucerit anul trecut Wimbledon-ul i-a oferit un surplus de incredere in sine... Parerea mea e ca nimeni, de cand urmaresc fenomenul tenisistic la nivel inalt, nu a fost vreodata atat de aproape sa reuseasca in Marele Slem ca Rafa acum“ – a declarat fostul mare jucator.
Guy Forget, fost numar 4 mondial si in prezent capitan-nejucator al echipei de Cupa Davis a Frantei, se arata mai sceptic. El il admira pe Nadal („... are o asemenea harisma, a atins o asemenea clasa, incat ar fi formidabil pentru sportul tenisistic ca el sa realizeze Marele Slem.“), dar spune ca, desi tehnic liderul mondial poate invinge in toate cele patru turnee de Grand Slam, „dificultatea cea mai mare vine din numarul mare de pretendenti seriosi care trebuie invinsi. In prezent sunt mai numerosi cei care ii pot pune probleme, ca Murray, Djokovici, Tsonga sau Nalbandian“.
Va reusi Rafael Nadal sa intre in istorie? La inceputul sezonului pe zgura, este dificil de spus. Totul depinde de felul in care isi va gestiona potentialul fizic, prelungindu-si cat mai mult finalul performant de circuit. Psihic si tehnic este pregatit pentru a castiga Marele Slem. Problema lui Nadal este mai curand de ordin fizic si energetic.
Spuneam ca sezonul european pe zgura se afla la inceput. Pe 19 aprilie, in finala Masters Series-ului de la Monte-Carlo, campionul iberic a realizat un nou record al competitiei, dupa ce l-a dominat in finala pe numarul trei mondial, sarbul Novak Djokovici, scor 6-3, 2-6, 6-1, obtinand astfel al cincilea titlu succesiv pe zgura monegasca. Dupa o saptamana, in propriu-i fief, la Barcelona (sa ne amintim ca Nadal este din localitatea Manacor de la Mallorca, insula pe care catalanii o considera a lor!), Rafa a bifat, ca si la Monte-Carlo, al cincilea triumf la rand, reeditand finala de anul trecut, caci l-a intrecut pe conationalul sau, David Ferrer, cu 6-2, 7-5. Cand scriu aceste randuri, al doilea turneu de Masters Series pe terre battue al sezonului se afla in plina desfasurare, la Roma. Nu sunt semne ca Nadal ar avea de ce sa rateze un al patrulea titlu la Foro Italico, dupa cum frumos se mai numeste competitia. Apoi, in premiera in aceasta perioada a anului, urmeaza al treilea turneu de 1000 de puncte, cel de la Madrid, fireste, tot pe zgura, suprafata atat de draga patronului circuitului ATP. Si, pour la bonne bouche, pe 24 mai, la Paris, incepe campionatul mondial pe terre battue, celebrul Roland Garros – unde maiorchinul spera la un al cincilea triumf. Pe acest fundal calendaristic foarte dens si strans, intrebarea care ramane suna asa: va rezista fizic, in deplinatatea facultatilor atletice, Rafael Nadal?
Eu sunt optimist, din acest punct de vedere. Elevul lui Tony Nadal s-a maturizat imens. Stie sa-si aleaga turneele, sa-si dozeze fortele. Are o echipa tehnica foarte buna, iar medicii, kinetoterapeutii si preparatorii fizici stiu sa-l recupereze perfect dupa efort. Rafa este un atlet desavarsit, puterea lui de refacere este incredibila. Apoi, cifrele sale pe zgura sunt absolut impresionante. Din 2005 incoace, de cand a intrat (fara sa mai iasa) in Top 10, El Rey Nadal a disputat 25 de finale pe aceasta suprafata, castigand 24, si a obtinut 142 de victorii fata de numai 4 infrangeri. Mai mult nu se poate. Nec plus ultra...
Dar cum de-a fost in stare tanarul sportiv spaniol, de numai 22 de ani (la 3 iunie, in plin Roland Garros, va implini 23), sa atinga asemenea performante? Un posibil raspuns, cat priveste aspectul tehnic al chestiunii, l-au oferit specialistii. De pilda, americanul John Yandel a utilizat un sistem video special in timpul Open-ului Australiei din acest an, pentru a analiza performantele tehnice ale tenismenilor, iar rezultatele inregistrate in ceea ce-l priveste pe liderul clasamentului ATP au fost considerate „surprinzatoare“. Potrivit studiului citat, un jucator obisnuit imprima unei mingi 2.500 de rotatii pe minut. Elvetianul Roger Federer, numarul 2 ATP, poate atinge pana la 4.000 de rotatii pe minut, media sa fiind de 2.700 de rotatii pe minut. In schimb, Nadal a ajuns la un maxim de 5.000 de rotatii pe minut...
„Nadal nu are nici un avantaj tehnologic, asa cum s-a insinuat intr-un articol, in care autorul a facut aluzie la corzile monofilament. Racheta cu care joaca el este una normala, un Babolat AeroPro Drive Cortex, una care se afla pe piata. Ceea ce se intampla poate fi pus in relatie cu faptul ca tipologia jucatorului s-a schimbat foarte mult. Inainte vreme, tenismenii nu erau atat de bine pregatiti fizic. Revolutia in tenis a mai fost provocata si de rachete, care, din pricina materialului foarte usor, elastic si rezistent, iti permit sa ai un control mai mare in lovitura“, a declarat Xavier Aguado Jodar, profesor la Facultatea de Stiinte ale Sportului, din cadrul Universitatii Castilla-La Mancha, care a realizat numeroase studii despre relatia dintre tenis si biomecanica.
Sunt semne bune, cred. Asa ca „Vamos, Rafa!“ si „Hasta la victoria siempre!“