Un roman clasic, un personaj memorabil
articol aparut in Cultura, nr. 213 din 2009-03-05» cultura literară » psihologia cotidianului
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCU
Obsesia romanului total, care sa cuprinda si sa îmbratiseze cosmosul, care sa epuizeze registre calofile si care sa fascineze nenumarate generatii ale publicului a bântuit multe egou-uri de scriitori. O varianta livresca a universului, sub indiferent ce forma, stil si perspectiva estetica, iata o nazuinta draga multor autori, de la noi si de aiurea. Iar daca eroul central al unei asemenea constructii în proza provine din „rasa“ nobila si nelinistita a intelectualilor, cu-atât mai bine. Un asemenea personaj civilizator, care sa fi vazut idei si care sa fi sucombat pe altarul naprasnic al luptei pentru o idee mareata, a atras ca un magnet atentia si interesul romancierilor.
De la Ghilgamesh si pâna la Ulise, de la Adam si pâna la Till Buhoglinda, de la Tom Sawyer si pâna la Hans Castorp, de la micul print si pâna la Holden Caulfield ori de la &a350;tefan Gheorghidiu si pâna la Victor Petrini, o întreaga galerie de insi fantasti si mesianici, cu independenta de spirit si alergie la sistem ne-au bântuit imaginatia si ne-au stimulat visurile. Adevarate îndreptare de comportament iregular si autentice canoane în materie de revolta anti-establishment, toti acesti razvratiti obsedati de adevar si de rostirea lui cu orice pret ne-au învatat cum sa rezistam într-o lume mediocra, mincinoasa si ipocrita, a carei paradigma se trage de la Uriah Heep si Dinu Paturica, nicidecum de la Prometeu si Ivanhoe.
Se pare ca asa stau lucrurile si în cazul jurnalistului radio Sebastian Sârca, unul dintre cei mai interesanti si încapatânati romancieri pe care îi avem în epoca postrevolutionara. Spun încapatânat, deoarece domnia sa continua sa creada cu nobil fanatism în figura deja datata a romanului realist de factura clasica, lineara. Spun interesant, caci trilogia sa romanesca, „Jurnalul unui razvratit“, incluzând titlurile „Capcana“, „Rezervatia“ si „Evadarea“, constituie deopotriva atât o cronica subiectiva a obsedantilor ani ‘80, cât si o dureroasa consemnare a decaderii moravurilor bucurestene în perioada de dupa prabusirea comunismului. Prin cele mai bine de o mie de pagini ale tripticului, acest scriitor talentat si cu foame de comunicare a izbutit performanta sa creioneze credibile tipologii umane, dar si sa evoce în tuse plastice ticalosia unui sistem politic, ca si neputinta morala de a se redresa a unei natiuni definitiv cazute – cea româna.
Sebastian Sârca, ajuns la finele întreprinderii sale literare prin romanul „Evadarea“, cred ca va ramâne în istoria literelor noastre prin personajul Seninu Gheorghiu, o replica mai sofisticata si mai autentica psihologic decât Victor Petrini al lui Marin Preda. Tot filosof, dar cu sensibilitate pentru universul credintelor orientale si mai putin aservit paradigmei carteziene ce-l asuma pe Petrini, Seninu mi se pare mai comprehensibil si mai reprezentabil, mai „în carne si oase“ decât eroul predian. Mai mult, traseul lui existential, din perioada deliranta a afacerii numite „meditatia transcendentala“ si pâna la sângeroasele excursii mineresti de dupa decembrie 1989, ne dezvaluie un ins neînduplecat, care lupta sa edifice o morala a comunicarii si respectului printre niste contemporani neîntelegatori, slabi si lasi.
Dezamagit de imposibilitatea unei minime solidaritati intelectuale si civice, acestui Ulise postmodern nu-i ramâne altceva de facut decât sa se refugieze într-un soi de sapienta soteriologica, clar individuala, si sa spere într-o mântuire pe cont propriu. În spiritualizare sta salvarea, afirma raspicat acest alter ego al autorului.
Este mesajul ultim al scriitorului Sebastian Sârca, se pare el însusi dezamagit de evolutia starilor de lucruri din presa si societatea româneasca a ultimelor doua decenii. Una peste alta, un roman bine scris, marcat de o rationalitate strânsa, cu împrejurari epice care se sustin si mai ales cu personaje verosimile, identificabile oricând în fauna umana ce ne înconjoara si ne otraveste cotidianul. Un roman ca un blestem scrâsnit printre dinti în fata unei oglinzi sparte, la vreme de noapte, într-o lume care înca nu a aflat ca a murit...