Micile victorii ale presei
articol aparut in Cultura, nr. 45 din 2006-10-26» cultura psi » societatea reala
Autor: Alfred Bulai
In urma cu cateva zile, presedintele Basescu a fost invitat la o masa rotunda in care se prezenta un sondaj comandat de „Jurnalul National“, sondaj dedicat unui subiect interesant si intrigant – modul in care gandesc si se orienteaza politic optiunile jurnalistilor. Cu ocazia acestei mari mese rotunde presedintele Basescu a reusit sa se certe iar cu jurnalistii, s-a ridicat si a plecat suparat, urmat de o sumedenie de operatori si reporteri infierbantati de reactia primului barbat al tarii.
Din pacate, atunci cand jurnalistul se rezuma doar la a pune intrebari stanjenitoare sau la a determina reactii colerice ale unora sau altora, el nu reuseste decat o mica victorie, care nu va insemna, in final, absolut nimic.
Toata presa si toate televiziunile au urmarit secventele unui nou divort dintre seful statului si tagma neastamparata a jurnalistilor. O intrebare se pune: A procedat bine presedintele? A avut dreptate ziaristul care l-a deranjat prin intrebarea sa? Cea mai mare parte a opiniei publice a dat de inteles ca presedintele este cel vinovat in aceasta intamplare si ca el ar fi trebuit sa fie, cel putin mai intelept si sa nu plece in acel mod. In fond fusese invitat acolo de ceilalti si nu de ziaristul cu intrebarea.
Sunt de acord cu absolut toti cei care considera ca gestul lui Basescu nu era cel mai potrivit in conditiile respective. La o masa rotunda, dedicata relatiei sinuoase dintre presa si politicieni, orice invitat care pleaca suparat ca i s-a pus o anume intrebare ne aduce aminte mai degraba de cei care incercau sa devina politicieni la inceputul anilor ’90. Orice consilier cred ca l-ar fi sfatuit sa reziste cu stoicism si sa incerce sa dialogheze cu acel jurnalist. Cred ca este o datorie si nu o amabilitate pe care un presedinte o face presei, unui jurnalist sau unui cetatean oarecare de a asculta si de a isi exprima eventual propria parere in raport cu subiectul lansat de interlocutor, oricine ar fi el.
Sa nu mai spunem ca la urma urmei ar fi elegant ca presedintele, ca si orice politician, sa incerce sa nu se puna rau cu presa, pentru ca ea reprezinta aproape singura sa arma in mecanismul complicat al comunicarii cu publicul, cu electoratul de care are in mod cert nevoie.
Stimati cititori, cred ca mai trebuie sa spunem ca un presedinte are obligatia de a-si prezenta punctele de vedere in orice subiect, in orice problema, cu tarie de caracter si cu puterea de a intra in dialog si de a convinge. Vreau sa cred ca domnul Basescu are forta si competenta de a raspunde public unei intrebari de genul celei formulate la masa rotunda. Putea chiar sa isi ceara scuze, sau putea sa ne convinga ca jurnalistul sau in general ziaristii ar trebui sa faca acest lucru. Cred ca un politician trebuie sa raspunda oricaror intrebari si mai cred ca un politician trebuie sa fie pregatit sa stea pe baricade in orice conditii.
Din pacate, domnul Basescu a aratat ca nu prea este interesat de prezenta celorlalti jurnalisti, care poate doreau ca el sa fie prezent acolo, de dorinta noastra, a publicului telespectator, de a vedea cum raspunde presedintele nostru la intrebarea, poate prea provocatoare pusa de jurnalist. Cred ca orice cetatean are dreptul de a afla raspunsul la intrebari, mai ales la cele care pot fi stanjenitoare sau, de ce nu, chiar impertinente. Noi nu avem obligatia de a a-l asculta pe presedinte, ci doar dreptul de a afla de la el modul in care gandeste sau vede o problema. El nu are doar dreptul de a ne informa, ci datoria de a rapunde la intrebarile noastre, intrebari pe care nu le putem pune direct, ci prin intermediul oamenilor de presa.
Sunt convins ca exista intotdeauna cetateni care doresc sa afle de la presedinte raspunsul la orice fel de intrebare i se pune acestuia. Oricat de putini ar fi acestia, presedintele are aceasi datorie de a raspunde.
Nu putem insa sa trecem cu vederea si un alt fapt, la urma urmei si el la fel de relevant. Este absolut cert ca ziaristul cu pricina a facut comentarii si a incercat sa formuleze intrebari care nu aveau legatura cu sondajul care era dezbatut. Omul a avut propria agenda, este evident, si simt ca intr-un anume fel nu a urmarit un raspuns de la Traian Basescu, ci o anume reactie, poate colerica. A avut, cred, succes si mai cred ca a fost multumit in sinea sa pentru ca reactia presedintelui a devenit stire, iar ziaristul nostru un mic erou mediatic.
Acest succes in lupta cu politicul si politicienii sau doar in disputa cu Traian Basescu este cumva stanjenitoare. In lumea normala, dezvoltata si echilibata spre care tindem, aceste victorii nu sunt considerate, de regula, astfel. Profesionalismul jurnalistic cred ca presupune o anume tratare serioasa a subiectului, a interlocutorilor si a realitatii ca atare. In mod normal, la o intalnire dedicata unui anume subiect, profesionalismul presupune sa te referi exclusiv la acel subiect, iar proba de profesionalism nu consta in a face comentarii acide sau provocatoare, in a-ti da, ca jurnalist, cu parerea, a valoriza mai mult decat a informa, nici in a pune intrebari care, ca jurnalist, speri sa atraga atentia mai mult decat raspunsul interlocutorului.
Cred ca profesionalismul in presa inseamna sa cauti adevarul, sa sapi adanc in straturile tasate ale realitatii, sa descoperi sensurile ascunse ale actiunilor si declaratiilor nevinovate, sa atragi atentia asupra greselilor, atunci cand ele exista. Mai cred ca jurnalistul trebuie sa fie un instrument prin care informatia utila social sa ajunga la marele public. Pentru aceasta jurnalistul trebuie sa intrebe, sa ceara opinii, pozitii si comentarii de la specialisti, de la cei care au datoria sa ne informeze, el are datoria de a cauta acea informatie care sa poata pune muntii in miscare si sa poata opri orice tzunami dezlantuit.
Din pacate, atunci cand jurnalistul se rezuma doar la a pune intrebari stanjenitoare sau la a determina reactii colerice ale unora sau altora, el nu reuseste decat o mica victorie, care nu va insemna, in final, absolut nimic. Un mic eveniment, o furtuna de cinci minute la stiri si nimic altceva. Cred ca publicul romanesc merita mult mai mult de la presedintele sau, de la politicieni, dar si de la jurnalistii sai.