Un „Voievod“ atipic
articol aparut in Cultura, nr. 213 din 2009-03-05» cultura sunetelor »
Autor: COSTIN POPA
Contrar asteptarilor care pun sub semnul dubiului orice încercare de mizanscena moderna, nu am plecat dezamagit de la spectacolul Operetei bucurestene cu „Voievodul tiganilor“ de Johann Strauss, recenta productie semnata de regizorul Razvan Ioan Dinca. Din contra! Nu pentru ca as fi în totalitate de acord cu unele solutionari, dar pentru ca viziunea se dovedeste valabila si antrenanta, ramânând în cheie traditionala, per ansamblu. Sigur ca deschiderea cortinei socheaza: decorul autografiat de Sándor Dároczy este practic inexistent, construit din niste schele de constructii metalice rotitoare, actiunea este transpusa în alte spatii, cu influente musulmane.
Dar personajele au tipologii puternice, similare cu cele dorite de compozitor, evolueaza veridic si captivant, în spiritul partiturii. Este meritul regizorului, care a gândit totul în amanuntime, nelasând niciun moment sa scape fara replici necomentate sau atitudini neexplicate. Renumita vivacitate a spectacolelor de opereta este la locul ei, scena se elibereaza deseori de aglomerari – coristii stau în sala sau vin din ea –, permitând „principalilor“ sa se desfasoare în voie. Asa si fac, joaca debordant, baletul îi sustine cu miscari animate, în coregrafia lui Florin Fieroiu. si, asa cum îi sta bine unui spectacol de opereta, avem parte si de un... urs în carne si oase, de un cal de parada pe care soseste tantos Homonay, de uriasi... porci de plastic din „colectia“ lui Zsupan, de împuscaturi (cam prea sonore) pe suculentul cântec al Mirabellei, de focuri de artificii la rampa. Razvan Ioan Dinca concepe, mânuieste, integreaza cu profesionalism. Este, în mod clar, un autentic constructor de spectacol.
Impresia costumelor desenate de Doina Levintza ramâne memorabila. Arta de mare creatoare respira la fiecare detaliu de vestimentatie si orice rochie, de exemplu, poate constitui subiect de prezentare pe o „passerella“ internationala de moda sau la orice bal extravagant. Armonie de culori, asociere rafinata de nuante, bijuterii originale, esarfe, turbane alambicate, nimic nu este strident si bunul gust domina. Este, poate, cel mai mare câstig al productiei.
Din punct de vedere muzical, sub bagheta dirijorului Lucian Vladescu, spectacolul este foarte bine pregatit. Toti solistii îsi probeaza calitatile de actori-cântareti. Îmi ordonez impresiile: Alfredo Pascu (Barinkay), Gladiola Nitulescu (Mirabella), &a350;tefan Popov (Homonay), Daniela Vladescu (Saffi), Bianca Ionescu (Arsena), Orest Pâslariu (Zsupan), Ernest Fazekas (Ottokar), Cristian Caraman (Carnero), Claudia Maru Hanghiuc (Czipra) si, în roluri mai mici, Daniel Eufrosin (Mihali), Mihai Bisericanu (Ferko), Adrian stefan (Ioji), Viorel Ciurdea (Batrânul Barinkay).
Productia bucuresteana mi s-a parut o buna simbioza între clasic si actual, cu alte cuvinte, o reusita punere în pagina a ideii de modernizare a spectacolului liric, o potrivita sustinere a ideilor de reforma pe care Razvan Ioan Dinca, directorul general al Teatrului National de Opereta „Ion Dacian“, le promoveaza. Iata de ce, „Voievodul tiganilor“ merita vazut.