Minorii britanici denuntati de profesori, pe listele brigazilor antitero
articol aparut in Cultura, nr. 218 din 2009-04-09» cultura internaţională » presa internaţională
Autor: CATALIN STURZA
Lupta împotriva terorismului poate duce, uneori, la masuri absurde. Când actiunile preventive încurajeaza, însa, delatiunea, violarea intimitatii si chiar supravegherea stricta, de catre autoritati, a minorilor, ceea ce pare doar absurd se va transforma într-o realitate sumbra.
Doua sute de copii din Marea Britanie au fost identificati drept potentiali teroristi printr-un program al politiei ce urmareste sa-i depisteze pe tinerii sunt vulnerabili la „radicalismul“ islamic. Unii dintre copii, arata cotidianul „The Independent“, nu au mai mult de 13 ani. Programul se desfasoara deja de 18 luni, timp în care numarul copiilor supravegheati a crescut de la 10, în iunie 2008, la peste 200 în prezent.
Suspectii ajung pe listele cu potentiali teroristi pe baza rapoartelor trimise de profesori; acestia sunt încurajati sa stea de vorba cu elevii, sa le urmareasca lucrarile, caietele de notite si articolele publicate în revistele scolare si sa observe daca sunt sau nu predispusi la convingeri extremiste. Ei trebuie sa caute, asa cum arata Sir Norman Bettison, ofiterul care conduce programul de prevenire a actiunilor teroriste, „ceea ce se manifesta adesea drept rasism sau adoptarea unor atitudini negative fata de Occident“.
Un exemplu citat de politie este cel al atacurilor sinucigase de la metroul londonez, din 7 iulie 2005. „Unul dintre cei patru atentatori a fost, în aparenta, un elev model“, spune Bettison. „Nu a avut niciodata probleme cu politia, era fiul unei familii respectabile, avea de lucru si era integrat în societate. Dar, când am stat de vorba cu profesorii sai, acestia au atras atentia asupra lucrurilor pe care el le scria. În caietele sale de notite scrisese comentarii care laudau Al-Qa’ ida. Atunci, asta n-a fost considerat un lucru important. Acum speram ca profesorii sa intervina, sa stea de vorba cu familia copilului si, poate, cu imamul local, care ar putea discuta apoi cu tânarul“.
Odata identificati, copiii sunt supusi „unui program de interventie croit dupa nevoile individului“. Acesta presupune, potrivit lui Sir Norman Bettison, discutii cu familia si cu imamul; într-un numar restrâns de cazuri, a fost necesara interventia directa a politiei. Sistemul, arata conducatorul programului, nu e gândit pentru a viza comunitatea musulmana. Cu ajutorul acestei comunitati, potitia urmareste sa-i identifice pe tinerii care sunt vulnerabili la mesaje extremiste. „Vizam criminali si teroristi aspiranti care se întâmpla sa se camufleze în retorica islamica“, spune Sir Bettison. „Acest fapt nu e similar cu a viza comunitatea musulmana“.
În mintea cuiva care a trait într-unul dintre regimurile comuniste din Europa de Est, stirea ca minorii din Marea Britanie ajung pe listele brigazilor antitero pe baza denunturilor facute de profesori va declansa, cu siguranta, un semnal de alarma. Politia britanica sustine, totusi, ca nu trateaza din oficiu copiii drept criminali si ca încearca doar sa vina în ajutorul acelor tineri care ar da semne de vulnerabilitate.
Multi bloggeri si-au exprimat, pe de alta parte, îngrijorarea fata de masurile luate în ultima vreme de politia din Marea Britanie împotriva copiilor si a adolescentilor. Politistii londonezi pot dispersa, dupa 9 P.M., orice grup de doi sau mai multi tineri sub 16 ani care se aduna în zonele din centrul Londrei. Consiliile locale britanice au adoptat o noua „arma“ împotriva adolecentilor: un neon care le scoate în evidenta acneea, facându-i sa se simta nesiguri si complexati de propriul aspect fizic. În acest fel, copiii vor pleca rapid din locul în care nu sunt doriti. În sfârsit, politia foloseste dispozitive cu ultrasunete pe care doar tinerii sub o anumita vârsta le pot auzi; desigur, bebelusii care se întâmpla sa se afle în raza de actiune a acestor „arme“ sunt doar victime colaterale.