Peticeli incorecte politic
articol aparut in Cultura, nr. 218 din 2009-04-09» cultura politică »
Autor: Bogdan Duca
S-a decis! Daca ai muncit o viata întreaga si ai reusit sa obtii o pensie acceptabila de pe urma acestei munci (adica o pensie a carei valoare sa depaseasca salariul mediu pe economie), nu mai poti lucra în sectorul bugetar. Daca esti un actor mare (de talia lui Victor Rebengiuc), nu mai poti juca teatru fara sa renunti la pensie. Daca esti un savant, specialist în domeniul tau, ai de ales între pensie si continuarea muncii tale, daca aceasta munca, desigur, este una „la stat“.
Cine a decis asta? Guvernul „de dreapta“ al domnului Basescu! Guvernul care are ca premier titular (ca doar Presedintele nostru nu poate face înca cumul de functii) pe acel mic domn fara coloana vertebrala, Emil Boc.
Partidul Democrat-Liberal, formatiunea politica ce se doreste reprezentativa pentru dreapta româneasca, a girat prin lege aceasta ineptie care limiteaza libera initiativa, care priveaza cetateni români de drepturi ale lor: dreptul la munca si-sau dreptul la pensie.
Când premierul nostru a iesit cu aceasta mareata idee pe piata, ratiunile erau, evident, demagogice. Trebuiau lichidati bugetarii de lux si taierea cifrelor de pe statele lor de plata era un bun remediu populist la frustarile milioanelor de români saraci. Acum, în formularea sa de la 1 aprilie, legea îsi arata cu adevarat caracterul demagogic: sunt vizati doar 21 de mii de români, dintre care foarte multi nu au nimic în comun cu dezmatul bugetar al statului român.
Împotriva acestui dezmat ne-am fi asteptat sa se ridice domnul Basescu, domnul Boc si vajnicii nostri politicieni de dreapta. Raspunsul lor a fost însa dezamagitor: au aparut noi ministere, dintre care doua sunt veritabile monumente de inutilitate publica: ministerele turismului si sportului. S-a marit exagerat de mult bugetul Administratiei Prezidentiale, s-a birocratizat si mai mult administratia din jurul Primului-Ministru. În loc sa dispara nenumarate si inutile agentii, institute si organizatii ce capusau bugetul, acestea au fost victimele unor plafonari salarilale, care nu au fost altceva decât „unda verde“ pentru spaga.
*
Evenimentul editorial al primaverii este, indubitabil, lansarea primului volum în limba româna al „Principalelor curente ale marxismului“ de Leszek Kolakowski. Aparitia urmatoarelor doua volume va contribui la împlinirea unei mari lipse din cultura noastra: întelegerea marxismului.
Anumite culturi au respins aceasta întelegere. Este cazul nefericit al culturii franceze, ce nu a putut recepta volumul trei din lucrarea lui Kolakowski, preferându-l unei imagini idealizate a celei mai criminale ideologii din istorie.
Sa speram ca aceasta carte va fi nu doar citata, ci si citita si, mai ales, studiata.
*
Vladimir Tismaneanu face, pe blogul sau, recensamântul tuturor semnatarilor români ai Declaratiei de la Praga. O prima concluzie este aceea ca suntem prea putini cei care ne-am alaturat acestui demers de minima responsabilitate civica.
Sa fi uitat atât de repede? Sa ne fi lasat atât de usor pacaliti de toti marxistii în tenisi, dar cu pretentii de intelectuali, de pe la noi?
Sau pur si simplu ne este prea lene ca sa o rupem cu trecutul, sa ne lepadam de Satana comunist? Oare amintirile cu eugenii si ciocolatele Pitic sa fie mai puternice decât memoria unor decenii de „mareata“ îndobitocire?
Va invit sa semnati aceasta declaratie! E un gest minimal. Dar este un gest ce trebuie facut. A spune „nu“ diavolului marxist fie si prin semnarea pe Internet a unei declaratii poate sa ne mai reduca din vina de a fi acceptat tacuti si tembeli, ca o turma, ca cea mai criminala ideologie din istorie sa ne distruga umanitatea.
*
Alexandru Vakulovski, un scriitor român interesant pentru unii (mie titlurile sale de înalta „profunzime“ nu îmi spun mare lucru) a fost dat afara din România pentru crima de a fi basarabean si de a nu-si fi reînoit viza de sedere.
Cred ca este o obligatie morala a statului român aceea de a acorda cât mai rapid cetatenia oricarui român pe care istoria l-a condamnat sa se nasca si sa traiasca printre straini, fie ca vorbim despre basarabeni, bucovineni, aromâni sau istro-români. Ca urmare, solidarizarea mea cu Alexandru Vakulovski este una naturala.
Nu sunt însa de acord cu atacurile la adresa statului român, acuzatii aduse tocmai de aceia care sustin ca ar fi bine ca Alexandru Vakulovski sa devina subiectul acestui stat. Pai daca statul român este atât de…. (ca sa nu reproduc ce spunea nu stiu ce commentator de pe un forum pe tema scriitorului nostru), atunci de ce sa îi dorim fratelui nostru basarabean sa fie concitadin cu noi?
*
Suedia a adoptat legea cu privire la casatoriile neutre din punct de vedere sexual. Cum ce e aia? E vorba despre casatoriile între homosexuali, desigur. Trebuie sa recunoasteti însa ca limbajul corect politic îsi da masura, nu?
Sincer sa fiu, sunt pentru neutralizarea cuplurilor homosexuale. Dar nu în sensul în care vorbeste legea suedeza, desigur, ci într-un sens mult mai crestinesc, în care cuplurile de gay si de lesbiene, constientizându-si anormalitatea, s-ar destrama, devenind doar pagini dintr-o viitoare istorie a patologiilor sexuale. Dar nu este dupa voia mea....
Cert este ca statul suedez (Regatul Socialist Sovietic al Suediei) a facut înca un pas important în instaurarea noului totalitarism ce ne pândeste si pe noi din spatele „înteleptului“ Consiliu al Europei.
*
Si, parca pentru a confirma cele spuse de mine într-un articol precedent despre pasapoartele biometrice si încipuire, statul român, dupa ce ne-a aburit suficient cu povestea pasapoartele de tip nou, lanseaza în secret o hotarâre de guvern ce oficializeaza încipuirea (la propriu) a cetatenilor români din „ratiuni medicale“.
Acum nu mai are cine sa protesteze din tabara crestina. De ce? Deoarece subiectul a fost compromis mediatic. Calugarii semidocti care rosteau prostii incoerente, protestatarii de blog incapabili sa poarte un dialog moderat au compromis orice forma de opozitie locala în fata noii ordini mondiale ce se prefigureaza.
Sinodul a rostit suficiente prostii pâna acum, prin vocea nefericit alesului purtator de cuvânt al sau, preotul fara cultura teologica Gheorghe Stoica, ca sa mai fie credibil în transmiterea unui posibil (si de asteptat, de altfel) mesaj crestin.
Asa ca... lucrurile se vor „normaliza“. Dupa încipuirea din ratiuni medicale va urma, firesc, încipuirea din ratiuni sociale.