Bungee jumping în cartea de rugaciuni
articol aparut in Cultura, nr. 218 din 2009-04-09» cultura ars combinatoria »
Autor: CORNELIA MARIA SAVU
In noua lui carte publicata la Editura Brumar, „Poemul matrita“, Dan Mircea Cipariu incearca o remitizare a lumii aflata in pragul globalizarii. Privind-o cu capul in jos, dupa ce a facut saltul in gol prins de calcaie cu elasticul subtire al, vezi bine, „listei de esecuri si de incertitudini“. Dispus sa experimenteze o poetica pe dos, in care nu gramaticile si lectiile (culturale) ale poeziei vin spre cel menit sa le (re)ordoneze, ci propriu-i corp (evanescent, ca semn poetic) isi pune amprenta pe tot ce poate deveni poezie.
Ca matrita, ca stanta, ca sigiliu ce marcheaza dislocarile din realitatea (in ebulitie) a unor teritorii genuin poetice: „bat in gramatici secrete/ mi se deschide!“. E aceasta o „terapie“ aplicata secventelor existentiale prinse intre „codul de bare/ cartela sim/ telecomanda cu vesti apocaliptice si pornografii insuportabile…“ A caror reducere la absurd poetul nu o denunta, nu incearca s-o imblanzeasca orfic, ci o percepe ca pagina alba pe care stanteaza (in)semnele lui ascunse: „sa-i lasam doar poeziei sa ne cumpere paginile albe“/ adaug deasupra a trei secole de revolutii barbare/ si piruete ideologice/ gura sarpelui din creier imi cere sa caut comori si ghilotine/ dar ce sa mai gasesti in geografiile care l-au incendiat pe Dumnezeu/ in constiintele in care inca mai arde fierul rosu pus pe „Dumnezeu e mort“/ gura sarpelui din creier ma implora/ „imblanzeste-ma sau mori!”/ gura sarpelui din creier se hraneste cu lumea mea ascunsa/ fricoasa / sunt din ce in ce mai epuizat de numere si contabilitati/ sunt din ce in ce mai tradat de paginile albe.“ („poemul matrita. a cincea ispitire a sarpelui“).
O sfarseala metafizica, de apus de lume isi trece melopeea egala, insinuanta, din poem in poem. Ispitit si ispititor, in egala masura, poetul „matriter“ isi adjudeca realitatea printr-un insolit „bungee jumping“ (titlul primului ciclu al volumului) intr-o carte cu rugaciuni. Caci daca poezia este pentru el „industria de sine“ si „trece de Final cu fotograme gata vazute“, ea este si ruga aruncata in eter, un sablon „tatuat... pe carnea transcendenta“. O sansa ce nu trebuie irosita pentru ca „undeva vei gasi hazard/ undeva vei pipai lumina din diamant/ undeva vei trai fara voal“.
Traitul fara voal, unde matrita se converteste in matrice si semnul prinde rod e alternativa propusa de poet lumii in care „nu exista evolutie./ exista numai rafinarea suferintei!“ si unde „cei de la impozite si taxe/ trag in libertatea mea/ cu pixelii/ cu pusca“.
Dezbarat de strategiile fragmentarismului post-modern, cu viata „intinsa peste 10 porunci“, el jinduieste intregul intrat in „epoca Inimii“ si ar vrea sa ridice „steaguri albe la mal“ si, nou apostol, sa scrie pe ele „iubire si oameni in curs de amenajare“. In fapt, o recuperare de teritorii pierdute ale poeziei, ca mesaj (sa nu ne speriem de cuvant) umanist in „vremuri sarace“, asupra carora isi rostise Hölderlin intrebarea „la ce bun poetii?”.
Inceput cu „sunt eu maria petrarca rilke. adevarata biografie a mariei dante spinoza“ (Editura Fundatiei Culturale Libra, 2004), jurnalul spart al celor doua biografii aglutinant subiective – si continuat cu „Tsunami“ (Editura Brumar, 2006, Premiul pentru Poezie al Asociatiei Scriitorilor Bucuresti) – originala poetica a dezastrului – parcursul experimental liric al lui Dan Mircea Cipariu este unul ascendent. Spre limpezirea afectelor, spre inovatie in gramatica poetica, spre constructia ce refuza „lexic(ul) de 40 de arginti“.
El simte acum „taisuri reci in sintaxa“ si e dispus sa lupte „cu raul si materiile lui leproase“. Departe de „oglinzile mincinoase“ ale minimalismului si de atractia deconstructivismului pagubos, poetul cauta un drum nou. Anuntat de subtile combinatii intre sacru si profan, detectabile in interstitiile „Poemului matrita“ suspendat intre „sinucideri sociale si texte aprocrife“, fara sa-si reprime (si) conditia de manifest, cu tot cu „migratiile subiective dintre lexic si sange”.
Bungee jumping fara iluzii intr-o lume in care „moartea nu exista decat ca o spalatoreasa/ intr-o fabrica de sapun/ moartea e un producator ieftin si bun“, poetul se intoarce spre transcendent si se lasa prins „intre cartea de rugaciuni si cartea de vis“ – „creierul meu e o tara lichida din care se va naste Finalul/ dar asta nu-i de ajuns/ pentru a multiplica la nesfarsit lupta cu sinele/ inima mea se dezlantuie pana sus/ in partea fricoasa/ in partea invelita de timp si de spatiu/ in partea care arunca in aer schema sociala:/ munca-aritmetica – instincte primare/ citesc biletul scris de Inger/ la Zidul Plangerii:/ „in fata Domnului nu se fac reverente!“ („poemul matrita. ingerul“)
Editura Brumar i-a obisnuit pe cititorii de poezie cu volume aparute in remarcabile conditii grafice, adevarate carti-obiect. „Poemul matrita“ e o astfel de carte, in care graficianul Mihai Zgondoiu, om al casei (editoriale), exceleaza. El nu „ilustreaza“ poezia lui Dan Mircea Cipariu, ci participa cu propriul discrus la acest experiment. De altfel, ambii artisti, care colaboreaza – text – imagine – din 2001, sunt initiatorii unor proiecte ce vizeaza osmoza dintre literatura si artele vizuale, nu numai in realizarea de produse „multiart, ci si in sustinerea lor critic“-teoretica. Prin ateliere de scriere creativa, in tabere de creatie, in terapia prin arta, prin happening, performance si instalatii. Intr-o subtila glisare a textului spre vizual si invers, asa cum dovedesc si cele cinci lucrari de video-art care insotesc „Poemul matrita“ – un insolit comentariu (de artist vizual) al unor poeme in priza directa cu imaginea. Primul, in editarea autohtona a cartilor de poezie. Tot un experiment este si „poemul matrita. la patru maini“ – Ioana Craciunescu & Dan Mircea Cipariu, o febrila dubla confesiune asupra „biografiilor subiective“ subsumate poeziei, care incheie volumul.